Pensie întreţinere. Sentința nr. 1807/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1807/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 17478/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1807/2013
Ședința publică de la 26 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant B. V. și pe pârât B. M. A., având ca obiect „ordonanță președințială – stabilire domiciliu minor, exercitarea autorității părintești și stabilire pensie”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de av. Z. I. C. și pârâtul, personal legitimat prin CI . nr._, CNP_ asistat de av. E. R. V. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus relațiile solicitate, după care;
Apărătorul pârâtului depune la dosar înscrisuri, comunicând un exemplar și apărătorului reclamantei care nu solicită acordarea unui termen.
Părțile prin apărători arată că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta prin apărător, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și exercitarea autorității părintești asupra minorului exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorului la locuința reclamantei și obligarea pârâtului la pata pensiei de întreținere.
Solicită respingerea cererii reconvenționale.
Învederează instanței că mama este cea care se ocupă de creșterea și educarea minorului având în vedere și declarațiile martorilor. De asemene, arată că pârâtul lua minorul la atelierul său de tâmplărie unde îl ținea nemâncat în praf și nesupravegheat. Din declarațiile martorilor reiese faptul că pârâtul folosește un limbaj neadecvat cu minorul și, în opinia sa, atitudinea pârâtului nu face altceva decât să-i creioneze un profil negativ. Mai arată că pârâtul nu este proprietarul imobilului unde locuiește.
Solicită ca pensia de întreținere să fie stabilită la minimul pe economie.
Totodată, solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii formulate de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale formulată de pârât. Învederează că pârâtul are o relație firească, normală, cu minorul, înscriindu-l la grădiniță. Mai arată că apartamentul în care locuiește pârâtul nu este unul mare, dar este potrivit ca minorul să locuiască acolo. Menționează că minora este trecută în contractul de închiriere de la început.
Mai arată că reclamanta este cea care nu se îngrijește de minoră, plecând din țară fără a se știe nimic de aceasta. Chiar din cererea de chemare în judecată se arată că minora a ajuns să fie crescută de bunicii materni și nu de reclamantă. Menționează faptul că din partea pârâtului a existat întotdeauna înțelegere, dar nu același lucru se poate spune și din partea reclamantei.
Solicită respingerea cererii formulate de reclamantă, exercitarea autorității părintești în comun de ambele părți și stabilirea domiciliului minorei la tată. Face mențiunea că pârâtul a făcut demersurile necesare pentru a afla de situația copilului său, reclamanta necomunicându-i acestuia nici măcar un număr de telefon pentru a putea să i-a legătura cu minora. Din partea reclamantei s-a lovit de o oarecare ostilitate. Arată că pârâtul are o relație bună cu minorii din altă căsătorie, fiind în beneficiul minorului să stea într-un mediu pe care acesta îl cunoaște și îi este familiar.
În subsidiar, arată că se opune programului de vizitare a minorului .
Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul reclamantei arată că s-a vorbit de faptul că pârâtul nu și-a văzut copilul, dar acest lucru s-a întâmplat numai în interval de o săptămână.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Galati la data de 11.09.2012 sub nr._ reclamanta B. V., a solicitat instantei, in contradictoriu cu paratul B. M. A. pe calea ordonantei presedintiale, pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care să se dispună exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei B. C. G.,de reclamantă în exclusivitate și obligarea paratului la plata unei contributii de intretinere in beneficul minorei.
In motivarea de fapt a cererii, a aratat reclamanta că minora a rezultat din relația de concubinaj a părților, de creșterea și îngrijirea căreia s-au ocupat ambele părți, care s-au căsătorit în anul 2010.
Potrivit susținerilor reclamantei, aceasta a lucrat o perioadă în străinătate, dată fiind situația financiară dificilă în care se aflau părțile, iar în această perioadă minora nu a fost îngrijită corespunzător de pârât, care o ținea pe acesta în atelierul de mobilă unde exista mult praf, nu o supraveghea corespunzător, nu respecta programul de odihnă și masă pe care trebuia să le aibă minora și a lăsat-o de mai multe ori pe minoră în grija bunicilor materni.
In dovedire a solicitat incuviintarea si administrarea probei cu inscrisuri, proba testimonială și ancheta psihosocială.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.581 C.pr.civ.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță și a formulta întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său și obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, argumentând prin faptul că reclamanta este cea care nu se preocupa de minoră și o lăsa nesupravegheată.
