Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5681/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5681/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 23441/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5681
Ședința publică din data de 31.05.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
Grefier: V. G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „exercitarea autorității părintești + stabilire domiciliu minor + pensie întreținere, formulată pe calea ordonanței președințiale” formulată de reclamantul - pârât C. I. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă C. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.05.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta C. G., solicitând instanței ca în temeiul art.581 Cod proc.civ., să dispună următoarele:
- exercitarea autorității părintești asupra minorului C. M., născut la data de 07.02.2007, în comun de către ambii părinți;
- stabilirea locuinței minorului la reclamant;
- obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere de 1/3 din venitul lunar, începând cu data formulării acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că minorul a rezultat din căsătoria părților, iar după ce pârâta a părăsit domiciliul comun în anul 2010, nu i-a mai permis să păstreze relațiile firești cu acesta și a lăsat copilul în grija bunicii materne. Deși copilul este atașat de tată, pârâta i-a permis să meargă în vizită doar de patru ori, iar bunica maternă chiar i-a ars jucăriile și obiectele de îmbrăcăminte primite de la tată.
A mai susținut reclamantul că toate aceste aspecte au fost învederate și instanței de divorț (dosar nr._/233/2012), iar ordonanța președințială, prin esența ei, este menită să rezolve vremelnic și fără prejudecarea fondului, cazuri al căror caracter urgent nu permite părților să aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
În drept, se întemeiază pe art. art.581 Cod proc.civ. și solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială și ancheta socială.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Legal citată, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun, stabilirea locuinței acestuia la mamă și obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere de 25% din venitul lunar net al acestuia.
În fapt, pârâta a arătat că susținerile reclamantului din cuprinsul acțiunii sunt nereale, întrucât i-a permis tatălui să păstreze relațiile cu minorul. Mai mult, s-a ocupat personal de copil, asigurându-i și toate condițiile materiale, în timp ce reclamantul nu a contribuit financiar la întreținerea minorului.
Pârâta a mai susținut că dispune de condiții optime pentru creșterea și îngrijirea minorului, iar acesta este atașat de mamă, motiv pentru care se impune respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale.
Cererea reconvențională nu a fost motivată în drept și s-a solicitat proba cu înscrisuri, anchetă psiho-socială și proba testimonială cu doi martori.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
La termenul de judecată din data de 11.04.2013, reclamantul-pârât a depus întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat ca în măsura în care instanța va stabili domiciliul minorului la mamă, să stabilească următorul program de vizită:
- în primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00;
- în anii impari, prima și a doua zi de P.;
- în anii pari, zilele de 1 și 2 mai;
- în anii impari, ziua de naștere a minorului;
- în anii pari, zilele de 24-26 decembrie, iar în anii impari, zilele de 27 decembrie – 02 ianuarie;
- o lună în vacanța de vară, toate la domiciliul tatălui;
- menținerea contactului telefonic cu minorul, atunci când acesta este la mamă;
- pârâta-reclamantă să nu poată părăsi țara fără acordul reclamantului-pârât, iar călătoriile în afara țării să fie făcute numai acordul scris reciproc al părților;
- în cazul în care minorul suferă de o boală, pârâta-reclamantă să fie obligată să anunțe tatăl în cel mult 24 de ore de la sesizare;
- problemele importante în legătură cu minorul asupra cărora părinții decid împreună sunt: activitățile și performanțele școlare, activități extrașcolare, starea de sănătate.
La termenul de judecată din data de 16.05.2013, instanța a luat act că reclamantul-pârât a renunțat la judeca rea capătului de cerere privind condițiile de părăsire a țării de către părinți împreună cu minorul.
Pe parcursul judecății, a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, anchetă socială la domiciliul părților și declarația martorelor Mânjîneanu M. și C. Enuța.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 01.09.2007 (Certificat de căsătorie . nr._), iar din căsătorie a rezultat minorul C. M. S., născut la data de 07.02.2008 (Certificat de naștere . nr._).
Din verificările efectuate în sistemul Ecris, a rezultat că în prezent, părțile se află în proces de divorț, cauza fiind înregistrată sub nr._/233/2012 pe rolul Judecătoriei G..
