Plângere contravenţională. Sentința nr. 717/2013. Judecătoria GĂEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 717/2013 pronunțată de Judecătoria GĂEŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 4233/232/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA GĂEȘTI
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 717
Ședința publică de la 18.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.
Grefier: M. A. C.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională – OUG 195/2002 formulată de petentul T. I. M., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A1, cu sediul în București, sector 5, .. 4-6.
Mersul lucrărilor și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 14.03.2013 care face parte din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2013, când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la data de 18.09.2012 sub nr._, petentul a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.08.2012 și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 560 lei.
În motivarea plângerii petentul a arătat că, la data de 28.08.2012, conducea autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ pe autostrada București - Pitești. La km 56 a fost oprit de către agentul constatator care i-a solicitat permisul de conducere și documentele autoturismului. A menționat că agentului constatator venea din spatele său și l-a depășit. I-a prezentat actele și a cerut permisiunea de a-și continua drumul, dar agentul constatator s-a simțit ofensat și i-a spus că îl va amenda, pe motiv că nu ar fi purtat centura.
A mai arătat petentul că, în aceleași împrejurări, agentul constatator i-a cerut să-i prezinte și trusa medicală de prim ajutor, petentul conformându-se, trusa fiind omologată și în termenul de valabilitate.
Agentul constatator nu a împărtășit punctul său de vedere și l-a sancționat contravențional, în mod cu totul nelegal, pe considerentul că trusa de prim ajutor nu s-ar afla în termenul de valabilitate și în scop absolut șicanator, pe motiv că nu ar fi avut centura.
Arată petentul că purta centura atât anterior cât și la momentul la care agentul constatator l-a oprit în trafic, iar trusa sa medicală de prim ajutor era omologată și în termenul de valabilitate.
Petentul a mai precizat că în autoturismul se mai afla o persoană, respectiv domnul M. D., din ., care a fost martor la cele întâmplate.
Petentul a solicitat instanței de judecată să îi încuviințeze proba testimonială cu un martor în persoana domnului M. D., în dovedirea situației de fapt prezentată în cuprinsul plângerii și totodată proba cu înscrisuri, respectiv fotocopii de pe trusa medicală de prim ajutor pe care este inscripționată și perioada de valabilitate, trusă pe care o poate prezenta în instanță, precum și procesul verbal de contravenție în original.
Față de cele prezentate, petentul a solicitat admiterea plângerii, așa cum a fost ea formulată.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii a fost indicată proba cu înscrisuri și proba cu martori.
S-au depus la dosar înscrisurile aflate la filele 7-9.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, față de cele susținute de contestator prin care a solicitat respingerea plângerii acestuia ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
A menționat intimatul că, în data de 28.08.2012, în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe autostrada A1 București – Pitești, la km 56, agentul de poliție V. M. din cadrul I.G.P.R. – Secția de Poliție Autostrăzi – Biroul A1, a observat autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, care circula fără a avea în funcțiune luminile de întâlnire, fază scurtă.
Conducătorul auto a oprit la semnalul regulamentar al agentului de poliție, fiind identificat în persoana numitului T. I. M..
În urma verificărilor efectuate, agentul de poliție a constatat, de asemenea, că în dotarea autoturismului nu exista trusă medicală de prim ajutor.
Astfel, s-a încheiat procesul verbal . nr._ din data de 28.08.2012 pentru nerespectarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 și art. 8 din O.U.G. 195/2002, stabilindu-se amendă contravențională în cuantum de 560 lei.
Conducătorul autoturismului, a mai arătat intimatul, a refuzat să semneze procesul verbal de luare la cunoștință, precum și de primire a exemplarului nr. 2 al procesului verbal. La rubrica „alte mențiuni” au fost indicate obiecțiunile acestuia cu privire la comportamentul agentului constatator.
Din cauza specificului autostrăzii, a continuat intimatul, unde de regulă se circulă cu viteze foarte mari, la momentul încheierii procesului verbal a fost imposibilă identificarea unui martor asistent, aspect menționat în cuprinsul procesului verbal.
Astfel, a concluzionat intimatul, procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, agentul constatator a făcut aplicarea corectă a O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicând sancțiunea contravențională corectă.
S-a solicitat să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică, arată intimatul, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare, a specificat intimatul. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul. De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, s-a solicitat să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrată, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, nicidecum de către agentul constatator. Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În concluzie, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii introdusă de petentul T. I. M., împotriva procesului verbal de contravenție . penal nr._ din data de 28.08.2012, pentru considerentele menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
S-au depus alăturat întâmpinării documentele care au stat la baza încheierii procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv raportul agentului constatator și o copie a procesului verbal de constatare a contravenției contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, instanța constată că se impune admiterea în parte a plângerii, pentru următoarele considerente:
Petentul a formulat plângere în termenul prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Ca situație de fapt, se rețin următoarele:
La data de 28.08.2012, pe autostrada A1 București - Pitești, la km 56, agentul de poliție V. M. din cadrul I.G.P.R. – Secția de Poliție Autostrăzi – Biroul A1 a oprit în trafic autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, constatând că petentul T. I. M. – conducătorul auto, nu purta centura de siguranță.
