Plângere contravenţională. Sentința nr. 2828/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2828/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 4307/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2828
Ședința publică de la 17.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. - A. B.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională - formulată de petenta ., cu sediul în Săliște, .. 61, jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE SECȚIA AUTOSTRĂZI BIROUL A1, cu sediul în București, sector 5, .. 4-6.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 12.12.2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2013 când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2013 la Judecătoria Găești sub nr._ petenta S.C. T. N. S.R.L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.09.2012 de către intimatul I.G.P.R. SPA Biroul A1. În subsidiar, a cerut înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii petenta arată că la data de 03.09.2012 ansamblul format din autotractorul Daf cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, condus de angajatul societății M. C. a fost oprit pe A1, la km.73, jud. Dâmbovița.
Agentul constatator a reținut în procesul verbal de contravenție faptul că nu s-a prezentat numărul necesar de diagrame tahografice pentru ultimele 28 zile, nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu o oră și 45 min. și nu a avut la bord legitimația de serviciu din care să reiasă faptul că este angajat de operatorul de transport.
Faptele mai sus menționate au fost apreciate ca fiind prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 31, art. 8 alin. 2 pct. 6 din O.G. 37/2007 și art. 4 pct. 57 pct. 2 din HG 69/2012.
Arată petenta că un prim motiv de nulitate absolută a procesului verbal îl reprezintă nerespectarea art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, prin care se stabilește obligativitatea agentului constatator să pună în vedere contravenientului să formuleze obiecțiuni.
Agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de a acorda dreptul de a formula apărări – un drept statuat atât de către constituție cât și de CEDO, reprezentantul contravenientului fiind șoferul mașinii, care ar putea formula obiecțiunile în numele societății.
Petenta consideră că mențiunea agentului constatator în sensul că reprezentantul societății nu a fost de față a fost făcută cu intenție de către agentul constatator pentru ca aceasta să fie lipsită de dreptul de apărare, respectiv de a face obiecțiuni, drept garantat prin prevederile legale în vigoare precum și pentru a da procesului verbal prezumția de realitate.
Petenta solicită în principal anularea procesului verbal sus menționat și exonerarea de la plata cuantumului amenzii dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În drept, O.G. 2/2001.
Petenta a anexat procesul verbal contestat, dovada comunicării procesului verbal contestat.
Intimatul I.G.P.R. Secția Autostrăzi Biroul A1 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
În data de 03.09.2012, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Autostrada A1 București – Pitești, în zona Km.73, agentul de poliție R. Ș. din cadrul I.G.P.R. – Secția de Poliție Autostrăzi – Biroul A1 a oprit pentru control autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare_ .
La volanul autoutilitarei a fost identificat numitul M. C., care la solicitarea agentului de poliție a prezentat diagrama din aparatul tahograf și un certificat de desfășurare activități prin care reprezentanții societății atestau faptul că în perioada 01.08.2012, ora 8,00 - 03.09.2012, ora 00.15 șoferul s-a aflat în concediu sau repaus.
Agentul de poliție a procedat la efectuarea unui control în cabină, unde au fost găsite documente ce demonstrau faptul că datele menționate în respectivul certificat nu corespund realității. De asemenea, a constatat faptul că în data de 03.09.2012 șoferul a început programul la ora 00,25 și a scos diagrama din tahograf în mod neautorizat la ora 16,00, lipsind astfel înregistrarea activităților pentru următoarele 8 ore și 25 minute.
Procedând la examinarea diagramelor înregistrate în aparatul tahograf în ziua de 03.09.2012, agentul de poliție a constatat de asemenea faptul că șoferul nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu o oră și 45 minute.
De asemenea, agentul de poliție a constatat faptul că la bordul autovehiculului nu se găsea legitimația de serviciu a conducătorului auto, din care să reiasă faptul că este angajat al operatorului de transport.
Pentru aceste motive s-a întocmit procesul verbal contestat, petenta fiind sancționată în baza art. 8 alin. 1 pct. 31 și art. 8 alin. 2 pct. 6 din OG 37/2007, contravenții sancționate de art. 9 alin. 1 lit. c și d din același act normativ, cu amendă în sumă de 8000 + 6000 de lei.
Pentru nerespectarea prevederilor art. 4 alin. 1 pct. 58.2 din H.G. 69/2012 a fost aplicat avertisment scris.
Mai arată intimatul că procesul verbal a fost completat în mod corect de agentul constatator, răspunderea contravențională aparținând persoanei juridice pentru fapta săvârșită de prepusul său, conform prevederilor legale.
Agentul constatator a indicat în mod corect datele de identificare a conducătorului auto la rubrica „martor asistent” în conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. 2/2001.
Întrucât conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice, ci doar de reprezentant în sens larg, adică acea persoană care la momentul săvârșirii contravenției desfășoară activități în numele și pe seama persoanei juridice angajatoare, acesta nu poate efectua obiecțiuni cu privire la cele menționate în cuprinsul procesului verbal.
Societății petente nu i s-a produs nici o vătămare, întrucât obiecțiunile sale au fost formulate direct în fața instanței de judecată, prin intermediul plângerii contravenționale ce face obiectul prezentului dosar.
