Plângere contravenţională. Sentința nr. 2041/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2041/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 8453/315/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2041
Ședința publică de la 24.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - OUG 195/2002 formulată de petentul C. V. M., cu domiciliul în B., ., ., cu domiciliul ales la cab. avocat S. A., cu sediul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza amânată pentru ca intimatul să depună la dosar toate actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat. Totodată grefierul arată că intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 03.10.2013 întâmpinare și înscrisuri, după care:
Instanța, din oficiu, verifică modul de îndeplinire a procedurii de citare, apreciind că este legal îndeplinită și, având în vedere prevederile art. 159indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, modificat prin art. I pct. 23 din Legea 202/2010, se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și o încuviințează după care, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ petentul C. V. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.08.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
Prin sentința civilă nr. 5901 pronunțată la data de 13.12.2012 Judecătoria Târgoviște a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe petentul C. M. V. și pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
În motivare, petentul a învederat că în data de 23.08.2012 se deplasa cu autoturismul cu nr._, a fost oprit în localitatea P. de M. și s-a încheiat procesul verbal care a invocat faptul că a circulat cu viteza de 74 Km/h.
A menționat petentul că în zonă era trafic intens, pe mai multe benzi, iar la momentul constatării contravenției agentul se afla în autoturism, lângă alte mașini care se aflau în trafic și a apreciat în mod eronat că a circulat cu viteza peste limita legală. Acest fapt aduce atingere forței probante a constatărilor făcute, întrucât potrivit pct. 4.3 din NML 021-05 din 23.11.2005 măsurătorile nu pot constitui probe dacă în raza aparatului se deplasează simultan mai multe autoturisme, iar cel vizat nu poate fi pus clar în evidență.
A mai arătat petentul că nu a existat o constatare cu mijloace tehnice a vitezei, în condițiile art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.
Petentul a mai precizat că nu recunoaște fapta reținută și, coroborând dispozițiile art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 cu dispozițiile art. 109 alin. 2 și 3 din OUG 195/2002 rezultă că în situația în care contravenientul nu recunoaște fapta, cele reținute de agent trebuie confirmate de cel puțin un martor.
A mai arătat petentul că nu i s-a prezentat nicio dovadă referitoare la conformitatea și verificarea metrologică a aparatului radar, sarcina probei aparține celui care pretinde că s-a săvârșit o faptă contravențională, în vederea respectării prezumției de nevinovăție.
A mai invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Au fost invocate și redate prevederile pct. 4.3 și 4.4 din NML 021-05, s-a precizat că a fost încălcată cerința imperativă prevăzută de art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, agentul constatator a întocmit un alt tip de proces verbal decât cel prevăzut de lege – formularul 1D și nu este operator calificat.
Toate aceste nereguli duc la nulitatea absolută a procesului verbal contestat, a conchis petentul.
Plângerea a fost motivată în drept.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A fost anexat plângerii, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.08.2012.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și pe fond menținerea procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 23.08.2013 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, deoarece la aceeași dată, în jurul orelor 16,17, pe DN 72 – P. de M., km 9+800, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr._ către Găești, cu viteza de 74 km/h în localitate, fiind înregistrat de cinemometrul tip radar Autovision BEE III . 148, montat pe autospeciala Dacia L._ (hard XDJ nr.2), în autovehicul fiind singur. Măsurarea a fost efectuată în mișcare, fapta fiind prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 rap. la art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată.
Pe cale de excepție, invocă nulitatea cererii de chemare în judecată potrivit dispozițiilor art. 196 alin 1 din codul de procedură civilă întrucât petentul nu a indicat denumirea instituției cu care înțelege să se judece și nici nu a arătat motivele de fapt pe care înțelege să își întemeieze cererea susținând că va prezenta probele în fața instanței.
Menționează că viteza cu care a rulat autovehiculul condus de petent a fost măsurată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, utilizat de către un operator radar atestat în acest sens.
Petentul își motivează cererea dispozițiile pct. 4 din Ordinul BRML nr. 301/2005, însă acest text de lege a fost abrogat, actul normativ astfel modificat fiind în vigoare începând cu data de 06.08.2009.
Din raportul agentului constatator, raportul agentului de poliție ce-l însoțea, fișa radar, atestat operator radar, buletin de verificare metrologică, planșa fotografică; suport magnetic, coroborate cu cele menționate în procesul verbal de contravenție, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petiționarului.
Probe: înscrisuri, suport magnetic, planșa fotografică.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța constată că se impune admiterea plângerii formulate pentru următoarele considerente:
Legat de cele invocate de intimat în sensul de a se constata nulitatea cererii de chemare în judecată potrivit dispozițiilor art. 196 alin 1 din codul de procedură civilă întrucât petentul nu a indicat denumirea instituției cu care înțelege să se judece și nici nu a arătat motivele de fapt pe care înțelege să își întemeieze cererea, susținând că va prezenta probele în fața instanței:
Instanța apreciază că nu se impune a se constata constata nulitatea cererii de chemare în judecată, deoarece din plângerea formulată, la care este atașat procesului verbal contestat, se poate deduce că instituția cu care petentul înțelege să se judece este cea care a emis acel proces verbal. Plângerea este suficient motivată, în opinia instanței, pentru a nu se constata o eventuală nulitate (este prezentată situația de fapt și sunt indicate textele de lege pe care petentul se întemeiază, chiar dacă acestea sunt abrogate).
