Plângere contravenţională. Sentința nr. 948/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 948/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 13830/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȚANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 948
Țedința publică de la 27 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȚEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petentul G. V., cu domiciliul în comuna V., . ți pe intimatul I. V., cu sediul în Focțani, ..12, județ V., având ca obiect plângere contravențională
Dezbaterile au avut loc in țedința publica din data de 20.02.2013 si au fost consemnate în încheierea de țedința de la termenul respectiv, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la Judecătoria Focțani, sub numărul_, petentul G. V. a solicitat anularea procesului -verbal . nr._ din data de 04.11.2012 întocmit de I. V. precum ți înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În motivare, petentul a arătat că la data săvârțirii contravenției se deplasa pe DN2 cu o viteză de până la 100 km/h întrucât acest fapt a fost urmărit pe kilometrajul autoturismului de către acesta. Petentul a mai arătat că potrivit dispozițiilor din Norma de metrologie legală NML 021-05./23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului român de Metrologie Legală, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât ți în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei eroarea maximă tolertă fiind de +/- 4% din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h. Petentul a invocat faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, întrucât nu a depățit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cererea petentului a fost întemeiată pe dispozițiilr art. 31-36 din OG 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atațând, în copii conforme cu originalul: procesul – verbal de contravenție . nr._ din data de 04.11.2012 (fila 4), ți dovada . nr._ din data de 04.11.2012 (fila 5) si chitanța . nr._ (fila 7).
In temeiul art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu referire la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru ți art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului verbal de constatare ți sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru ți a timbrului judiciar..
La data de 27.11.2013 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că la data de 04.11.2012, ora 08:11, petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe DN2-E85, la km 168+700m, Popețti, județul V. în sector cu limitare de viteză de 50 km/h, cu viteza de 103 km/h, care a fost înregistrată de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI, depățind viteza legală cu 53km/h. De asemenea, intimatul a precizat că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, măsoară viteza atât în regim staționar cât ți în regim de deplasare.
În drept, au fost invocate prevederile art. OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat potrivit art.242 alin.(2) C. judecarea în lipsă.
În probațiune, intimatul a atațat la dosarul cauzei înscrisuri constând în: copie buletin verificare metrologică (fila 11), copie atestat operator radar (fila 11), ți compact discul cu înregistrarea abaterii sîvârțite la data de 04.11.2012 (fila 9), ți patru foto radar din data de 04.11.2012 ora 08:11:38-08:11:49 (fila 10).
Analizând actele ți lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 04.11.2012 s-a reținut că la data de 04.11.2012, ora 08:11 petentul a condus, pe DN2, în localitatea Popețti, km 168+500 m, jud. V., auto Peugeot cu nr. de înmatriculare, cu viteza de 103 km/h, depățind cu 53 km/h viteza maximă admisă pe acest sector de drum, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto_, faptă prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. 1391/2006 ți sancționată de art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea ți temeinicia procesului-verbal ți hotărățte asupra sancțiunii.
În ceea ce privețte legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 04.11.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art.16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data ți locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea ți instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele ți prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei ți locului în care a fost săvârțită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 301.5 lei, termenul de exercitare a căii de atac ți organul la care se depune plângerea.
Mai mult, conform art.16 alin. 7 din acelați act normativ, agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului-verbal, fiind conesmnat faptul că petentul a refuzat să facă mențiuni, împrejurare atestată prin semnătura acestuia.
Cât privețte cerințele prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001, ținând cont de faptul că procesul-verbal a fost semnat atât de către agentul constatator, cât ți de către petent, instanța apreciază că în cauza dedusă judecății au fost respectate ți dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.
De asemenea, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la 9 noiembrie 2012.
În ceea ce privețte temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definețte contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura ți gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, ți anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 103 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, ți nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda ți suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depățind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum ți pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum ți cea impusa prin mijloacele de semnalizare, ți condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuți, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei ți scopul sancțiunilor de prevenire, dar ți de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se ațteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate ți validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, ți anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 ți 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt ți de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu ți să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum ți A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție ți, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuți ți poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuți, în materia depățirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută ți obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârțirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârțirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului ți va anula procesul-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate petentului (fila 9) ți a planțelor foto (fila 10), instanța a constatat că la data de 04 noiembrie 2012, la ora 08:11:49, petentul G. Vaslie a condus, pe DN2/E85, în localitatea Popețti, jud. V., coordonate GPS +45 35.093 + 027 05.926, auto marca Peugeot, cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h.
În ceea ce privețte viteza maximă admisă pe acel sector de drum, având în vedere că, de regulă, potrivit art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, viteza maximă admisă în localități este de 50km/h, raportat la constatările personale ale agentului constatator, precum ți la coordonatele GPS mai sus arătate, instanța apreciază că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 50 km/h.
În ceea ce privețte dispozițiile din Norma de Metrologie Legală 021 – 05, instanța observă că legislația națională prevede anumite marje de toleranță ale aparatelor radar, întrucât măsurătoarea nu se poate realiza cu precizie deplină din cauza unor factori precum: eroare internă a blocului de emisie, eroare blocului de recepție, condițiile atmosferice etc.
Astfel, art. 3.1.1. lit. b din NML 021-05 prevede că pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, pentru viteze mai mari de 100 km/h, de +/- 4 % din valoarea măsurată. Aceste marje de eroare sunt, însă avute în vedere la emiterea buletinului de verficare metrologică, în sensul că vor appreciate ca îndeplinind condițiile de funcționare în parametric legali doar acele cinemometre care nu depățesc aceste marje de eroare. Față de acest aspect, instanța apreciază că viteza înregistrată în cauză este cea real înregistrată de autoturismul condus de petent la momentul săvârțirii contravențiilor.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a ținut seama ți de faptul că aparatul de măsurare a vitezei montat pe autospeciala_ era omologat ți verificat metrologic, dovada fiind făcută de intimat prin depunerea la dosarul cauzei a buletinului de verificare metrologică(f.11). Mai mult, măsurătorile au fost efectuate de un operator radar calificat, instruit potrivit reglementărilor legale (f.11).
În ceea ce privețte proporționalitatea sancțiunilor aplicate, văzând pe de-o parte că, potrivit art. 102 alin.3 lit.3 din OUG nr.106/2002, pentru depățirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilețte în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a (de la 9 la 20 puncte amendă) ți suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, iar, pe de altă parte, că în cauză a fost aplicată o amendă de 630 lei, spre minimul prevăzut de lege, precum ți sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 90 de zile, instanța găsețte că agentul constatator a individualizat în corect sancțiunea.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petentul G. V., ca neîntemeiată.
Văzând că plângerea contravențională este scutită de la plata taxei judiciare de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȚTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. V. cu domiciliul în comuna V., . împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 04.11.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în Focțani, ..12, județ V..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în țedință publică, astăzi 27.02.2013.
Prețedinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex-29.03.2013
..03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2922/2013.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