În urma verificărilor efectuate, agentul de poliție a constatat, de asemenea, că în dotarea autoturismului nu exista trusă medicală de prim ajutor.
Astfel, s-a încheiat procesul verbal . nr._ din data de 28.08.2012:
- pentru nerespectarea prevederilor art. 36 alin. 1 raportat la art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 și
- pentru nerespectarea prevederilor art. 8 raportat la art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002,
stabilindu-se amendă contravențională în cuantum total de 560 lei (3 puncte amendă = 210 lei pentru prima contravenție și 5 puncte amendă = 350 de lei pentru cea de-a doua contravenție).
De asemenea, a fost aplicată petentului sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002.
Conducătorul autoturismului a refuzat să semneze procesul verbal contestat. La rubrica „alte mențiuni” au fost indicate obiecțiunile acestuia.
În drept, potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
Conform art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, fapta arătată mai sus constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002, clasele de sancțiuni sunt următoarele: clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă.
Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din O.U.G. 195/2002, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță se sancționează, pe lângă amendă, cu 2 puncte de penalizare.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, în drept, potrivit art. 8 din O.U.G. 195/2002, pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul și tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, doua triunghiuri reflectorizante și un stingător de incendiu, omologate.
Potrivit art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni conducerea unui autovehicul care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate.
Potrivit art. 98 alin. 4 lit. a din O.U.G. 195/2002, clasele de sancțiuni sunt următoarele: clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă.
Examinând cuprinsul procesului verbal contestat, cu prioritate sub aspectul legalității sale, conform prevederilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că, în privința primei contravenții, cele consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat sunt contrazise în primul rând de raportul agentului constatator – care arată că a observat faptul că autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ nu avea în funcțiune luminile de întâlnire – faza scurtă, persistând în eroare și precizând că l-a sancționat pe conducătorul autoturismului pentru contravenția prevăzută de art. 44 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Or în procesul verbal contestat se menționează că petentul a fost sancționat pentru că nu a purtat centura de siguranță (contravenție încadrată la art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002), nu se amintește nimic legat de nefuncționarea luminilor de întâlnire – faza scurtă (contravenție încadrată la art. 44 alin. 2 din O.U.G. 195/2002).
Chiar și în întâmpinarea formulată, intimatul face referire tot la contravenția prevăzută de art. 44 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, aceea constând în nefuncționarea luminilor de întâlnire – faza scurtă, deși o asemenea contravenție nu a fost reținută în procesul verbal contestat.
În această situație, se creează un puternic dubiu care nu poate decât să profite petentului, potrivit principiului in dubio pro reo.
Mai mult decât atât, martorul audiat în ședința publică din data de 14.03.2013 a declarat că petentul purta centura de siguranță la momentul opririi lui în trafic, întrucât și-a legat-o la plecare și nu a desfăcut-o în timpul mersului.
În acest context, este evident că cele reținute în procesul verbal contestat sunt răsturnate sub aspectul veridicității, iar instanța apreciază că, în cauză, nu s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție contestat, aceea de a nu fi purtat centura de siguranță.
Astfel, instanța va anula procesului verbal contestat în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Legat de contravenția prevăzută de art. 8 din O.U.G. 195/2002, respectiv lipsa trusei medicale de prim ajutor, instanța reține că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat se completează cu raportul agentului constatator, astfel că instanța apreciază că, în cauză, s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a acestei a doua fapte pentru care a fost sancționat prin procesul verbal de contravenție contestat. Instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost observată în mod direct, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Instanța reține că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție (Cauza A. contra României), sarcina probei revenind organului constatator, cu respectarea însă a principiului egalității armelor.
Trebuie totuși precizat că niciuna dintre aceste garanții conferite petentului nu este absolută, nici prezumția de nevinovăție - care funcționează în anumite limite, raportat la specificul fiecărui caz în parte, dar nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei - întrucât ar reprezenta o povară excesivă și nejustificată.
O asemenea atitudine - de a acorda petentului prezumția de nevinovăție în orice împrejurare și fără nicio limitare ar conduce la consecința ca anumite fapte, deși prezintă pericol social, să nu mai poată fi sancționate, în condițiile în care, de cele mai multe ori, agentul constatator nu are posibilitatea de a înregistra video sau de a fotografia respectiva încălcare, ci o constată direct, cum este cazul contravenției din prezenta cauză. Or, dacă aceste fapte nu ar mai putea fi sancționate, s-ar ajunge la suprimarea scopului pentru care ele au fost prevăzute ca atare, textul de lege rămânând lipsit de orice eficiență și fără utilitate, întrucât nu s-ar mai putea bucura de aplicabilitate.