În apărarea a solicitat incuviintarea si administrarea probei cu inscrisuri, proba testimonial, proba cu interogatoriul reclamantei și ancheta psihosocială.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.581 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 05.12.2012 instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, proba testimonial cu câte un martor și a respins proba cu interogatoriul ca nefiind utilă cauzei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constată urmatoarele:
F. de conditiile de admisibilitate prevazute de lege pentru promovarea ordonantei preseditiale in aceast tip de cauza civila, instanta constata ca dipozitiile art 6132 c.p.c nu cuprind o descriere limitativa, ci cu caracter de recomandare, atat timp cat textul de lege prevede ca “instanta poate lua, pe tot timpul procesului..”.
Astfel, instanta constata ca, in ceea ce priveste urgenta, aceasta conditie fiind fundamentata pe interesul superior al minorului, este indeplinita atat timp cat, orice masura luata in interesul copilului poate fi schimbata in ipoteza in care situatii noi impun aceasta, interesele minorei fiind prejudiciate prin forme lente ale procesului in caz contrar, ceea ce inseamna ca si conditia vremelniciei are a fi indeplinita, si acesta independent de existenta dosarului de fond..
Nu in ultimul rand, instanta constata ca prin cererea introdusa de catre reclamanta parata nu se prejudeca fondul dreptului.
Caracterul vremelnic al masurii si conditia neprejudecarii fondului, nu pot jusitifica o eventuala lipsa de analiza, sumara, pe care judecatorul trebuie sa o faca in aceste tipuri de cauze, chiar si sub forma pipairii fondului.
Instanta constata ca minora B. C. G., născută la data de 23.07.2008, este fiica reclamantei și al pârâtului.
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, se constată că ambii părinți s-au ocupat de creșterea și educarea minorului
Astfel, potrivit declarației martorului Miloșavici V. Flavian, pârâtul s-a ocupat de creșterea minorei încă de la nașterea acesteia și a manifestat preocupare față de aceasta și în perioada în care reclamanta s-a aflat în străinătate, a înscris-o pe aceasta la grădiniță și încerca să respecte programul specific unui copil în vârstă de 4 ani.Apreciază martorul că este oportun ca minora să păstreze legătura cu pârâtul.
Aceleași concluzii se deprind și din declarația martorului Amorțilă G. care a precizat că ambii părinți s-au ocupat de creșterea și educarea minorei, aceasta din urmă manifestând afecțiune și atașament față de ambii părinți, iar în perioada în care reclamanta a lucrat în străinătate pârâtul s-a achitat onorabil de îndatoririle de tată.
Dreptul paratului de a-si exercita autoritatea parinteasca asupra minorului, alaturi de reclamantă, nu poate fi limitat decit daca au fost demonstrate, convingator, existenta unor motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului.
Din dovezile administrate în cauză nu s-a conturat concluzia că pârâtul reclamant ar fi un tată de o moralitate îndoielnică, agresiv sau indifferent față de minoră.
În plus, din referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliile părților se constată că părțile dispun de condiții locative optime, iar în perioada în care părțile au fost separate, minora a ținut legătura cu pârâtul care o vizitează și contribuie la cheltuielile de întreținere ale acesteia.
În consecință, pentru a stabili modalitatea de exercitare autoritatii parintesti, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului, dar și de probele administrate în cauză.
Astfel, fata de solicitarea reclamantei, si fata de situația specială în care se găsește minorul, instanta apreciaza ca, la acest moment, exercitarea autoritatii parintesti numai de catre reclamantă in mod exclusiv, nu se justifica si se impune.
Astfel, instanta va admite în parte cererea principala si va dispune ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei sa revina in comun părților
Cu toate acestea, instanța amintește părților că este important ca aceștia să manifeste o atenție deosebită asupra conduitei acestora, deoarece părinții, prin conduita lor, reprezintă modele pentru devenirea ca adult a copiilor.
Apoi, locuința minorilor este la părinții săi ( art. 496 lit. 1) sau acolo unde aceștia stabilesc de comun acord că trebuie să locuiască copilul ( art. 496 lit. 2 Noul Cod Civil). Părinții se pot înțelege asupra locuinței copilului după divorț. În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor, respectiv locul unde copilul va locui în mod statornic ( art. 92 lit. 2 și art. 400 lit. 1 Noul Cod civil).
În speță, suntem în a doua ipoteză.
