Plângere contravenţională. Sentința nr. 1540/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1540/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 711/232/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1540
Ședința publică de la 23.07.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. A. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - formulată de petentul N. L. C., cu domiciliul în Târgoviște, .. 6, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 64, județul Dâmbovița.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 11.07.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 19.07.2013, și din aceleași motive a amânat pronunțarea la data de 23.07.2013, când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 27.02.2013 sub nr._, petentul N. L. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de către agent de poliție IPJ Dâmbovița, solicitând instanței să se constate nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției în temeiul art. 16 din OG 2/2001 actualizată și desființarea tuturor măsurilor dispuse prin acesta cu nerespectarea formelor legale.
Motive de nelegalitate ale procesului verbal de constatare a contravenției:
Fapta reținută în sarcina petentului nu este prevăzută ca și contravenție de norma legală indicată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Astfel, după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal, agentul a arătat că pretinsa faptă săvârșită de el ar reprezenta contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006. Art. 121 alin. 1 din acest act normativ are următorul conținut: Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. După cum se observă acest articol nu reglementează o contravenție, ci impune o anumită conduită de urmat de către conducătorilor autovehiculelor.
Pentru a se putea aplica o sancțiune contravențională este necesar ca fapta reținută să fie prevăzută drept contravenție de textul de lege invocat și reținut de agentul constatator.
Stabilirea anumitor fapte ca fiind contravenții trebuie să se facă în mod expres, folosindu-se formula „Constituie contravenție”, astfel cum se folosește de către legiuitor în toate actele normative de stabilire a răspunderii contravenționale și astfel cum impune art. 34 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă.
Stilul actelor normative:
Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.
Acest articol (121 alin. 1 din HG 1391/2006) este încadrat în Subsecțiunea a 4-a ”Viteza și distanța dintre vehicule” din cadrul Secțiunii a 3-a ”Reguli pentru circulația vehiculelor” aflată în Capitolul V „ Reguli de circulație”.
Faptele care constituie contravenții în domeniul circulației pe drumurile publice sunt prevăzute în OUG 195/2002 (art. 99-102) iar nu în HG 1391/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
În cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare – procesul verbal de contravenție.
Procesul verbal nu cuprinde toate elementele necesare pentru verificarea de către instanță a legalității și temeiniciei „acuzației” adusă petentului de agentul constatator.
Agentul de poliție nu a consemnat dacă la stabilirea vitezei de 96 km/h a luat în calcul și faptul că aparatul ar fi putut greși viteza de deplasare a autoturismului condus de petent.
În acest sens, la pct. 3.1.1. lit. c din Norma de metrologie legală 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” aprobată din ordinul nr. 301/23.11.2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală (citată în continuare Norma metrologică) se prevede că, folosite în trafic, cinemometrele pot da o eroare.
Astfel dacă aparatul ar fi dat o eroare, atunci viteza de deplasare reală a autoturismului condus de petent ar fi fost alta, ceea ce ar fi schimbat regimul juridic sancționator al faptei.
Procedura contravențională fiind asimilată unei proceduri penale (cauza A. contra României) orice dubiu cu privire la certitudinea faptei se interpretează în favoarea celui acuzat de săvârșirea ei (contravenientului).
Prin urmare, eroarea dată de cinemometru trebuie interpretată în favoarea contravenientului, respectiv în sensul că aparatul radar a înregistrat o eroare.
Agentul nu a consemnat însă în cuprinsul procesului verbal dacă a ținut sau nu seama de această eroare, ceea ce conduce la imposibilitatea verificării certitudinii faptei de către instanță.
În orice caz, lipsa acestei mențiuni nu poate genera decât o prezumție în favoarea petentului, astfel încât procesul verbal de contravenție trebuie anulat.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor codului de procedură civilă.
În drept au fost invocate prevederile O.G. 2/2001, actualizată.
În dovedirea plângerii a fost indicată proba cu înscrisuri.
S-au depus la dosar în copie înscrisurile aflate la filele 7-9.
