Plângere contravenţională. Sentința nr. 2663/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2663/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3550/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2663
Ședința publică de la 05.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - formulată de petenta S. M., cu domiciliul în București, .. 55, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cauza fiind amânată pentru ca intimatul să depună la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat. Totodată grefierul arată că la data de 29.10.2013 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și înscrisuri, după care:
Instanța, din oficiu, verifică modul de îndeplinire a procedurii de citare, apreciind că este legal îndeplinită și, având în vedere prevederile art. 159indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, modificat prin art. I pct. 23 din Legea 202/2010, se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază proba cu înscrisuri solicitată de părți ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și o încuviințează după care, potrivit art. 150 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești data de 13.07.2012 sub nr._ petenta S. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.07.2012 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița.
În motivarea plângerii petenta arată că la data de 01.07.2012, orele 19,15, în timp ce se deplasa cu auto Dacia 1310 în localitatea M., soțul său a fost oprit de un echipaj de poliție pe motiv că a încălcat regulile de circulație.
Menționează că între ea și soțul său și agenții de poliție a avut loc un conflict, în urma căruia aceștia au plecat fără să le înmâneze procesul verbal semnat și dovada de circulație. Soțul i-a întrebat pe polițiști dacă au consumat băuturi alcoolice.
Petenta a sunat la 112 pentru a veni cineva să clarifice situația, deoarece nu putea să se deplaseze fără dovada de circulație. Agenții de poliție s-au sustras din acel loc timp de o oră și jumătate, timp în care se puteau întâmpla multe.
La întocmirea procesului verbal inspectorul Mocăiță i-a sugerat petentei să scrie că nu are mențiuni, pe motiv că nu i se va întâmpla nimic, putând să conteste procesul verbal în instanță.
Precizează petenta că apelul la 112 a fost și pentru eliberarea actelor pentru a putea circula pe drumuri și pentru comportamentul agenților. Consideră că a fost o situație urgentă.
Petenta solicită ca agentul constatator să depună la dosar toată documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal de sancționare.
A mai invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție de care trebuie să beneficieze un presupus contravenient, sarcina probei revenind agentului constatator.
În drept, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
În susținerea plângerii petenta a depus la dosar înscrisuri (f. 7 -10).
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
Prin procesul verbal de contravenție contestat petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, deoarece la data de 01.07.2012, în jurul orelor 21,07, în . în mod nejustificat sistemul de urgență 112 solicitând prezența organelor de poliție nejustificat, faptă prevăzută și sancționată de art. 32 alin. 1 lit. b din OUG 34/2008.
Precizează intimatul că din raportul agentului constatator, rapoartele polițiștilor reclamați, proces verbal de testare etilotest, procesul verbal încheiat de agentul constatator la data de la data de 01.07.2013 prin care a consemnat refuzul petentei de a da declarația scrisă, raportul cu rezultatul verificărilor în lucrarea nr._/2012, coroborate cu cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției, rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentei.
Mai arată intimatul că la data de 01.07.2013, un număr de trei lucrători de poliție din cadrul Secției 9 Poliție Rurală P. au constatat că numitul S. I. G., în timp ce conducea autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr._ încălcând marcajul longitudinal continuu simplu.
Agenții de poliție au oprit autoturismul în cauză și i-au întocmit contravenientului proces verbal de constatare a contravenției.
În aceste condiții, petenta a apelat la S.N.U.A.U 112, sesizând că agenții constatatori nu îi permit să vadă conținutul procesului verbal de contravenție și că aceștia se află sub influența băuturilor alcoolice.
În conformitate cu art. 2 alin. 2 din O.U.G. 34/2008, numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul.
Analizând primul motiv al sesizării și anume că agenții de poliție refuză să îi arate conținutul procesului verbal întocmit unei terțe persoane, este evident că acesta nu se încadrează în prevederile actului normativ.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, se apreciază că acesta nu se încadrează în enumerarea limitativă realizată de legiuitor cu privire la situațiile în care se poate apela nr. de urgență 112, deoarece pentru reclamarea unei astfel de situații existau alte numere de telefon sau modalități.
Se mai menționează de către intimat că polițiștii în cauză au fost testați cu aparatul etilotest în prezența petentei și a soțului acesteia, niciunul dintre polițiști nefiind sub influența băuturilor alcoolice, așa cum reiese din procesul verbal de testare etilotest.
În aceste condiții, este evident că petenta a comis contravenția pentru care a fost sancționată, efectuând o apelare falsă a S.N.U.A.U 112 și solicitând în mod nejustificat intervenția lucrătorilor de Poliție a orașului Găești.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța constată că se impune admiterea în parte a plângerii, pentru următoarele considerente:
Petenta a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, raportat la înscrisurile depuse la dosar de intimat, instanța apreciază că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petentă, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționată prin procesul verbal de contravenție contestat, faptă pe care, de altfel, petenta nu o neagă, invocând diverse motive, neîntemeiate în opinia instanței, pentru care a considerat că trebuie să apeleze numărul de urgență 112.