În determinarea interesului superior al copilului, se au în vedere, cel puțin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare – fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;
b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
c) capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia.
d) menținerea relațiilor personale cu toate persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
Apoi, stabilirea locuinței minorului se face în faza următoarelor criterii:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copii;
b) disponibilitatea fiecărui părinte de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa;
c) situația locativă a fiecărui părinte din ultimii trei ani de zile;
d) istoricul de violență al părinților asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;
f) distanța dintre locuințele fiecărui părinte și unitatea de învățământ;
g) concluziile raportului de anchetă psiho-socială emis de către autoritatea tutelară.
Instanta constata ca intre parti exista animozitati si o stare tensionata puternica, nascuta pe fondul unor orgolii derivand, in realitate, din destramarea raporturilor de căsătorie, insa, in opinia instantei, aceste manifestari nu sunt de natura a limita dreptul partilor de a-si exercita autoritatea parinteasca, minorul continuand sa aiba doi parinti, fata de care se impune sa dezvolte relatii de afectivitate si respect, si sa le recunosca autoritatea, chiar daca pana in prezent nu a fost stabilita exercitarea autoritatii
Din materialul probator aflat la dosarul cauzei, nu se poate aprecia si nu reiese ca pârâtul ar fi un parinte cu o moralitate indoielnica.
Instanta considera ca este in interesul minorului, ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ambii parinti la acest moment, chiar daca parintii nu se mai inteleg in prezent.
Instanta trebuie sa se asigure ca drepturile parintilor prevazute de lege si nu in ultimul de morala si echitate, sunt respectate, in schimb maniera in care acestia inteleg sa procedeze in armonizarea relatiei cu minorul, nu poate fi stabilita in mod ferm, depinzand de parinti cum inteleg sa gestioneze aceasta situatie, astfel incat drepturile ambelor parti sa fie respectate iar minorul sa nu fie supus unor schimbari bruste de situatii si cu consecinte ireversibile pentru viitor.
În consecință, pentru a stabili modalitatea de exercitare autoritatii parintesti, instanța va ține seama cu prioritate de interesul copilului, apreciind ca, la acest moment, stabilitea minorului prezinta o importanta deosebita si ca, o schimbare, la acest moment, nu este in interesul minorului.
Pentru un părinte și copilul său, a fi împreună reprezintă un element esențial al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți a încetat, astfel incat, dreptul de a-si exercita autoritatea parinteasca nu poate fi inlaturat.
Rolul instantei de judecata nu se poate substitui rolului de parinte. Rolul instantelor de judecata, este acela de a se asigura ca sunt respectate atat drepturile copilului cat si ale parintilor lor.
Deci, ramane la lumina si intelepciunea parintilor sa asigure o modalitate de veghere asupra manierei de crestere si educare a minorului, potrivit cu varsta acestuia.
Raporturile minorului cu cei doi parinti trebuie raportate la si la disp art 397 c.civ, atat timp cat parintii au drepturi egale fata de copii lor minori.
Intre parinti nu se poate stabili o ierarhie, atat timp cat imprejurari deosebite nu justifica aceasta.
Astfel, fata de solicitarea reclamantei, fata de concluziile referatului de ancheta psihosociala, si fata de cele ce reies din declarațiile martorilor, instanta apreciaza ca, la acest moment, exercitarea autoritatii parintesti numai de catre reclamantă in mod exclusiv nu se justifica si nu se impune.
Astfel, instanta, va admite in parte cererea principala si va dispune ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei sa revina in comun ambilor parinti, si vazand disp art 400 al 1 c.civ, precum si de referatul de ancheta psihosociala, va stabili locuinta minorei la domiciliul reclamantei, respectiv la parintele cu care locuieste in mod obisnuit minorul, toate acestea pana la solutionarea dosarului nr._/233/2012, avandu-se in vedere nevoia de stabilitate a minorului, si inalturarea oricarei stari de discomfort a acestuia, prin mutarea sa de la un domiciliu la celalalt.
Instanta, in raport de disp art 499 al 1 c.civ, vazand si disp art 527 c.civ, 529 c.civ si 530 al (3) c.civ, avand in vedere si faptul ca partile locuiesc separat, la acest moment, va stabili in sarcina ambilor parinti obligatia de a contribui la cheltuielile de crestere, educare si invatatura a minorului, reclamanta urmand a acorda intretinere in natura minorei in cuantum de 25% din venitul realizat si potrivit cu cele necesare minorei, cu obligatia paratului la plata catre reclamantă, in favoarea minorei a unei pensii de intretinere in cuantum de 25% din venitul minim pe economie, cu incepere de la data promovarii cererii de chemare in judecata, respectiv 11.09.2012 si pana la solutionarea irevocabilă a cauzei_/233/2012.