În drept, instanța reține că, potrivit art. 613 ind.2 Cod proc.civ., pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, se pot lua măsuri vremelnice cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței.
Măsurile indicate pot fi luate pe calea ordonanței președințiale datorită unei prevederi exprese a legii, așadar fără a fi necesară justificarea unei urgențe, în sensul art. 581 C.proc.civ., din partea celui care le solicită. Pe de altă parte, având caracter vremelnic, ele nu sunt de natură să prejudece fondul cauzei, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț sub toate aspectele.
Prin urmare, instanța constată că în ceea ce privește stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești (inclusiv aspecte privind decizii importante asupra minorului și anunțarea celuilalt părinte despre sesizarea unei boli), cererile de ordonanță președințială (principală și reconvențională) sunt admisibile față de dispozițiile art.613 ind.2 Cod proc.civ raportat la art. 581 Cod proc.civ.
În ceea ce privește capătul de cerere principală având ca obiect stabilirea unui program de vizită în favoarea tatălui, instanța constată că și acesta este în principiu admisibil, față de dispozițiile art.581 Cod proc.civ.
Astfel, potrivit art. 581 Cod proc.civ., pe calea ordonanței președințiale se pot ordona masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
În cauza de față, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Astfel, în concret, instanța reține că măsura care se solicită a fi dispusă este vremelnică întrucât va dura numai până la soluționarea cauzei având ca obiect divorțul parților și exercitarea autorității părintești asupra minorului, și există urgență dat fiind că tinde la păstrarea legăturilor personale ale unuia dintre părinți cu copilul minor, legături ce pot fi afectate grav prin trecerea timpului. De asemenea, obiectul cererii nu presupune prejudecarea fondului, întrucât instanța va avea în vedere doar aspectele ce țin de oportunitatea stabilirii unui program de vizitare a minorului, iar nu soluționarea pe fond a dosarului privind exercitarea autorității părintești.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei-reclamante în sensul că nu există o acțiune de fond pentru acest capăt de cerere, câtă vreme în cadrul cererii de divorț, nu s-a formulat și o cerere de stabilire program vizitare minor.
Instanța are în vedere faptul că vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului nu se raportează în mod obligatoriu la formularea unei acțiuni în procedura de drept comun, întrucât nici o dispoziție legală nu instituie o asemenea condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale. Dimpotrivă, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului presupun o soluție temporară asupra litigiului dintre părți, ce lasă posibilitatea discutării ulterioare a fondului acestuia, într-o acțiune ce ar putea fi introdusă inclusiv după pronunțarea ordonanței președințiale.
De altfel, instanța reține că programul de vizită solicitat de către reclamantul-pârât în cazul stabilirii, în mod evident, ar urma să producă efecte numai până la soluționarea cererii de divorț și autoritate părintească, atunci când s-ar putea dispune alte măsuri asupra minorului, chiar dacă nu se formulează și o cerere de stabilire program vizitare.
Prin urmare, instanța constată că cererile de ordonanță președințială sunt admisibile față de art. 581 Cod proc.civ, motiv pentru care va trece la analiza fondului acestora.
Din probele administrate în cauză, respectiv referatele de anchetă socială (filele 9-10 dosar), interogatoriile părților și declarația martorelor Mânjîneanu M. și C. Enuța, instanța reține că soții sunt despărțiți în fapt din anul 2010, sunt în relații tensionate, iar minorul locuiește împreună cu mama și bunicii materni.
Astfel, martora C. Enuța, mama reclamantului-pârât a susținut că minorul locuiește împreună cu mama și bunicii materni, a fost lăsat rar în vizită la tată (cam de 4- 5 ori din anul 2010) și i s-a părut îngrijit, deși vorbea vulgar și s-a plâns că sora mamei îl bate și nu vrea să meargă înapoi. A mai susținut martora că pârâta-reclamantă nu lăsa minorul în vizită mai mult de trei zile, iar în caz contrar, apela la poliție .