De asemenea, raportat la cuantumul amenzilor prevăzute de O.G. 37/2007, faptele contravenționale săvârșite de petentă sunt foarte grave și prezintă un pericol social foarte ridicat, nefiind oportună sancțiunea avertismentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța apreciază plângerea petentei ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Prin procesul-verbal atacat, petenta a fost sancționată contravențional astfel:
- în baza art. 8 alin. 1 pct. 31 rap. la art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. 37/2007, cu amendă de 8000 de lei;
- în baza art. 8 alin. 2 pct. 6 rap. la art. 9 alin. 1 lit. d din O.G. 37/2007, cu amendă de 6000 de lei;
- în baza art. 4 pct. 57.2 rap. la art. 7 alin. 1 lit. a din H.G. 69/2012, cu avertisment;
Fapta reținută în sarcina acesteia constă în aceea că:
În data de 03.09.2012, a fost depistat în trafic ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca DAF cu nr. de înmatriculare_ care tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, ocazie cu care șoferul nu a prezentat diagramele înregistrate în ultimele 28 de zile (lipsă diagrame pentru perioada 06.08-22.08.2012); conform diagramei din data de 02.09/03.09.2012, șoferul nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu 1 oră și 45 de minute (odihna fiind 7 ore și 15 minute); de asemenea, nu are la bord legitimația de serviciu a conducătorului auto, din care să reiasă faptul că este angajat al operatorului de transport.
Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la susținerea petentei că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, instanța reține că nesocotirea acestor prevederi nu poate atrage o nulitate absolută, ci eventual una relativă. Nerespectarea respectivelor dispoziții poate duce la nulitatea relativă a procesului verbal, dar numai în măsura în care este dovedită o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată. Or, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit o astfel de vătămare de către petentă, motiv pentru care apărarea acesteia va fi înlăturată.
De altfel, în ceea ce privește nulitatea prevăzută de art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001, faptul că aceasta nu este o nulitate absolută, ci una relativă, s-a stabilit și prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, lipsa obiecțiunilor contravenientului poate duce la nulitatea relativă a procesului verbal, dar numai în măsura în care este dovedită o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată. Or, în cauză nu s-a invocat și nu s-a dovedit o astfel de vătămare de către petentă, ea formulând oricum obiecțiunile corespunzătoare în fața instanței de judecată – prin plângerea formulată.
Instanța apreciază că agentul constatator a indicat în mod corect datele de identificare a conducătorului auto la rubrica „martor asistent” în conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. 2/2001. Întrucât conducătorul auto nu are calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice, ci doar de reprezentant în sens larg, adică acea persoană care la momentul săvârșirii contravenției desfășoară activități în numele și pe seama persoanei juridice angajatoare, acesta nu poate efectua obiecțiuni cu privire la cele menționate în cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei a fost constatată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
De altfel se poate observa că petenta, în plângerea formulată, nu neagă săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, ci doar invocă motive de nelegalitate cu privire la procesul verbal contestat, ceea ce nu înseamnă altceva decât o recunoaștere tacită a celor ce i se impută. Petenta nu încearcă să prezinte o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, fiind practic de acord, în mod indirect, cu cele menționate în procesul verbal contestat. Dacă petenta ar fi considerat că cele precizate în procesul verbal contestat nu corespund realității, ar fi trebuit să se apere și sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat și eventual să propună și să aducă probe care să ateste contrariul.
Se poate remarca și declarația martorului audiat prin comisie rogatorie (f. 86) care recunoaște săvârșirea contravențiilor reținute în procesul verbal contestat, martorul fiind conducătorul auto depistat în trafic la acel moment.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petentă, cu vinovăție, a faptelor pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, instanța va analiza în continuare sancțiunile aplicate de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și constată că cele două amenzi aplicate se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind corect individualizate față de aspectul că petenta a săvârșit un concurs de contravenții, dar și față de faptul că petenta a încercat eludarea dispozițiilor legale (șoferul M. C. a prezentat agentului de poliție un certificat de desfășurare activități prin care reprezentanții societății atestau faptul că în perioada 01.08.2012, ora 8,00 - 03.09.2012, ora 00.15 șoferul s-a aflat în concediu sau repaus, însă la controlul efectuat în cabină au fost găsite documente ce demonstrau faptul că datele menționate în respectivul certificat nu corespund realității).
Pentru primele două contravenții nu se impune înlocuirea amenzilor cu avertisment având în vedere cele mai sus arătate, dar și față de aspectul că raportat la cuantumul amenzilor prevăzute de O.G. 37/2007, faptele contravenționale săvârșite de petentă sunt foarte grave și prezintă un pericol social foarte ridicat, astfel cum a apreciat însuși legiuitorul.
De remarcat și că pentru cea de-a treia contravenție petenta a beneficiat deja de clemența agentului constatator, acesta aplicând avertisment, motiv pentru care nu se mai impune a se face un nou act de clemență, prin înlocuirea cu avertisment a celor două amenzi.
Analizând gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite și suficiente pentru a atrage atenția contravenientei, putând-o determina să adopte pe viitor un comportament adecvat.
Având în vedere considerentele menționate, instanța urmează să respingă plângerea petentei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de pe ., cu sediul în Săliște, .. 61, jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE SECȚIA AUTOSTRĂZI BIROUL A1, cu sediul în București, sector 5, .. 4-6,
ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal contestat . nr._ încheiat la data de 03.09.2012 și toate măsurile dispuse în baza acestuia.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 17.12.2013.
Președinte,
M. M.
Grefier,
B. M. - A.
Red. M.M. / Tehn. M.M.
EX. 2 / 10.01.2014
O.D.C.P. 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2472/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1707/2013.... → |
|---|
