Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2385/2013. Judecătoria FOCŞANI

A solicitat înlocuirea sancțiunii constând în obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității cu amenda contravențională.

În motivarea cererii s-a arătat că intimatul, cu rea-credință, se sustrage de la luarea în evidență și executarea sancțiunii de prestare a 27 ore muncă, deși a fost înștiințat prin adresa nr. 6250/11.04.2012. A mai arătat că prin sentința civilă nr. 6969/08.11.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ s-a dispus înlocuirea amenzii cu 27 ore de muncă în folosul comunității, fiind emis mandatul de executare a sancțiunii contravenționale nr. 1932/2011.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 pct. 1-3 OG nr. 55/2002.

În dovedire, a depus înscrisuri.

Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 6969/08.11.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ s-a dispus înlocuirea amenzii contravenționale aplicată intimatului cu sancțiunea prestării unor activități în folosul comunității.

Contravenția este o formă de ilicit mai ușoară decât infracțiunea, datorită criteriului sancțiunii, păstrându-și însă individualitatea proprie, care constă nu din elemente intrinseci sau extrinseci, ci din procedura aplicabilă pentru sancționarea ei, o procedură diferită de cea aplicabilă infracțiunilor.

Prin reglementarea actuală din legea cadru, contravenția apare ca o formă de ilicit clar conturată, care este stabilită și sancționată prin anumite categorii de acte normative, ilicit care se distinge prin anumite trăsături specifice și prin procedura aplicabilă atât de infracțiune cât și de alte fapte reprobabile care au un regim juridic diferit.

Chiar dacă, lato sensu, contravenția poate fi considerată o formă a ilicitului penal, cum pe bună dreptate s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mai multe cauze (C. Ozturk c. Germania, C. Lutz c. Germania și C. A. c. România), aceasta are o gravitate pe care doar legiuitorul o poate aprecia prin sancțiunea aplicată.

Urmare a modificării OG 2/2001 prin L. 293/2009, a fost eliminată prevederea prin care se condiționa sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității de acordul contravenientului, prevedere care lipsea de finalitate o sancțiune aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, deoarece este greu de crezut că o persoană insolvabilă și-ar da acordul pentru a i se aplica această sancțiune.

Față de cele precizate rezultă că în prezent, conform prevederilor legale în vigoare, înlocuirea amenzii contravenționale cu muncă în folosul comunității este condiționată doar de îndeplinirea unei situații premisă (imposibilitatea executării silite a amenzii).

Pe de altă parte, conform art. 20 din OG nr. 55/2002: „1) Contravenientul se prezinta de indata, dar nu mai tarziu de 3 zile de la primirea mandatului de executare, la primarul unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are domiciliul sau resedinta, pentru luarea in evidenta si executarea sanctiunii. (2) Inceperea executarii sanctiunii constand in prestarea unei activitati in folosul comunitatii se face in cel mult 5 zile de la primirea mandatului de executare. (3) Primarul are obligatia sa asigure evidenta sanctiunilor aplicate contravenientilor si a executarii sanctiunilor, in conditiile prezentei ordonante”.

Conform art. 21 din OG nr. 55/2002: „In cazul in care contravenientul, cu reavointa, nu se prezinta la primar pentru luarea in evidenta si executarea sanctiunii, se sustrage de la executarea sanctiunii dupa inceperea activitatii sau nu isi indeplineste indatoririle ce ii revin la locul de munca, judecatoria, la sesizarea primarului, a unitatii de politie sau a conducerii unitatii la care contravenientul avea obligatia sa se prezinte si sa presteze activitatea in folosul comunitatii, poate inlocui aceasta sanctiune cu sanctiunea amenzii”.

În speță, din înscrisurile depuse la dosar de petentă nu rezultă întrunirea cerințelor legale de temeinicie pentru solicitarea petentei.

În primul rând, nu rezultă din înscrisurile existente la dosar aducerea la cunoștința directă a intimatului a mandatului de executare, neputând fi stabilit dacă acesta, cu rea voință, nu s-a prezentat la primar pentru luarea în evidenta si executarea sancțiunii sau s-a sustras de la executarea sancțiunii.

În al doilea rând, folosirea de către legiuitor a sintagmei „poate înlocui” în cuprinsul art. 21 din OG nr. 55/2002, departe de a reprezenta o opțiune pur discreționară lăsată la latitudinea instanței, trebuie interpretată în sensul că revenirea la sancțiunea contravențională inițială (amenda) va fi dispusă dacă se probează de o manieră eficientă cerințele expres prescrise de text și dacă se dovedește utilitatea reală a revenirii la sancțiunea inițială.

Instanța are în vedere în acest sens probarea de către solicitant a posibilității de executare silită a amenzii contravenționale aplicată contravenientului, în lipsa acestui element revenirea la amendă fiind inutilă și dând recurs petentei la noi solicitări în sens invers, lipsite de o finalitate practică concretă.

Cum petenta nu a probat nici acest element, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea introductivă.

Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E:

Respinge cererea înregistrată sub nr._ formulată de petenta .>cu sediul în .. V. în contradictoriu cu intimatul C. I. cu domiciliul în .. V. având ca obiect reexaminarea sancțiunii contravenționale – înlocuire ore muncă în folosul comunității cu amendă contravențională ca neîntemeiata.