Ca situație de fapt, se rețin următoarele:
La data de 01.07.2012, în jurul orelor 21,07, în . în mod nejustificat sistemul de urgență 112 solicitând prezența organelor de poliție nejustificat, faptă prevăzută și sancționată de art. 32 alin. 1 lit. b din OUG 34/2008.
Petenta explică în plângerea sa că a procedat în acest mod deoarece soțul său, cu care se deplasa în autoturismul Dacia 1310, a fost oprit în trafic de organele de poliție, petenta constatând că polițiștii aveau o ținută inadecvată, vorbeau nepotrivit și se bâlbâiau, petenta sugerând că se aflau sub influența băuturilor alcoolice.
Ca un prim aspect se observă că susținerile petentei legate de comportamentul lucrătorilor de poliție sunt simple afirmații, lipsite de orice suport probator, de aceea nu pot fi luate în considerare. Chiar dacă petenta era ferm convinsă că acei polițiști se aflau sub influența alcoolului (ceea ce nu s-a demonstrat ulterior, ei fiind testați cu aparatul Alcotest), apelul la 112 nu reprezenta o soluție, deoarece acest număr se folosește numai pentru a solicita asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul. În cazul reclamat de petentă nu era necesară nici asistența imediată și nici nu exista vreuna dintre situațiile reglementate de textul de lege, astfel că instanța apreciază că apelul la 112 s-a efectuat în mod cu totul nejustificat, mai ales că nimeni nu poate invoca necunoașterea prevederilor legale.
Apărarea petentei în sensul că a sunat la 112 și din cauză că ea și soțul nu mai puteau să se deplaseze cu autoturismul deoarece polițiștii plecaseră fără să le înmâneze dovada de circulație este de asemenea neîntemeiată, întrucât existau alte modalități de a anunța astfel de situații, nicidecum apelul la un număr despre care se știe că este rezervat pentru cazuri deosebite. O astfel de situație de genul celei descrise de petentă nu constituia sub nicio formă o urgență și nici nu necesita asistență imediată, întrucât petenta și soțul său nu se aflau în niciun fel de pericol iminent.
Petenta mai menționează că apelul la 112 a fost și pentru a cere „eliberarea actelor”, deoarece ea și soțul nu mai puteau circula pe drumurile publice în absența acestora, ceea ce reprezintă încă un motiv nejustificat, deoarece serviciul de urgență 112 nu are o astfel de atribuție, de a elibera acte.
Cu privire la toate aspectele invocate de petentă și care au determinat-o să sune la 112, instanța reține că petenta avea posibilitatea să-și rezolve problemele sale pe altă cale, în loc să solicite intervenția organelor specializate care, în același timp, puteau fi sesizate pentru a interveni la situații cu adevărat urgente.
Faptul că un lucrător de poliție i-a spus petentei să menționeze că nu are obiecțiuni la procesul verbal contestat nu are nicio relevanță, cât timp petenta a avut posibilitatea de a face obiecțiunile corespunzătoare în fața instanței, prin plângerea sa.
Legat de susținerea petentei în sensul că fapta pentru care a fost sancționată trebuie asimilată unei acuzații în materie penală, instanța reține că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, opinia petentei este corectă, ea beneficiind de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
Agentul constatator nu are însă ce anume să probeze, din moment ce însăși petenta recunoaște că a apelat la 112, iar instanța constată că motivele pentru care a procedat astfel sunt neîntemeiate. Contravenția a fost săvârșită de petentă, în condițiile arătate în procesul verbal contestat, ceea ce este susținut pe deplin de înscrisurile depuse la dosar de intimat.
Oricum, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legala a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
În cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petentă, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. b din O.U.G. 34/2008, se sancționează „alertarea falsă a agențiilor specializate de intervenție, cu amendă de la 500 lei la 1000 lei”. Alertarea falsă este definitivă la art. 3 lit. c din același act normativ, astfel: „utilizarea intenționată a numărului 112 pentru determinarea alarmării sau intervenției agențiilor specializate de intervenție în mod nejustificat”.
Sancțiunea constând în amendă în valoare de 750 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând cuantumul mediu, fapta fiind sancționată de cu amendă între 500 și 1000 de lei.
Cu toate acestea, instanța reține că art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
Având în vedere că nu s-a dovedit de către intimat vreun element de natură să atragă vreo agravare în sarcina petentei, instanța apreciază că amenda în cuantum minim este suficientă, întrucât răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și de a o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Pentru acest aspect, plângerea va fi admisă în parte și va fi modificat procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petenta S. M., cu domiciliul în București, .. 55, ., ., sector 6, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. Dâmbovița.
Modifică procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 01.07.2012, în sensul că redozează amenda aplicată și în loc de amenda în cuantum mediu (750 de lei), aplică o amendă în cuantum minim, anume 500 de lei.
Menține în rest procesul verbal contestat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Decembrie 2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
B. M. – A.
Red. M.M. / Tehn. M.M.
EX. 4 / 10.01.2014
O.D.C.P. 8528
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2534/2013.... → |
|---|
