Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4177/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4177/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 22161/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 4177
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - A. T.
Grefier - A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamant V. C. C., în contradictoriu cu pârâții V. A. G. și M. M., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 08.04.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 15.04.2013, 22.04.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul V. C. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta V. A.-G. și M. M., să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că între reclamant împreună cu fosta sa soție V. M. și pârâta V. A.-G. s-a încheiat un contract autentic de vânzare cumpărare prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 10, situat în mun. G., bld. Henri C., nr. 8, ., etaj 3, . de 77.000 lei. Reclamantul a mai cerut să se constate că prin act secret, părțile au convenit să se facă transmiterea dreptului de nudă proprietate asupra apartamentului cu rezerva de uzufruct viager, iar plata prețului să fie făcută astfel: cumpărătoarea s-a obligat să achite prețul integral prin preluarea debitelor vânzătorilor care constau în 2 împrumuturi bancare, obținute prin contractele de credit de la Banca Transilvania și Banca Raiffeisen, urmând ca în fiecare lună să achite ratele debitelor și dobânzile aferente prin remiterea banilor în conturile creditorilor bancari, asigurând vânzătorii de folosința pașnică și viageră a apartamentului.
A mai solicitat reclamantul să se constate că obiectul contractului de vânzare cumpărare mai sus enunțat nu reprezintă voința reală și internă a părților contractante și pe cale de consecință să fie declarată simulația în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate și prețul. De asemenea, a mai cerut constatarea că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile născute din adevăratul contract (secret) și nici nu este gata să-și execute aceste obligații iar pe cale de consecință să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare.
În motivarea cererii, a arătat că la data de 16.07.1988 s-a căsătorit cu M. M.. În timpul căsătoriei a obținut un apartament cu două camere situat în G., Micro 39. Pe parcursul căsătoriei s-au adus mereu îmbunătățiri imobilului prin montare de gresie, faianță, termopane, centrală termică, izolație termică.
Mai afirmă reclamantul că în vara anului 2007 s-au efectuat două credite la Banca Transilvania în sumă de 360 milioane lei vechi și Banca Raiffeisen în valută în cuantum de 10.000 Euro. Cu acești bani dorea să efectueze un schimb de locuințe de la 2 camere la 4 camere, fapt ce nu a fost adus la îndeplinire imediat. În imobilul cu 2 camere au locuit până în luna septembrie 2009, când a convenit cu familia să fie efectuat un schimb cu un apartament de 4 camere în același cartier, .. 8, ., etaj 3, . cu lipsă de lichidități a solicitat fiicei lor V. A.-G. sprijin financiar deoarece aceasta era plecată la muncă în Italia și avea posibilități financiare.
Susține reclamantul că noul apartament se afla într-un stadiu avansat de degradare, și s-a convenit cu familia să fie efectuat un împrumut la CAR la locul său de muncă pentru a începe modernizarea acestuia. În perioada septembrie 2009-iunie 2010 pe perioada modernizării reclamantul afirmă că a domiciliat la părinții acestuia.
Precizează reclamantul că în luna aprilie 2010 soția acestuia l-a înștiințat că va avea un control la Asociație de proprietari întrucât ar avea ceva probleme în gestiune. Pentru a nu pierde casa a convenit să-i fie vândută nuda proprietate fiicei lor V. A.-G. în schimbul preluării de către aceasta a creditelor bancare pe care le avea vânzătorii având dreptul de uzufruct viager.
În ceea ce privește proba actului încheiat între părți arată că datorită unor aspecte de moralitate și încredere pe care un părinte o are față de fiica sa, nu a încheiat o înțelegere în formă scrisă.
În drept, cererea a fost motivată pe disp. art. 1175 C.civ. și 1198 C.pr.civ..
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori, cercetare la fața locului, expertiza de specialitate.
Reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost admisă de către instanță prin încheierea din data de 14.09.2012.
Legal citată, pârâta M. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale exclusive a reclamantului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de fond pentru existența simulației.
Pârâta V. A. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii precum și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât nu există nici o rațiune pentru care, în măsura în care voința părților ar fi fost în sensul arătat de către reclamant, părțile să nu o fi prevăzut sau să nu o fi putut prevedea în Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 581/28.05.2010.
Susține pârâta că susținerile reclamantului potrivit căreia, nu ar fi vrut „să complice lucrurile la notar”, nu subzistă deoarece rolul notarului public este și acela de a determina, împreună cu părțile, conținutul și efectul clauzelor contractuale, și de a reda, în cuprinsul acestor clauze contractuale, voința fiecăreia dintre părțile contractante.