Este adevărat că obligația de a dovedi săvârșirea faptei imputate petentului incumbă autorităților statului, însă respectarea principiilor fundamentale care se desprind din jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului și care au fost expuse mai sus presupune să nu se ajungă la impunerea unor condiții exagerate, imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.
Din aceasta perspectivă, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. Această observație nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar putea perturba în mod grav funcționarea autorităților statului, deoarece ar face extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, precum cea din prezenta cauză.
Este adevărat că petentul a adus în fața instanței un martor (care să afirme că a asistat la momentul când acesta a prezentat agentului constatator trusa medicală de prim ajutor), însă acest martor nu a putut relata acest aspect. Din contră, martorul a susținut că a auzit doar o discuție între petent și polițist legată de trusa medicală de prim ajutor, a văzut când petentul a coborât pentru a lua ceva din spatele autovehiculului, dar nu poate preciza dacă acel obiect era trusa medicală de prim ajutor sau altceva.
Astfel, afirmă martorul că: „eu nu știu dacă petentul a prezentat-o sau nu”, „știu că a prezentat polițistului ceva, dar nu știu dacă era trusa medicală, pentru că nu m-am dat jos din mașină să mă uit”, „nu pot preciza dacă a arătat trusa medicală sau alt obiect sau dacă trusa era expirată sau nu”, „nu am văzut cu ochii mei dacă a existat sau nu trusa de prim ajutor”.
Cu privire la fotografiile depuse de petent la dosar, în care apare o trusă medicală de prim ajutor valabilă până în luna iulie a anului 2014, nu există nici măcar un indiciu că acea trusă aparține petentului și că se afla în autoturismul condus de acesta la momentul controlului (petentul putea să cumpere o trusă nouă după oprirea în trafic, în vederea întocmirii unor fotografii pro causa).
În privința acestei a doua contravenții, instanța va ține seama de prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept. Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând dreptul la apărare. Prin raportare la prezenta cauză, instanța consideră că aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat nu depășește aceste limite rezonabile.
Revenind la dreptul intern, instanța arată și că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, ceea ce înseamnă că însuși textul de lege permite efectuarea constatărilor prin propriile simțuri și le acordă forță probantă.
Instanța constată și că fapta contravențională prevăzută de art. 8 din O.U.G. 195/2002 este descrisă în mod complet, articolele din O.U.G. 195/2002 care prevăd și sancționează respectiva faptă sunt corect indicate.
Față de toate acestea, instanța constată că în cauză s-a dovedit săvârșirea de către petent, cu vinovăție, a faptei prevăzute de art. 8 din O.U.G. 195/2002 pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal contestat.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 din O.U.G. 195/2002, instanța va analiza în continuare sancțiunea aplicată de agentul constatator, așa cum impune art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001.
Sancțiunea constând în 5 puncte amendă în valoare de 350 lei a fost aplicată cu respectarea limitelor impuse de lege, reprezentând însă cuantumul maxim. Săvârșirea contravenției reținute este sancționată cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, prin urmare agentul constatator putea aplica 4 sau 5 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. b din O.U.G. 195/2002.
Analizând gradul de pericol social concret al contravenției prevăzute de art. 8 din O.U.G. 195/2002, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în condițiile în care agentul constatator nu a indicat elemente de natură a atrage vreo agravare. Prin urmare, instanța constată că sancțiunea minimă, respectiv 4 puncte amendă, în valoare de 280 de lei, este suficientă pentru a atrage atenția contravenientului asupra faptei săvârșite, putându-l determina să adopte pe viitor un comportament adecvat.
Având în vedere considerentele menționate, cu privire la fapta contravențională prevăzută de art. 8 din O.U.G. 195/2002, instanța urmează să modifice procesului verbal contestat procedând la redozarea sancțiunii aplicate și, în loc de amendă în cuantum de 350 de lei, va aplica amenda minimă prevăzută de lege - în cuantum de 280 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul T. I. M., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - SECȚIA POLIȚIE AUTOSTRĂZI - BIROUL A1, cu sediul în București, sector 5, .. 4-6.
Anulează procesul verbal contestat . nr._ din data de 28.08.2012 numai în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 (nepurtarea centurii de siguranță).
Exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 210 lei, amendă stabilită pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Înlătură sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare, sancțiune dispusă pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Modifică procesul verbal contestat în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 8 din O.U.G. 195/2002 (lipsa trusei medicale), redozează sancțiunea amenzii și, în loc de amendă în cuantumul maxim de 350 de lei, aplică amenda minimă prevăzută de lege, anume 280 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 18.03.2013.
Președinte
M. M. Grefier
C. M. A.
Red. M.M. Tehn. M.M.
Ex. 4 / 12.04.2013
ODCP 8528
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1245/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 459/2013.... → |
|---|