Aceste susțineri au fost parțial confirmate și prin declarația martorei Mânjîneanu M., mama pârâtei-reclamante, care a susținut că minorul este bine îngrijit la domiciliul său, tatăl l-a putut lua în vizită atunci când a dorit și nu este adevărat că ar fi bătut de sora mai mică a mamei, A., care este în clasa a VI-a și pe care minorul o iubește. A mai precizat martora că a apelat la sprijinul organelor de poliție atunci când reclamantul-pârât refuza să aducă minorul înapoi.
În consecință, analizând probele administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate anterior, instanța va reține că ambele părți manifestă dorința de a se implica în viața minorului și având în vedere și caracterul sumar al ordonanței președințiale, incompatibilă cu administrarea unor probatorii complexe și cu o amplă analiză a fondului cauzei, nu există indicii în sensul că prezența vreuneia dintre părți nu ar fi benefică acestuia.
Este adevărat că martora C. Enuța a relatat un incident din cursul anului 2010, când pârâta-reclamantă a părăsit domiciliul comun și ar fi lăsat minorul lângă poartă, noaptea, dar această declarație nu a putut fi confirmată prin restul probelor administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât atât reclamantul-pârât (la interogatoriu) cât și martora au recunoscut că minorul este îngrijit la domiciliul mamei. De altfel, chiar dacă instanța are reține aceste susțineri, având în vedere data incidentului (anul 2010) și faptul că acesta nu s-a mai repetat ulterior, nu ar fi suficient pentru a concluziona că mama nu manifestă interesul de a se implica în viața minorului, pe care l-a avut în îngrijire în toată această perioadă.
În consecință, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului, ca cel puțin în mod provizoriu, până la soluționarea cererii de divorț, să-și păstreze aceleași condiții de viață, respectiv să beneficieze de prezența ambilor părinți.
În drept, instanța reține ca potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
De asemenea, potrivit art.503 alin.1 Cod proc.civ., părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar conform art. 397 coroborate cu art.398 alin.1 Cod Civil, în principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța decide altfel.
Astfel, instanța constată că în cazul părinților căsătoriți, drepturile și îndatoririle părintești se exercită în comun ope legis, fără a fi nevoie de o dispoziție expresă a instanței de tutelă, cu excepția situației în care există motive temeinice de încuviințare a exercitării autorității părintești exclusive în favoarea unuia dintre părinți.
În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, instanța reține că ambele părți au solicitat exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului, iar probele administrate în cauză au confirmat că această măsură respectă interesul superior al copilului. Totuși, după cum s-a arătat anterior, în baza legii, soții exercită în comun autoritatea părintească asupra minorilor rezultați din căsătorie, nefiind necesară o hotărâre judecătorească de cât în măsura în care s-ar impune stabilirea provizorie a unei autorități părintești exclusive în favoarea unuia dintre părinți.
Prin urmare, instanța urmează a respinge ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești comune asupra minorului până la soluționarea divorțului, formulate de către ambele părți.
În ceea ce privește locuința minorului, având în vedere că acesta necesită un climat de afecțiune, stabilitate si continuitate pentru a se asigura o dezvoltare armonioasă, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului să locuiască împreună cu mama și bunicii materni.
În acest sens, instanța are în vedere că minorul locuiește împreună cu mama și bunicii materni încă din anul 2010, are condiții locative corespunzătoare și este bine îngrijit, astfel cum a rezultat din referatele de anchetă socială, declarațiile martorelor audiate și interogatoriile luate părților.
Instanța nu poate reține susținerile reclamantului-pârât în sensul că mama nu se ocupă personal de minor, fiind plecată din țară, câtă vreme din probele administrate în cauză, nu a rezultat că aceasta ar fi fost plecată pentru perioade lungi de timp. Din această perspectivă, instanța reține că înscrisurile referitoare la locul de muncă al acesteia în străinătate au fost înlăturate la cererea reclamantului-pârât (nefiind depuse în limba română), motiv pentru care nu mai pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei. Astfel, singurele probe referitoare la șederea pârâtei-reclamante în străinătate rămân răspunsurile la interogatoriu, în sensul că a fost plecată temporar la începutul anului 2012 și respectiv 2013.
