Plângere contravenţională. Sentința nr. 1106/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1106/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 2137/232/2012*
Județul Dâmbovița
Judecătoria Găești
Dosar nr. _
Sentința CIVILĂ nr. 1106
Ședința publică din 08.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
Grefier: M. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională OG 15/2002, formulată de petentul C. C., cu domiciliul în C., .. 118, J. D., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A.-CESTRIN, cu sediul în sector 6 București, ..401A.
Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 36 din O.G. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care.
Instanța, din oficiu, verifică modul de îndeplinire a procedurii de citare, apreciind că este legal îndeplinită și, având în vedere prevederile art. 159indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, modificat prin art. I pct. 23 din Legea 202/2010, se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, astfel că o încuviințează, după care, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești data de 02.05.2012 sub nr._, petentul C. C. a solicitat, în contradictoriu cu CNADNR SA, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 03.10.2011 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a invocat excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție ca urmare a nerespectării disp. art. 17 și art. 19 din OG 2/2001. Petentul a arătat că a aflat de existența acestui proces verbal din evidențele Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei C. (adresa nr._/04.04.2012).
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În drept, a invocat disp. art. OG nr. 2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.p.c.
S-a depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat, adresa nr._/04.04.2012 a Primăriei C.-Direcția Impozite și Taxe.
Prin încheierea din 18.02.2013 instanța a dispus scoaterea de pe rol a plângerii și trimiterea la Judecătoria C., instanța de la domiciliul petentului, apreciind incidente dispozițiile art.XXIII alin. 1 și 4 din legea 2/2013.
Prin sentința civilă nr.4189 din data de 15.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul C. C. și Intimata C. Națională de Autostrăzi Și Drumuri Naționale din Romania S.A. în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Judecata a fost reluată la Judecătoria Găești la data de 08.04.2013.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 08.04.2011, ora 15,01, a fost depistat autovehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, că a circulat pe autostrada A1, km 70+460m, pe raza localității P., jud. Dâmbovița. În urma verificărilor efectuate nu a fost identificată rovinietă valabilă pentru categoria respectivă de vehicul emisă pentru numărul de înmatriculare menționat.
A fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 03.10.2011, prin care a fost constatată săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare pe și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind sancționat petentul cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.
De asemenea, în temeiul art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, a fost obligat petentul la plata sumei de 28 euro, în echivalent lei, reprezentând tariful de despăgubire.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, trecând la analiza legalității actului constatator atacat, instanța constată că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din același act normativ. Astfel, potrivit acestor dispoziții legale, procesul verbal trebuie să cuprindă mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, iar lipsa acestor mențiuni se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal, care se poate constata și din oficiu.
Procesul verbal atacat în cauză poartă mențiunea că documentul a fost generat și semnat electronic de agentul constatator, potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și H.G. nr.1259/2001. Dar actul constatator a fost comunicat contravenientului în formă tipărită, fără ca pe procesul verbal comunicat să existe semnătura olografă a agentului constatator, semnătura electronică despre care se face vorbire în cuprinsul acestuia nefiind valabilă decât pe un înscris în format electronic.
În plus, din interpretarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, rezultă că înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică, sunt asimilate înscrisurilor sub semnătură privată în privința condițiilor și efectelor lor. Dar procesul verbal de contravenție, având natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, este considerat un act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, fiind emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, cu respectarea formalităților prevăzute de OG 2/2001.
De asemenea, procesul verbal contestat, deși se susține că a fost generat și semnat electronic, nu este destinat a fi citit în formă electronică, fiind comunicat petentului în formă tipărită, fapt ce contravine prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea 455/2001, care definește înscrisul electronic ca fiind o colecție de date în formă electronică în care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Având în vedere acestea, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție contestat de petent este lovit de nulitate absolută, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001 cu privire la semnătura agentului constatator.
Pe de altă parte, intimata a depus la dosar adresa emisă de Biroul de Metrologie Legală pentru a face dovada că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovignietei nu este supus controlului metrologic, aspect ce nu are însă nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art.9 alin.2 din OG 15/202 modificată și completată prin OG 8/2010, potrivit cărora „ începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în OG 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
În speță, intimata nu a făcut nici dovada omologării în condițiile legii a mijlocului tehnic de constatare a contravenției.
Cu privire la tariful de despăgubire, instanța reține că prin Legea nr. 144/23.07.2012 a fostmodificată OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Astfel, art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a statuat că: la articolul 8 din O.G. nr. 15/2002, alineatele 3, 31 și 6 se abrogă, iar prin art. II din Legea nr.144/2012 s-a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România (…), aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea formulată de petent și va anula procesul verbal contestat, cu efectul exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale și de la plata tarifului de despăgubire aplicate prin acest proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul C. C., cu domiciliul în C., .. 118, J. D., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA S.A.-CESTRIN, cu sediul în sector 6 București, ..401A.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 03.10.2011.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.05.2013.
Președinte,
C. C.
Grefier,
P. M.
Red.C.C.
Tehnored N.L.D.
Ex.4/ 06.06.2013
O.D.C.P.8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2767/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1610/2013. Judecătoria GĂEŞTI → |
|---|
