Plângere contravenţională. Sentința nr. 2038/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2038/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 23091/299/2012
ACROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2038
Ședința publică de la 24.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională O.U.G. 195/2002privind pe petentul M. L. A., cu domiciliul în București, sector 1, ., . și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza fiind amânată în vederea emiterii unui mandat de aducere pe numele martorului asistent menționat în procesul verbal contestat. Totodată grefierul învederează faptul că în ziua ședinței s-a depus la dosarul cauzei procesul verbal privind modul de îndeplinire a mandatului de aducere a martorului A. G. A., după care:
Instanța procedează la audierea martorului A. G. A., declarațiile și susținerile acestuia fiind consemnate separat într-un proces verbal atașat la dosarul cauzei după citire și semnare.
Instanța, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin plângerea formulată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petentul M. L. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 16.05.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 12 noiembrie 2012 Judecătoria sectorului 1 București a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe petentul M. L. A. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
În motivare s-a arătat că procesul verbal de contravenție este nelegal și netemeinic, deoarece fapta prezentată în acesta nu a fost săvârșită, ceea ce poate dovedi cu martorul aflat la acel moment în autoturismul său. A mai susținut că avea intenția de a vira dreapta și nu de a efectua manevra de depășire.
Petentul a depus la dosar procesul verbal . nr._ încheiat la data de 16.05.2012.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.
A arătat că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 16.05.2012 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere deoarece la data de mai sus, în jurul orelor 19,15, a condus auto marca Dacia cu nr._ pe . orașul Găești, din direcția Pitești către București și a efectuat manevra de depășire a auto marca Dacia L. cu nr._ condus regulamentar în aceeași direcție de numitul A. G. A., pe partea dreaptă, în zona Pizzeriei Enza Găești. În autoturism se afla singur, fapta fiind prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 45 alin. 5 rap. la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 republicată.
Contrar celor susținute de petent, intimatul arată că din probatoriul administrat cauzei rezultă că petentul a efectuat depășirea autoturismului Dacia L. cu nr._ pe partea dreaptă, încălcând astfel dispozițiile legale.
Astfel, martorul A. G. A. – conducătorul auto Dacia L. cu numărul_ – arată în declarația sa că petentul l-a depășit pe partea dreaptă; a mai observat că acesta se afla singur în autoturism, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție, situație în care se solicită respingerea probei cu martori solicitată de petent.
Din raportul agentului constatator, raportul agentului de poliție care îl însoțea, declarația martorului A. G. A., coroborate cu cele menționate în procesul verbal de contravenție, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petiționarului.
Probe: înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța constată că se impune respingerea plângerii formulate pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal contestat, în baza art. 45 alin. 5 rap. la art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 republicată, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere deoarece la data de 16.05.2012, în jurul orelor 19,15, a condus auto marca Dacia cu nr._ pe . orașul Găești, din direcția Pitești către București și a efectuat manevra de depășire a auto marca Dacia L. cu nr._, condus regulamentar în aceeași direcție de numitul A. G. A., pe partea dreaptă, în zona Pizzeriei Enza Găești. În autoturism se afla singur.
Instanța constată că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește fapta pentru care a fost sancționat petentul, agentul constatator a indicat în mod corect textul de lege care o prevede și textul de lege care o sancționează, fapta fiind suficient descrisă.
Prin plângerea formulată, petentul arată că, la momentul când a fost oprit în trafic, avea intenția de a vira dreapta și nu de a efectua manevra de depășire și deci nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
De asemenea, martorul propus de petent (f. 12) arată că petentul dorea de fapt să parcheze și că nu a depășit autoturismul L. pe partea dreaptă, întrucât nici nu avea spațiu suficient pentru această manevră.
Cu toate acestea, martorul A. G. A. – conducătorul auto Dacia L. cu numărul_ – susține că petentul l-a depășit pe partea dreaptă, având loc, deoarece a ieșit puțin cu roțile în afara părții carosabile; petentul a reușit să treacă cu autoturismul său în fața mașinii martorului, deci chiar a finalizat manevra, nu doar a inițiat-o, și intenționa să-și continue drumul tot înainte, iar atunci când au fost opriți de polițiști, mașina petentul era prima, iar cea a martorului a doua (tocmai ca urmare a faptului că fusese depășită de petent).
Declarația dată de martorul A. G. A. în fața instanței se corelează cu cea dată la momentul opririi în trafic (f. 22 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), dar și cu procesul verbal contestat, cu raportul agentului constatator și cu raportul agentului de poliție care îl însoțea.
Instanța va înlătura ca subiectivă declarația martorului A. V. I. (f. 12 dosar Judecătoria Găești), deoarece fiind martor propus de petent acesta încearcă, probabil, să îl ajute să evite angajarea răspunderii contravenționale în privința sa. Există și o contradicție între explicația petentului din plângerea formulată, anume că intenționa să vireze la dreapta și explicația martorului A. propus de petent, care arată că petentul intenționa să oprească pe partea dreaptă. Pe de altă parte, cele relatate de martorul A. intră în contradicție cu celelalte probe din dosar, care se coroborează între ele și conduc la concluzia certă că petentul a săvârșit contravenția care i se impută. Astfel, martorul A. G. A. susține (contrar celor relatate de petent și de martorul acestuia) că petentul l-a depășit pe partea dreaptă, intrând cu mașina în fața mașinii lui, continuându-și deplasarea pe direcția înainte, dar pentru scurt timp, fiindcă au fost opriți de organele de poliție.
În plus, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din cuprinsul Convenției Europene a Drepturilor Omului presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cele din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța va ține seama deci de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și constată că aceasta reprezintă cuantumul minim prevăzut de textul de lege. Reținerea permisului de conducere este și ea legală, fiind impusă de art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. 195/2002.
În conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientului și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Având în vedere considerentele menționate, instanța urmează să respingă plângerea petentului ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. L. A., cu domiciliul în București, sector 1, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ din data de 16.05.2012 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 Octombrie 2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
B. M. A.
Red. Tehn. M.M.
Ex. 2 / 22.11.2013
ODCP 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 78/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1153/2013.... → |
|---|