Instanța nu poate reține nici susținerile martorei C. Enuța conform cărora minorul s-a plâns că i-au fost arse hăinuțele de la tată, că ar fi bătut de sora mamei și vorbește vulgar, câtă vreme acestea nu au fost confirmate în nici un mod de celelalte probe administrate în cauză.
De altfel, câtă vreme inclusiv reclamantul-pârât și familia acestuia au recunoscut că minorul era îngrijit atunci când îl vedeau, instanța apreciază că aceste susțineri nu prezintă credibilitate, nefiind constatate personal, ci relatate de un copil de 4 ani, care în mod firesc vârstei poate exagera și mai poate avea și conflicte cu un alt copil aflat în aceeași locuință.
Pe cale de consecință, instanța urmează a stabili locuința minorului la pârâta-reclamantă.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantului-pârât la plata pensiei de întreținere in favoarea minorului, potrivit prevederilor art. 516 din Noul Cod Civil, obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege. Totodată, conform art. 529 alin. 2 din Noul Cod Civil, când întreținerea este datorată de un părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Din probele administrate în cauză (adeverință eliberată de ., fila 17 dosar), a rezultat că reclamantul-pârât a realizat un venit net lunar mediu de 750 lei pe ultimele 6 luni, motiv pentru care acesta urmează a fi obligat la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare de 25% din venitul net realizat lunar.
Pentru stabilirea acestei pensii, instanța a avut în vedere vârsta minorului (4 ani), la care are necesități legate de asigurarea de îmbrăcăminte, alimente, frecventarea unei unități de învățământ, precum și împrejurarea ca acesta este obișnuit cu asigurarea unor condiții bune de viață, conform referatului de anchetă socială depus la dosar.
Totodată, din referatul de anchetă socială și declarațiile martorelor, a rezultat că minorul a locuit cu mama din anul 2010, iar tatăl nu a contribuit în mod constant la întreținerea acestuia, ci doar i-a mai luat sporadic câteva lucruri (contribuind „când și cum a putut” conform răspunsului la întrebarea nr.10 interogatoriu, fila 47).
Prin urmare, reclamantul-pârât urmează a fi obligat la plata pensiei de întreținere începând cu data formulării cererii reconvenționale (când se poate presupune starea de nevoie a creditorului întreținerii), respectiv 14.03.2013 și până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/233/2012 aflat pe rolul Judecătoriei G..
În ceea ce privește capătul de cerere principală având ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorului, instanța apreciază că acesta este parțial întemeiat, urmând a fi admis în parte.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
De asemenea, jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului a stabilit că pentru un părinte și copilul său, a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți a încetat, și că măsurile interne care îi împiedică să fie împreună constituie o ingerință în dreptul protejat la art. 8 din Convenție (a se vedea, printre altele, Johansen împotriva Norvegiei, 7 august 1996 și Bronda împotriva Italiei, 9 iunie 1998).
Examinarea a ceea ce folosește cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanță crucială în toate cauzele de acest fel. Un echilibru just trebuie să fie păstrat între interesele copilului și cele ale părintelui, iar Curtea Europeană a acordat o importanță deosebită interesului superior al copilului, care, în funcție de natura și gravitatea sa, poate să primeze asupra celui al părintelui.
Având în vedere aceste dispoziții, precum și situația de fapt din cauză, așa cum a fost reținută anterior, instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca legătura cu tatăl său să fie menținută prin aprobarea unui program de vizitare, cu atât mai mult cu cât din declarațiile celor două martore audiate, a rezultat că și minorul dorește să meargă la tată.
Totuși, instanța reține că prezenta cerere a fost formulată pe calea ordonanței președințiale, motiv pentru care programul de vizită, trebuie stabilit într-o manieră rezonabilă, astfel încât temporar, până la soluționarea cauzei, să evite schimbări majore în viața minorului.
Din această perspectivă, stabilirea unui program de vizită care să cuprindă o lună în vacanța de vară nu corespunde exigențelor menționate, reprezentând o schimbare bruscă în viața unui copil de 4 ani, care din anul 2010, a locuit numai cu mama și bunicii materni și nu a petrecut niciodată mai mult de câteva zile în locuința tatălui (după cum a recunoscut chiar acesta în cuprinsul acțiunii și al răspunsului la interogatoriu).