Pentru acest motiv, instanța va respinge solicitarea intimatului de a se constata nulitatea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin procesul-verbal contestat, în baza art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, raportat la art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, a fost sancționat petentul cu amendă în cuantum de 350 lei, deoarece la data de 23.08.2013, în jurul orelor 16,17, pe DN 72 – P. de M., km 9+800, a condus autoturismul marca Volkswagen Passat cu nr._ către Găești, cu viteza de 74 km/h în localitate, fiind înregistrat de cinemometrul tip radar Autovision BEE III . 148, montat pe autospeciala Dacia L._ (hard XDJ nr. 2), în autovehicul fiind singur.
De asemenea, în baza art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. 195/2002, i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare.
Petentul a fost de față la încheierea procesului verbal de contravenție contestat, a semnat acest act, la rubrica „Alte mențiuni” formulând obiecțiuni.
De asemenea, instanța constată că petentul a formulat plângerea contravențională în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
În drept:
Potrivit art. 48 din O.U.G. 195/2002, „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, iar potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006, „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Conform art. 100 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, sancțiunea aplicabilă conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b, constă în amendă contravențională prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni.
Conform art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002, „clasele de sancțiuni sunt următoarele (…) clasa a II-a – 4 sau 5 puncte-amendă”.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din O.U.G. 195/2002, „săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…) 3 puncte de penalizare pentru depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
În baza art. 109 alin. 2 din O.U.G 195/2002, „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. 1391/2006, „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. În același sens sunt și dispozițiile art. 181 alin. 1 din H.G. 1391/2006, care prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul”.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Legat de susținerea petentului în sensul că au fost încălcate dispozițiile pct. 4.3 și 4.4 din NML 021-05 din 23.11.2005 (Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor – cinemometre”), instanța arată că aceste dispoziții erau abrogate încă de la data comiterii contravenției. Astfel, întreg pct. 4 a fost abrogat de pct. 28 din anexa la ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 6 august 2009.
Legat de o altă susținere a petentului, aceea că era necesar să se indice un martor, instanța observă că niciun text de lege nu impune obligația agentului constatator de a proba cu un martor cele reținute în procesul verbal contestat, atunci când petentul nu recunoaște fapta săvârșită.
Art. 19 alin. 1 statuează că: procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz, procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
În speța de față, procesul verbal s-a încheiat în prezența contravenientului, care a semnat de primire, deci nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din O.G. 2/2001.
În legătură cu apărarea petentului în sensul că la încheierea procesului verbal contestat nu s-a folosit modelul prevăzut în anexa nr. 1D, instanța reține că nerespectarea dispozițiilor cu privire la forma actului constatator poate duce la nulitatea relativă a acestuia, dar numai în măsura în care este dovedită o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă. Or, în cauză, nu s-a invocat și nu s-a dovedit o astfel de vătămare de către petent, motiv pentru care apărarea petentului va fi înlăturată.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Cu toate acestea, potrivit dispozițiilor pct. 3.1.1 lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05/23.11.2005, aprobată prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, „pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este de:
(...) în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ± 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h;
(...) în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de: ± 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h; ± 4 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h”.
Conform procesului verbal contestat, autoturismul pe care era montat aparatul radar se afla în mișcare.
Or, în cauza de față, intimatul nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autovehiculului petentului s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de ± 4 km/h, autospeciala poliției pe care se afla montat aparatul radar fiind în deplasare, așa cum reiese și din înregistrarea video, dar și din fotografiile din dosar, în care apare mențiunea P, urmată de o anumită viteză și de cuvântul „opus” – ceea ce înseamnă că mașina poliției se deplasa cu respectiva viteză, din sens opus celui în care mergea petentul.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că măsurarea vitezei autovehiculului petentului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare, respectiv până la 70 km/h (74 km/h valoarea măsurată – 4 km/h din valoarea măsurată). Ca urmare, raportat la această viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise, ci doar depășirea cu 20 km/h a vitezei maxime admise, faptă care întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. 195/2002 – respectiv depășirea cu 10-20 km/h a vitezei maxime admise.
Însă, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridică și de a stabili o altă sancțiune. În temeiul acestor considerente, instanța constată că plângerea petentului este întemeiată, astfel încât urmează a o admite, în conformitate cu dispozițiile art. 31-34 din O.G. 2/2001 și va anula procesul verbal contestat, ca netemeinic și nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul C. V. M., cu domiciliul în B., ., ., cu domiciliul ales la cab. avocat S. A., cu sediul în Slatina, ., județul O., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, . Dâmbovița.
Anulează procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 23.08.2012 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 Octombrie 2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
B. A. M.
Red. Tehn. M.M.
Ex. 2 / 22.11.2013
ODCP 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2768/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2770/2013.... → |
|---|
