Plângere contravenţională. Sentința nr. 2830/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2830/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 4883/315/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2830
Ședința publică de 17.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul A. M., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 1, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 12.12.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2013 când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 22.05.2012 sub nr._, petentul A. M. a formulat în contradictoriu cu intimata I.P.J. Dâmbovița plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.04.2012 și . nr._ încheiat la data de 17.04.2012 de agenți de poliție rutieră din cadrul I.P.J. Dâmbovița – Politia Orașului Gaesti.
Prin sentința civilă nr. 3655 pronunțată la data de 25.06.2012 Judecătoria Târgoviște a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe petentul A. M. și pe intimatul I.P.J. Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 22.05.2012 sub nr._, petentul A. M. a formulat în contradictoriu cu intimata I.P.J. Dâmbovița plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.04.2012 și . nr._ încheiat la data de 17.04.2012 de agenți de poliție rutieră din cadrul I.P.J. Dâmbovița – Politia Orașului Gaesti.
Prin sentința civilă nr. 3656 pronunțată la data de 25.06.2012 Judecătoria Târgoviște a declinat spre competentă soluționare cauza privind pe petentul A. M. și pe intimatul I.P.J. Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Prin încheierea din data de 18.04.2013, instanța a dispus conexarea dosarului nr._ la prezentul dosar, având în vedere faptul că ambele dosare au aceleași părți iar obiectul și cauza au între ele o strânsă legătură.
În motivarea plângerii petentul a arătat că cele consemnate în cuprinsul proceselor verbale contestate nu sunt reale, întrucât în ziua respectivă, la ora menționată, nu se afla în localitatea P. de M.. De fapt petentul a împrumutat autoturismul numitului M. G., care i-a relatat că nu a fost oprit în trafic.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Au fost anexate procesele verbale contestate.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea proceselor verbale contestate.
A arătat intimatul că prin procesele verbale de contravenție contestate petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 920 lei, deoarece la data de 17.04.2012, în jurul orelor 12,40 – 12,43, pe DN 72 P. de M., a condus auto Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, din direcția Târgoviște către Găești, cu viteza de 86 km/h în interiorul localității, înregistrat de cinemometrul tip radar Python II, ._, montat pe autospeciala Dacia Solenza MAI_, în modul de lucru „în mers, din sens opus”; în auto se afla singur, respectiv pe DN 72 P. de M. – imobil 816; fiind solicitat să dea relații cu privire la identitatea sa, acesta a refuzat acest lucru, fără motiv, faptă prev. și sancționată de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, rap. la art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, respectiv art. 3 pct. 31 rap. la art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991 modificată.
A arătat intimatul că din raportul agentului constatator, fișă registru radar, buletin verificare metrologică, atestat operator radar, planșa fotografică, suport magnetic și fișa istoric abateri, coroborate cu cele consemnate în procesele verbale de constatare a contravenției rezultă vinovăția certă și fără echivoc a petentului.
A mai precizat intimatul că faptele contravenționale au fost constatate de un lucrător de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, atestat pentru operarea cinemometrului folosit și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Din cuprinsul filmării realizate de lucrătorii de poliție rezultă fără urmă de dubiu că petentul a condus cu viteza de 86 km/h în localitate. De asemenea, din cuprinsul aceleiași filmări rezultă și că petentul a refuzat să dea relații cu privire la identitatea sa, la cererea îndreptățită a lucrătorilor de poliție.
Susținerile petentului referitor la faptul că nu el a comis contravențiile pentru care a fost sancționat nu pot fi primite, deoarece fizionomia acestuia este vizibilă în filmarea realizată de lucrătorul de poliție și se poate constata că persoana filmată este aceeași cu cea a cărei fotografie apare în fișa istoric abateri, mai susține intimatul.
Probe: înscrisuri, planșă fotografică, suport magnetic.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța constată că se impune admiterea în parte a plângerii formulate, pentru următoarele considerente:
1. Legat de procesul verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012, instanța reține că:
Prin procesul verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 420 lei, deoarece la data de 17.04.2012, în jurul orelor 12,40, pe DN 72 P. de M., a condus auto Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, din direcția Târgoviște către Găești, cu viteza de 86 km/h în interiorul localității, fiind înregistrat de cinemometrul tip radar Python II, ._, montat pe autospeciala Dacia Solenza MAI_, în modul de lucru „în mers, din sens opus”, faptă prev. și sancționată de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, rap. la art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată.
La termenul de judecată din data de 12.12.2013, în ședință publică, petentul arată că recunoaște contravenția cu privire la depășirea limitei de viteză, dar nu și cealaltă contravenție reținută în sarcina sa.
Indiferent de recunoașterea sa, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012, aceea constând în depășirea vitezei legale, întrucât agentul constatator a prezentat probe fără echivoc în sprijinul celor consemnate în procesul verbal, astfel încât prezumția de nevinovăție de care se bucura petentul a fost răsturnată. De asemenea, instanța apreciază că nu se impune ca agentul constatator sau intimatul să facă vreo dovadă în plus, probele existente la dosarul cauzei fiind suficiente.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat . nr._ din data de 17.04.2012, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. 195/2002, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică depus la dosarul cauzei de către intimat, rezultă că cinemometrul indicat în procesul-verbal de contravenție, a fost declarat admis în urma verificării metrologice, valabilitatea verificării fiind de un an, precum și faptul că acest cinemometru măsoară viteza atât în sistem staționator, cât și în regim de deplasare.