La data de 26.03.2013, intimatul a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de petentul N. L. C., prin care se contestă procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 16.02.2013, încheiat de agentul de poliție R. V., din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița – Serviciul Rutier, care l-a sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 675 lei, deoarece la data de mai sus, în jurul orelor 14.44, pe DN 72 – P. de M. – km 12 + 800 m, a condus autoturismul VW, cu numărul de înmatriculare_, în localitate, cu viteza de 96 km/h, înregistrată de cinemometrul tip radar PYTHON II, . nr._, pe caseta S – 322, montat pe autospeciala MAI_, faptă prevăzută și sancționată de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Petentul solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
Din raportul agentului constatator, raportul agentului de poliție care în însoțea, atestat operator radar, fișă registru radar, planșa fotografică, suport magnetic, buletin verificare metrologică și fișa istoric abateri, coroborate cu cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului.
Contravenția a fost constatată de un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atestat pentru operarea cinemometrului folosit și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Contrar susținerilor reclamantului, fapta comisă de acesta este prevăzută ca și contravenție de actul normativ menționat în cuprinsul procesul verbal de constatare a contravenției.
Aparatul cinemometru cu care a fost constatată contravenția comisă de petent este omologat și verificat metrologic. Este adevărat că aparatele cinemometru pot înregistra erori, însă dacă se constată acest lucru cu ocazia verificărilor metrologice anuale, cinemometrul nu este declarat admis. Conform reglementărilor referitoare la omologarea și verificarea metrologică a cinemometrelor, marja de eroare se utilizează numai pentru verificarea metrologică a cinemometrelor și nu poate fi aplicată valorilor înregistrate de cinemometre în trafic. Având în vedere cele de mai sus, este cât se poate de clar că viteza cu care a fost înregistrat petentul, este dincolo de orice dubiu, viteza reală cu care acesta se deplasa.
Pentru toate cele de mai sus, s-a solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
În dovedirea cererii a fost indicată proba cu înscrisuri, planșa fotografică, suport magnetic.
S-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 223 alin. 3 cod procedură civilă.
S-au anexat întâmpinării în copie înscrisurile aflate la filele 13-27.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța constată că se impune respingerea plângerii formulate pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal contestat, în baza art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, a fost sancționat petentul cu amendă în cuantum de 675 lei, deoarece la data de16.02.2013, în jurul orelor 14.44, pe DN 72 – P. de M. – km 12 + 800 m, a condus autoturismul VW, cu numărul de înmatriculare_, în localitate, cu viteza de 96 km/h, înregistrată de cinemometrul tip radar PYTHON II, . nr._, pe caseta S – 322, montat pe autospeciala MAI_, faptă prevăzută și sancționată de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
De asemenea, în baza art. 108 din O.U.G. 195/2002, i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în 6 puncte de penalizare.
Petentul a fost de față la încheierea procesului verbal de contravenție contestat, a semnat acest act, la rubrica „Alte mențiuni” formulând obiecțiuni.
De asemenea, instanța constată că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept:
Potrivit art. 48 din O.U.G. 195/2002, „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, iar potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Conform art. 102 alin. 1 și 2 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice (...) amenda contravențională prevăzută la alin. 1 se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. d.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002, se aplică 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform art. 98 alin. 4 lit. d din O.U.G. 195/2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă”.
În baza art. 109 alin. 2 din O.U.G 195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. În același sens sunt și dispozițiile art. 181 alin. 1 din H.G. 1391/2006, care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Legat de susținerea petentului că agentul constatator nu a indicat în mod corect articolul din O.U.G. 195/2002 care prevede contravenția, acest aspect nu poate atrage nulitatea absolută a procesul verbal contestat, ci cel mult o eventuală nulitate relativă, dar condiționată de existența și dovedirea unei vătămări, or petentul nici nu a invocat și nici nu a dovedit o asemenea vătămare.