Mai arată pârâta că, în realitate, deși s-a exprimat voința într-un anumit sens, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare, deși și-a primit prețul vânzării, reclamantul dorește a fi susținut financiar, de pârâtă, în temeiul legăturii de rudenie, prin preluarea cheltuielilor pe care acesta le contractează, în scop personal.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale exclusive a reclamantului prin încheierea din data de 02.10.2012.
La termenul din data de 26.10.2012 pârâta V. A. G. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe care instanța a respins-o la termenul din data de 07.12.2012.
Excepția netimbrării ridicată de către pârâte a rămas fără obiect întrucât a fost admisă cererea de ajutor public judiciar.
Instanța a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și martori.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes instanța o va respinge în considerarea următoarelor argumente:
Pârâta precizează că cererea reclamantului este lipsită de interes întrucât urmare a unei admiteri a acțiunii acestuia bunul se va întoarce în patrimoniul său, patrimoniu asupra căruia există drept de gaj general al creditorilor chirografari.
Afirmația pârâtei nu este fondată întrucât prin întoarcerea bunului în patrimoniul reclamantului ar fi sporită valoarea activelor astfel încât riscul insolvabilității sale va fi diminuat, creditorii având posibilitatea, în cazul imposibilității plății, să execute bunurile din patrimoniul reclamantului, stingându-se astfel creanța pe care acesta o are față de cele două instituții.
În fapt, V. C. C. și M. (fostă V.) M. au deținut un apartament de 2 camere situat în cartierul Micro 39B, ., ., etaj 1, .).
În anul 2005 foștii soți V. C. C. și M. (fostă V.) M. au contractat un împrumut de_ Euro, garantat cu ipotecă, la Raiffeisen Bank (f. 171).
Având intenția de a se muta într-un apartament cu 4 camere, în anul 2007 cei doi au contractat un împrumut în valoare de 36.000 lei de la Banca Transilvania (f.111) și încă un credit la Raiffeisen Bank în cuantum de 9998,88 Euro (f. 126). Tot cu aceeași ocazie, pentru a putea proceda la efectuarea schimbului, reclamantul a solicitat un împrumut de la fiica și prietenul acesteia în cuantum de 10.000 Euro pentru achitarea creditului contractat în anul 2005, credit care era garantat cu ipotecă. Așa cum susține și reclamantul, achiziționarea apartamentului cu 4 camere a fost făcută abia în anul 2009, ocazie cu care pârâta V. A. G. a sprijinit pe cei doi soți cu suma de 9200 lei și 1000 Euro (f. 160).
Părțile au recunoscut că până în luna aprilie 2010, pârâta V. A. G. a trimis părinților săi suma de aproximativ 2400 Euro (f.217-228), aceasta reprezentând și fonduri necesare pentru a face curățenie în apartamentul de 4 camere recent achiziționat. Astfel, instanța apreciază că părțile luaseră hotărârea de transmite fiicei V. A. G. dreptul de proprietate asupra apartamentului cu 4 camere cu mult înainte de perfectarea vânzării cumpărării din anul 2010, motiv pentru care nu va lua în considerare afirmația reclamantului referitoare la faptul că apartamentul a fost înstrăinat cu scopul de a-l scoate din patrimoniul lor pentru a împiedica o eventuală urmărire ca urmarea a constatării unor lipsuri în gestiunea pârâtei M. M. de la locul de muncă al acesteia la Asociația de Proprietari. Acest aspect a fost recunoscut și de către reclamant cu ocazia administrării interogatoriului.
Cu ocazia perfectării transferului dreptului de proprietate asupra apartamentului cu 4 camere, materializat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 581/28.05.2010, V. A. G. a înmânat celor doi soți suma de 3000 Euro (f. 232).
Reclamantul a precizat că prețul dorit pentru înstrăinarea apartamentului se ridica la suma de 15.000 Euro (f. 243.)
Reclamantul acreditează ideea că, în fapt, convenția încheiată la data de 28.05.2010 nu reflectă adevărul și că în realitate s-a urmărit preluarea creditelor contractate de vânzători cu rezerva uzufructului în favoarea acestora.
Simulația este o operație juridică ce constă în încheierea unui contract aparent, care dă impresia creării unei situații juridice diferită de cea reală, și încheierea concomitentă a unui alt contract, secret, în care sunt precizate adevăratele raporturi juridice pe care părțile înțeleg să le stabilească în realitate. Practic sunt încheiate două contracte: unul ascuns, numit și secret (înțelegerea personală a părților) și altul aparent, numit simulat sau public (care se pretinde că este Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 581/28.05.2010).
Scopul simulației este, de regulă, fraudarea terților, însă cu titlu de excepție poate fi făcută și cu scopul de a face donații unei persoane incapabile de a primi o donație sau ca efectele contractului să se producă față de o persoană care este menționată doar în actul ascuns, alegându-se varianta simulației prin interpunere de persoane.