În aceste condiții, instanța urmează a admite în parte acest capăt de cerere și va încuviința ca reclamantul-pârât să mențină legăturile personale cu minorul conform următorului program:
- în primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 18.00 până duminică ora 18.00;
- în anii impari, prima și a doua zi de P.;
- în anii pari, zilele de 1 și 2 mai;
- în anii impari, ziua de naștere a minorului, respectiv 07 februarie;
- în anii pari, zilele de 24-26 decembrie, iar în anii impari, zilele de 27 decembrie – 02 ianuarie;
- două săptămâni în vacanța de vară;
toate cu obligația de luare și readucere a minorului la locuința pârâtei-reclamante.
Instanța apreciază că toate celelalte cereri formulate de către reclamantul-pârât sunt neîntemeiate, motiv pentru care urmează a fi respinse.
Astfel, reclamantul-pârât a solicitat instanței să dispună asupra păstrării contactului telefonic cu minorul atunci când acesta se află la mamă, să oblige pârâta-reclamantă să anunțe orice boală de care suferă copilul în 24 de ore de la sesizare și să stabilească problemele importante în legătură cu minorul asupra cărora părinții decid împreună, respectiv: activitățile și performanțele școlare, activități extrașcolare, starea de sănătate.
Instanța constată că toate aceste aspecte relevate de către reclamantul-pârât intră în conținutul noțiunii de autoritate părintească exercitată în comun, în sensul art.483 alin.1 Cod Civil, potrivit căruia autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Or, în condițiile în care după cum s-a arătat și anterior, părinții căsătoriți exercită în mod automat autoritatea părintească comună asupra minorului rezultat din căsătorie, rezultă că tot prin efectul legii, aceștia vor lua împreună toate deciziile importante asupra copilului, nefiind necesară intervenția instanței pentru a stabili un asemenea drept.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată avansate de către pârâta-reclamantă, instanța constată că potrivit art.274 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Totuși, potrivit art.276 Cod proc.civ., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Având în vedere că ambele cereri urmează a fi admise în parte, rezultă că în cauză, culpa procesuală este una comună, motiv pentru care va obliga reclamantul-pârât la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (singurele cheltuieli dovedite de pârâta-reclamantă), diferența urmând să rămână în sarcina acesteia, ca echivalent al culpei procesuale proprii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală având ca obiect „exercitarea autorității părintești + stabilire domiciliu minor + pensie întreținere, pe calea ordonanței președințiale”, formulată de reclamantul – pârât C. I., cu domiciliul ales în Mun. G., .. 17, ., în contradictoriu cu pârâta – reclamantă C. G., cu domiciliul în com. P., ., județ G..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere principală având ca obiect exercitarea autorității părintești comune asupra minorului C. M. S..
Admite în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta – reclamantă C. G., cu domiciliul în ., județ G. în contradictoriu cu reclamantul – pârât C. I., cu domiciliul ales în Mun. G., .. 17, ., având ca obiect „exercitarea autorității părintești + stabilire domiciliu minor + pensie întreținere, pe calea ordonanței președințiale”.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențională având ca obiect exercitarea autorității părintești comune asupra minorului C. M. S..
Stabilește ca în mod provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._/233/2012, având ca obiect „ divorț”, aflată pe rolul Judecătoriei G., minorul C. M. S., născut la data de 07.02.2008, să locuiască împreună cu pârâta-reclamantă C. G..
Obligă reclamantul-pârât C. I. la plata unei pensii de întreținere de 25% din venitul net realizat lunar, în favoarea minorului C. M. S., începând cu data formulării cererii reconvenționale, respectiv data de 14.03.2013, și până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._/233/2012 aflată pe rolul Judecătoriei G., dar nu mai târziu de majoratul minorului, respectiv data de 07.02.2026.
