Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3408/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3408/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 2473/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3408
Ședința publică din data de 04.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
GREFIER: L. L. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „stabilire program vizitare minori”, formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta C. M..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 14.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 21.03.2013, 28.03.2013 și 04.04.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele;
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței să stabilească în favoarea sa un program de vizitare a minorei B. G. D., după cum urmează:
- în a doua și a patra săptămână din lună, de sâmbătă ora 10 până duminică ora 17.00, precum și de sărbătorile legale;
- ultimele două săptămâni din luna august, o săptămână în luna decembrie, atunci când reclamantul se află în concediu e legal de odihnă.
În fapt, reclamantul a precizat că după divorț, pârâta nu i-a mai permis să ia legătura cu minora decât atunci când avea ceva de câștigat, condiționând chiar vizitarea minorei de plata pensiei de întreținere pe un an, lucru pe care l-a acceptat, dar fără rezultat.
A mai arătat reclamantul că deși minora a fost încredințată mamei, pentru dezvoltarea fizică și psihică armonioasă, este în interesul superior al copilului să aibă legături personale cu ambii părinți.
În drept, se întemeiază pe art. 401 cod civil și solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba testimonială.
La cerere, au fost anexate în copie ..05.2011 a Judecătoriei G. și certificat de naștere . nr._ (filele 5 - 8 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei și timbru de 0,30 lei (fila 18).
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române, motivat de împrejurarea că în prezent, atât pârâta cât și minora locuiesc în Germania, unde au acte de reședință.
În susținerea excepției, pârâta a arătat că instanța de judecată trebuie să-și analizeze competența prin prisma dispozițiilor Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr.2201/2003, iar nu prin raportare la normele de drept interne. Astfel, potrivit art. 8 din Regulament, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința în acel stat membru în momentul în care instanța este sesizată, sub rezerva dispozițiilor art. 9, 10 și 12.
A mai arătat pârâta că potrivit art. 2 punct 7 din Regulament, răspunderea părintească este ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătorești, în temeiul legii sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil; aceasta cuprinde în special încredințarea și dreptul al vizită.
P. urmare, pârâta apreciază că se impune aplicarea art. 8 din Regulament, întrucât situațiile reglementate de art. 9, 10 și 12 nu se regăsesc în cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.
La termenul din data de 14.03.2013, instanța a pus în discuție excepția necompetenței instanțelor române, pe care a reținut-o spre soluționare cu prioritate față de fond în condițiile art. 137 alin. 1 Cod proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței instanțelor române, instanța reține următoarele:
Conform certificatului de naștere . nr._ (fila 8), minora B. G. D. este fiica părților, iar prin ..05.2011 a Judecătoriei G. (filele 5-7 dosar), a fost încredințată spre creștere și educare pârâtei.
În prezent, pârâta și minora locuiesc în Germania, conform susținerilor din cuprinsul întâmpinării și înscrisurilor depuse la filele 26 - 29 dosar.
În drept, Regulamentul (CE) nr. 2201/27.11.2003 privind competența în materia divorțului și a încredințării copiilor se aplică întotdeauna atunci când cel puțin una dintre părți este cetățean al unui stat membru.
Întrucât, în speță, această condiție este îndeplinită, ambele părți fiind cetățeni români, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului în vederea determinării competenței generale de soluționare a cererii de stabilire program de vizită.
Potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 2201/27.11.2003, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată, sub rezerva dispozițiilor articolelor 9, 10 și 12.
De asemenea, potrivit art. 2 pct. 7 din Regulament, răspunderea părintească este ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătorești, în temeiul legii sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil; aceasta cuprinde în special încredințarea și dreptul la vizită.
În aplicarea acestor dispoziții legale în cauza de față, instanța constată că statul român nu este competent să soluționeze cererea, câtă vreme din probele administrate în cauză, a rezultat că în prezent, reședința obișnuită a minorei este în Germania.
În plus, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de excepție stabilite prin art. 9, 10 și 12 din Regulament, câtă vreme reclamantul nu a putut dovedi incidența vreuneia din situațiile reglementate, respectiv: modificarea unei hotărâri anterioare de stabilire program de vizitare, în maxim 3 luni de la schimbarea reședinței, răpirea minorului sau prorogarea de competență în cadrul unei cereri de divorț și stabilire autoritate părintească.
Față de toate aceste considerente, instanța urmează a admite excepția necompetenței instanțelor române, invocate de către pârâtă, cu consecința respingerii cererii ca nefiind de competența instanțelor române.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței instanțelor române.
Respinge cererea având ca obiect ca obiect „stabilire program de vizitare”, formulată de reclamantul B. G. prin avocat T. I. M. cu domiciliul ales în G. ., . jud. G. în contradictoriu cu pârâta C. M. CU DOMICILIUL ÎN G. ..6,. jud. Galati ,ca nefiind de competența instanțelor române.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2013.
Președinte Grefier
Red. M.K /Dact LB/4 ex. la 21.05.2013.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5681/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6414/2013.... → |
|---|