Ambii parinti trebuie sa inteleaga ca minorul nu se afla in proprietatea nimanui, avand dreptul de a avea relatii personale cu ambii parinti.
Raporturile copilului cu parintii sai trebuie incurajate si detasate de eventualele resentimente generate de separarea parintilor.
Fiecare partinte are obligatia morala de a permite celuilalt, implicarea in viata copilului sau, si obligatia de a educa minorul in spiritual vietii de familie.
Ambii parinti trebuie sa se implice responsabil in cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului lor
Copilul nu trebuie folosit niciodata ca mijloc moral sau sentimental de razbunare sau de santaj fata de celalalt parinte, intrucat acest lucru este perceput de copil si se va rasfrange asupra cresterii si dezvoltarii sale.
In temeiul art 8 din Conventie, instanta dar si reclamanta parata, sunt obligate sa permita paratului reclamant sa se implice in mod activ si pozitiv in viata fiicei sale pentru a intari relatia acestora.
In consecinta, parintii trebuie sa inteleaga, ca la acest moment schimbarile puternice ale mediului in care traieste minorul, schimbari fara o prealabila pregatire, nu pot ramane fara urmari asupra dezvoltarii socio-psihico- afective a acesteia.
Asadar, ramane la intelepciunea parintilor a stabili prioritatile copilului in raport de prioritatile lor si invers.
Tocmai pentru aceste considerente instanța apreciază că este oportun ca pârâtul să beneficieze de un program de vizitare a minorei după cum urmează: prima și a treia săptămână din lună de vinery până sâmbătă la domiciliul pârâtului, șapte zile în vacanța de iarnă, trei zile în vacanța de P. și 30 de zile în vacanța de vară, la domiciliul pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea principala formulata de reclamanta B. Vsilica, să admită în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul B. M. A., să dispună exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei B. C. G.,de catre ambii parinti, să stabilească provizoriu locuinta minorei la domiciliul reclamantei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/233/2012, să oblige reclamanta la a acorda intretinere in natura minorului in cuantum de 25% din venitul realizat si potrivit cu cele necesare minorului, cu obligatia paratului la plata catre reclamanăt, in favoarea minorei, a unei pensii de intretinere in cuantum de 25% din venitul minim pe economie (instanța având în vedere acest procent deoarece pârâtul, deși a susținut că mai are doi copii dintr-o căsătorie anterioară, nu a făcut dovada acestui aspect), cu incepere de la data promovarii cererii de chemare in judecata, respectiv 11.09.2012 si pana la solutionarea cauzei_/233/2012.
În ceea ce privește solicitarea părților de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța o va încuviința, urmând să compenseze cheltuielile de judecată în limita sumei de 510 lei și să oblige pârâtul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea principala formulata de reclamanta Băcăoana V., cu domiciliul în G., ..7, ., jud.G., in contradictoriu cu paratul B. M. A., cu domiciliu în G., ., ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul B. M. A..
Dispune exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei B. C. G., născută la data de 23.07.2008 de către ambii părinți până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/233/2012.
Stabileste provizoriu locuinta minorei la domiciliul reclamantei din G., ..7, ., jud.G. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/233/2012.
Obliga reclamanta la a acorda intretinere in natura minorului in cuantum de 25% lunar din venitul net realizat si potrivit cu cele necesare minorului.
Obliga paratul la plata catre reclamantă, in favoarea minorei a unei pensii de intretinere in cuantum de 25% lunar din venitul minim pe economie, cu incepere de la data promovarii cererii de ordonanță președințială, respectiv 11.09.2012 si pana la solutionarea irevocabilă a dosarului_/233/2012.
Dispune ca pârâtul reclamant să beneficieze de următorul rogram de vizitare a minorei :prima și a treia săptămână din lună de vineri până sâmbătă la domiciliul pârâtului, șapte zile în vacanța de iarnă, trei zile în vacanța de P. și 30 de zile în vacanța de vară, la domiciliul pârâtului
Compensează cheltuielile în limita sumei de 510 lei și obligă pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 26.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VM / Tehnored. CNL / Nr. Ex. 4/08.03.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 9141/2013. Judecătoria GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2662/2013.... → |
|---|