De asemenea, sunt pe deplin respectate și prevederile pct. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, întrucât înregistrările efectuate cuprind data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste aspecte se pot observa în planșa foto, dar și din înregistrarea video a contravenției.
În plus, intimatul a depus la dosarul cauzei atestatul de operator radar al agentului constatator.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Atât sancțiunea principală, cât și cea complementară sunt aplicate în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, iar sancțiunea amenzii în cuantum de 420 de lei reprezintă cuantumul minim, instanța apreciind că sancțiunea amenzii aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta putând atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Nu se impune aplicarea unui avertisment, dacă ne raportăm la fișa cu istoricul abaterilor petentului.
2. Legat de procesul verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012, instanța reține că:
Prin acest proces verbal petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, deoarece la data de 17.04.2012, în jurul orelor 12,43, pe DN 72 P. de M., a condus auto Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, din direcția Târgoviște către Găești și, fiind solicitat să dea relații cu privire la identitatea sa, acesta a refuzat acest lucru, fără motiv, faptă prev. și sancționată de art. 3 pct. 31 rap. la art. 4 alin. 1 lit. a din Legea 61/1991 modificată.
Analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat . nr._ din data de 17.04.2012, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Agentul constatator a indicat în mod corect textele de lege care prevăd și sancționează contravenția.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 17.04.2012, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Susținerea petentului în sensul că în ziua respectivă, la ora menționată, nu se afla în localitatea P. de M., ci a împrumutat autoturismul numitului M. G., care i-a relatat că nu a fost oprit în trafic este o simplă afirmație, care nu este sprijinită de probe, de aceea instanța o va înlătura ca nesinceră.
Este adevărat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din cuprinsul Convenției Europene a Drepturilor Omului presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Conduita pasivă a petentului, care nu aduce vreo probă în sprijinul afirmațiilor sale, așteptând exclusiv din partea intimatului o atitudine activă, în sensul de a-și dovedi susținerile din procesul verbal, intră în contradicție cu principiul egalității armelor – care stă la baza oricărui proces echitabil, ceea ce presupune tratarea egală a părților, fără ca una dintre ele să fie favorizată în raport cu cealaltă, fiecărei părți trebuind să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul, asigurându-se astfel un just echilibru între părți.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză. Astfel, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor sale ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.
D. urmare, în cauza de față, instanța va ține seama și de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare (cauza Salabiaku împotriva Franței). Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește limitele rezonabile mai sus arătate.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că, în cauză, s-a dovedit săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012 ( fiind solicitat să dea relații cu privire la identitatea sa, acesta a refuzat acest lucru, fără motiv).
Referitor la sancțiunea aplicată de agentul constatator prin procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012, instanța apreciază că:
Sancțiunea constând în amendă în valoare de 500 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând însă cuantumul maxim, fapta fiind sancționată cu amendă între 100 și 500 de lei.
Instanța reține că art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 arată că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
Având în vedere că nu s-a dovedit de către intimat vreun element de natură să atragă vreo agravare în sarcina petentului, instanța apreciază că amenda în cuantum minim este suficientă, întrucât răspunde cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, fiind suficientă realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite și de a-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat în societate.
Nu se impune aplicarea unui avertisment, dacă ne raportăm la fișa cu istoricul abaterilor petentului.
Pentru acest aspect, plângerea va fi admisă în parte și va fi modificat procesul verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012 în sensul că se va redoza sancțiunea amenzii și se va aplica în loc de amenda maximă – 500 de lei, amendă în cuantum minim, anume 100 de lei.
Cu privire la faptul că instanța a menționat în minută că prezenta hotărâre este „irevocabilă în ceea ce privește procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012”, aceasta reprezintă o eroare materială pe care instanța o va îndrepta, conform art. 281 Cod procedură civilă, care arată că: erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Eroarea materială constă în aceea că s-a menționat greșit în minută că această hotărâre este „irevocabilă în ceea ce privește procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012”, deși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 174/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a constatat că dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, devenit, în urma renumerotării, art. 7 alin. (2), și care prevedeau că „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă” sunt neconstituționale.
Cu alte cuvinte, corect era să se menționeze calea de atac a recursului, în termen de 15 de zile de la comunicare și în ceea ce privește procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012, sens în care va fi îndreptată respectiva precizare din minută, restul dispozițiilor minutei rămânând neschimbate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul A. M., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 1, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, județul Dâmbovița.
Modifică procesul verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012 în sensul că redozează sancțiunea amenzii și aplică în loc de amenda maximă – 500 de lei, amendă în cuantum minim, anume 100 de lei.
Menține în rest procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012.
Respinge capătul de cerere privind anularea procesului verbal . nr._ din data de 17.04.2012, ca nefondat.
Menține procesul verbal contestat . nr._ din data de 17.04.2012 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește procesul verbal . nr._ din data de 17.04.2012.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE: Grefier:
M. M. M. - A. B.
Red. M.M. / Tehn. M.M.
EX. 2 / 20.01.2014
O.D.C.P. 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1707/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 919/2013.... → |
|---|