Cu privire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu se poate reține că petentul nu cunoaște în totalitate acuzația care i se aduce, deoarece fapta contravențională este suficient descrisă și, din însăși formularea plângerii sale, se poate deduce că petentul știe foarte bine pentru ce a fost sancționat, anume pentru nerespectarea vitezei legale în localitate.
Faptul că agentul constatator a indicat textul care impune obligația de a respecta viteza legală și nu textul de lege care prevede că nesocotirea acestei obligații reprezintă contravenție nu este de natură a atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat, cât timp descrierea faptei este corectă și completă, fiind deci exclus orice echivoc.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1 lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, „pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:
(...) în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;
(...) în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de: ± 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h”.
Legat de solicitarea petentului de a i se aplica marja de eroare, se poate constata din textele redate mai sus că, și în situația în care s-ar aplica eroarea maximă tolerată de ± 4 km/h, ar rezulta o viteză în localitate de 92 km/h (în loc de 96 km/h), ceea ce ar reprezenta exact aceeași contravenție prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002, anume depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Deci și dacă s-ar aplica eroarea maximă tolerată, aceasta nu ar produce nicio consecință, fapta fiind aceeași, prevăzută și sancționată de aceleași articole indicate de agentul constatator în procesul verbal contestat.
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat, rezultă că cinemometrul indicat în procesul-verbal de contravenție, a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
De asemenea, sunt pe deplin respectate și prevederile pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, întrucât înregistrările efectuate cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste aspecte se pot observa în planșa foto, dar și din înregistrarea video a contravenției.
În plus, intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar al agentului constatator.
Legat de susținerea petentului în sensul că fapta pentru care a fost sancționat trebuie asimilată unei acuzații în materie penală, instanța reține că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, opinia petentului este corectă, el beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
Trebuie totuși precizat că niciuna dintre aceste garanții conferite petentului nu este absolută, nici prezumția de nevinovăție – care funcționează în anumite limite, raportat la specificul fiecărui caz în parte, dar nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei – întrucât ar reprezenta o povară excesivă și nejustificată
O asemenea atitudine – de a acorda petentului prezumția de nevinovăție în orice împrejurare și fără nicio limitare ar conduce la consecința ca anumite fapte, deși prezintă pericol social, să nu mai poată fi sancționate. Or, dacă aceste fapte nu ar mai putea fi sancționate, s-ar ajunge la suprimarea scopului pentru care ele au fost prevăzute ca atare, textul de lege rămânând lipsit de orice eficiență și fără utilitate, întrucât nu s-ar mai putea bucura de aplicabilitate.
Este adevărat că obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și care au fost expuse mai sus presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pur pasivă a petentului, care invocă generic prezumția de nevinovăție, solicitând o atitudine activă exclusiv intimatului, în sensul de a-și dovedi susținerile, intră în contradicție cu principiul egalității armelor – care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat, aceea constând în depășirea vitezei legale, întrucât agentul constatator a prezentat probe fără echivoc în sprijinul celor consemnate în procesul verbal, astfel încât prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul a fost răsturnată, instanța respingând deci ca nefondate toate apărările petentului formulate în sens contrar. De asemenea, instanța apreciază că nu se impune ca agentul constatator sau intimatul să facă vreo dovadă în plus, probele existente la dosarul cauzei fiind suficiente.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea pecuniară constând în 9 puncte amendă în valoare de 675 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul minim.
În ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare constând în 6 puncte de penalizare, instanța constată că aceasta este impusă de prevederile art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. 195/2002, fiind deci obligatorie.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Având în vedere considerentele menționate, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. L. C., cu domiciliul în Târgoviște, .. 6, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 64, județul Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ din data de 16.02.2013.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2013.
PREȘEDINTE:
M. M.
Grefier:
C. M. - A.
Red. M.M. / Tehn. M.M.
5 ex. / 20.08.2013
ODCP 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 296/2013.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1374/2013. Judecătoria GĂEŞTI → |
|---|