În cauză, instanța apreciază, în primul rând, că nu se poate identifica un asemenea scop, în condițiile în care este evident că bunul (apartamentul cu 4 camere) nu a fost înstrăinat cu scopul de a frauda interesele Asociației de Proprietari (instituție la care a lucrat pârâta M. M. și în gestiunea căreia au fost constatate lipsuri), în eventualitatea constatării unei pagube. De asemenea, din probele administrate se poate concluziona că părțile nu au dorit ca efectele să se producă față de o terță persoană.
În al doilea rând, pentru a justifica de ce nu a trecut în contract situația reală, reclamantul a precizat, că nu ar fi vrut „să complice lucrurile la notar”, și „că le-a fost rușine că o să-l știe lumea cu datorii”, afirmații care, în opinia instanței, sunt nesustenabile. Corect a precizat pârâta că rolul notarului public este și acela de a determina, împreună cu părțile, conținutul și efectul clauzelor contractuale, și de a reda, în cuprinsul acestor clauze contractuale, voința fiecăreia dintre părțile contractante. Nimic nu împiedica părțile să declara adevărul notarului public, în condițiile în care ele s-au prezentat totuși în fața acestuia.
Reclamantul afirmă că dovada uzufructului ar reieși din modul în care a răspuns pârâta M. M. la interogatoriul administrat acesteia în dosarul_/233/2011, la întrebările 11 și 13, însă răspunsurile oferite de aceasta în contextul ansamblului faptic, conduc la concluzia că părinții cumpărătoarei V. A. G. au fost tolerați în imobilul pe care aceasta îl dobândise.
În ceea ce privește presupusa convorbire telefonică între reclamant și fiica acestuia, surprinsă de martor cu ocazia unei vizite, ocazie cu care s-ar fi stabilit printre altele ca aceasta să preia datoriile reclamantului de la bănci, instanța apreciază că această situație de fapt nu poate fi dovedită întrucât martorul nu a luat cunoștință personal de discuție și nici nu poate confirma cu cine a conversat reclamantul, acesta deducând despre obiectul discuției doar din exprimarea verbală a reclamantului. Aceasta constituie o probă indirectă care în lipsa unei alte probe directe nu poate căpăta relevanță juridică.
Într-adevăr, la data perfectării convenției din 2010 (dintre ea și părinți) pârâta a achitat doar o sumă de 3000 de Euro, însă în prealabil aceasta trimisese în intervalul ianuarie 2009-aprilie 2010 aproximativ 2400 Euro iar la perfectarea contractului în anul 2009 a sprijinit pe cei doi soți cu suma de 9200 lei și 1000 Euro (f. 160). În ceea ce privește suma de 10.000 Euro, reclamantul pretinde că a restituit-o, însă din declarația martorului H. S. coroborată cu răspunsul pârâtei la interogatoriu (f. 238) reiese că aceasta nu ar fi fost restituită. Astfel se poate aprecia că restul prețului contractului a fost achitat înainte de momentul semnării acestuia.
Astfel, în raport de ansamblul faptic și mijloacele de probă existente, versiunea prezentată de către pârâta V. A. G. este mai bine conturată și reprezintă într-o mai mare măsură realitatea decât cea prezentată de reclamant
Potrivit art. 1169 C.civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Conform art. 129 alin. 1 C.pr.civ., părțile au îndatorirea să-și probeze pretențiile și apărările. Sarcina probei revine deci în procesul civil reclamantului (actori incumbit onus probandi).
Instanța constată că reclamantul nu a dovedit, dincolo de o îndoială rezonabilă, susținerile sale legate de existența simulației în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între părți, în anul 2010 (idem est non esse .> și nici că în prealabil ar fi fost încheiat vreun contract de vânzare cumpărare în condițiile arătate de reclamant.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va obliga reclamantul, ca parte căzută în pretenții, la plata către pârâta V. A. G. a onorariului de avocat în cuantum de 1500 lei. Față de cheltuielile solicitate de M. M., instanța le va respinge întrucât la dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care să reiasă efectuarea unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes, ca nefondată.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamant V. C. C., domiciliat în localitatea G., .. 8, ., ., județul G., în contradictoriu cu pârâții V. A. G., domiciliată în localitatea G., .. 8, ., ., județul G. și M. M., cu sediul procesual ales la cab. av. J. și Asociații, în localitatea G., ., ., ., județul G., având ca obiect „hotărâre care sa tina loc de act autentic” .
Obligă reclamantul, ca parte căzută în pretenții, să plătească pârâtei V. A. G., suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Respinge cererea numitei M. M. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.04.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Teh AT/20.04.2013
Red ACB/24.05.2013/5ex
Comunicat 3 ex/
| ← Reziliere contract. Încheierea nr. 26/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4638/2013.... → |
|---|