Încuviințează ca, în mod provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._/233/2012, având ca obiect „ divorț”, aflată pe rolul Judecătoriei G., reclamantul-pârât C. I. să păstreze legăturile personale cu minorul C. M. S., conform următorului program:
- în primul și al treilea week-end din lună, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00;
- în anii impari, prima și a doua zi de P.;
- în anii pari, zilele de 1 și 2 mai;
- în anii impari, ziua de naștere a minorului, respectiv 07 februarie;
- în anii pari, zilele de 24 – 26 decembrie, iar în anii impari, zilele de 27 decembrie – 02 ianuarie;
- două săptămâni în vacanța de vară;
toate cu obligația de luare și readucere a minorului la locuința pârâtei-reclamante.
Respinge toate celelalte cereri formulate de reclamantul-pârât C. I. ca neîntemeiate.
Obligă reclamantul –pârât la plata sumei de 5,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
M. K. V. – G. R.
Red. KM/Tehn. RVG/6 ex/04.06.2013
.>
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
.Galați, . tel./Fax:_.
Dosarul instanței nr._
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
Î N C H E I E R E
Ședința din camera de consiliu din data de 31.05.2013
Instanța constituită din:
Președinte – M. K.
Grefier – V. G. R.
Creditor: C. M. S., prin reprezentant legal C. G. – cu domiciliul în ., ., județ G.
Debitor: C. I. – cu domiciliul ales în G. .. 17, .
Terț poprit ., cu sediul în jud. G., .. 29, județ G.
Obiect : înființarea popririi, din oficiu
Fără citarea părților.
INSTANȚA
Având în vedere sentința civilă nr. 5681/2013 pronunțată la data de 31.05.2013 de către această instanță în dosarul nr._ prin care debitorul C. I. a fost obligat la plata unei contribuții lunare pentru întreținerea minorului C. M. S., născut la data de 07.02.2008, în cuantum de 25% din venitul net realizat lunar începând cu data formulării cererii reconvenționale, respectiv data de 14.03.2013 si până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._/233/2012 aflată pe rolul Judecătoriei G., dar nu mai târziu de majoratul minorului, 07.02.2026.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, conform cărora, pentru sumele datorate cu titlu de pensie de întreținere, înființarea popririi se dispune de instanța de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie, potrivit legii, precum și al dispozițiilor art. 278 pct. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect sume datorate cu titlu de pensie de întreținere.
DISPUNE
Înființează poprirea de 25% din veniturile nete lunare pe care debitorul C. I. – cu domiciliul ales în G. .. 17, ., ., le primește de la terțul poprit ., cu sediul în jud. G., .. 29, județ G. în favoarea minorului C. M. S., începând cu data de 14.03.2013 si până la soluționarea irevocabilă a cauzei civile nr._/233/2012 aflată pe rolul Judecătoriei G., dar nu mai târziu de majoratul minorului, 07.02.2026.
Sumele poprite vor fi expediate direct creditorului C. M. S. prin reprezentant legal C. G. – cu domiciliul în ., ., județ G., prin mandat poștal.
Executorie.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
M. KOLARITZValentina G. R.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
.Galați, . tel./Fax:_.
Dosarul instanței nr._ /_
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
Data emiterii adresei: 04.06.2013
În răspuns vă rugăm să vă referiți la numărul dosarului și la termenul de judecată |
.
cu sediul în jud. G., .. 29, județ G.
Vă înaintăm alăturat încheierea de înființare a popririi, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 2 și 454 alin.1 Cod procedură civilă, care este executorie fără altă formalitate, potrivit dispozițiilor art. 278 pct. 3 Cod procedură civilă, urmând a confirma primirea acesteia și începerea executării.
În ipoteza în care debitorul își schimbă locul de muncă sau este pensionat, potrivit art. 455 alin.1 Cod procedură civilă, aveți obligația de a înainta încheierea de înființare a popririi la noul loc de muncă sau organului competent de ocrotire socială. Dacă noul loc de muncă nu este cunoscut, veți încunoștința creditorul.
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE GREFIER
M. K. V. G. R.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Reîncredinţare minor. Sentința nr. 4900/2013. Judecătoria GALAŢI | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3408/2013.... → |
|---|
