Plângere contravenţională. Sentința nr. 1495/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1495/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 2927/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1495
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.02.2013
PREȘEDINTE: O. C. H.
GREFIER: M. A. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile nr. având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul D. I. M. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat succesiv pronunțarea la 11.02.2013, 15.02.2013 și 19.02.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 20.02.2012, pe rolul Judecătoriei G. sub nr. de dosar_, petentul D. I. M. a solicitat instanței anularea procesului - verbal de contravenție . nr._ din data de 05.12.2011 emis de către C.N.A.D.N.R. S.A. B.-CESTRIN, cu exonerarea sa de la plata amenzii și a tarifului de despăgubire și, în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
In plângerea contravențională formulată, petentul a invederat faptul ca a fost sancționat pentru ca la data de 07.06.2011, ora 10.33, pe DN 26, km 8+0000m, Vânatori, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, proprietatea sa, ar circulat fără a deține rovinietă valabilă, insa situația de fapt reținuta prin actul de constatare nu corespunde realitatii.
Petentul a arătat faptul ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta, întrucat nu cuprinde mențiunea privind obligarea sa la plata tarifului de despagubire, aceasta mențiune fiind facuta doar in instiințarea de plata. A mai invederat ca procesul este lovit de nulitatea absoluta și pentru ca nu prevede posibilitatea achitarii pe loc a amenzii, contrar disp. art. 28 alin. 1 din O.G. nr. 2001.
Petentul a invocat și excepția prescripției executarii sancțiunii, motivat de faptul ca procesul verbal i-a fost comunicat după 60 zile de la intocmirea acestuia, incalcându-se prevederile art. 14 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Prin notele scrise depuse la dosar în condițiile art. 146 C. pr. civ la data de 04.02.2013, petentul a solicitat instanței constatarea nulității absolute a procesului-verbal atacat în condițiile în care acesta nu poartă semnătura agentului constatator, mențiune obligatorie potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 și a cerut totodată anularea tarifului de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 144/2012.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr.2/2001.
În susținerea plângerii formulate, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat copia procesului-verbal atacat, precum și dovada comunicarii acestuia.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art. 36 din O.G. nr.2/2001 raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, certificatul calificat și autorizația de control nr.0.8.14, precum și planșa foto cu care probează săvârșirea faptei de către petent (filele 14-15 dosar). solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților în conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2 C. Proc. Civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
La termenul de judecată de la data de 04.02.2013, instanța a unit cu fondul excepția prescripției executarii sancțiunii invocate de petent, apreciind ca pentru soluționarea acesteia se impune administrarea acelorasi probe ca pentru fondul cauzei.
La același termen de judecata instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând cu prioritate excepția prescripției executarii sancțiunii invocata de petent, în temeiul art.137 C.pr.civ., instanța constată următoarele:
Constatarea prescripției dreptului de a obține executarea silita nu poate interveni fara ca partea care solicita sa aiba un interes actual.
Executarea sancțiunii este suspendata prin promovarea plangerii contravenționale.
În acest cadru procesual sunt analizate aspectele legate de temeinicia și legalitatea actului de constatare și sancționare a contravenției.
Partea indreptățită are interesul de a invoca prescripția dreptului de a obține executarea silita doar in cazul in care aceasta se declanșează printr-un act incepător de executare.
Față de cele ce preced, reținând ca in procedura soluționarii plangerii contravenționale, instanța statueaza doar asupra legalității și temeiniciei aplicarii sancțiunii, iar nu cu privire la executarea ei, instanța va respinge excepția prescripției executarii sancțiunii, aceasta putand fi invocata ca motiv al unei eventuale contestatii la executare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din data de 05.12.2011, petentul D. I. M. a fost sancționat contravențional în baza art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 26, la km 8 + 000 m, Vânători.
Petentului i-a fost aplicată o amendă de 250 lei, fiind obligat și la plata unei despăgubiri de 28 euro în favoarea intimatei.
În drept, verificând legalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 26.06.2012, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
Cu privire la motivul invocat de petent privind lipsa semnăturii agentului constatator, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către D. G. Capatana, cu certificatul nr._034B43 din data de 22.12.2010.
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar, forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întru totul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta dobândește potrivit legii valoarea unui act autentic în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul D. G. Capatana îndeplinind funcția de agent constatator în cadrul C.N.A.D.N.R. - S.A. pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de O.G. nr. 15/2002. Conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe D. G. Capatana, agent constatator (fila 14, partea de sus), instanța apreciază că sunt respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
În ceea ce priveste celelalte doua motive de nulitate invocate de petenta, respectiv ca procesul verbal a fost incheiat cu incalcarea disp. art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu cuprinde mențiunea privind obligarea sa la plata tarifului de despagubire, aceasta mențiune fiind facuta doar in instiințarea de plata și cu incalcarea disp. art. 28 alin. 1 din O.G. nr. 2001, în sensul că nu este prevazuta posibilitatea achitarii pe loc a amenzii, contrar disp. art. 28 alin. 1 din O.G. nr. 2001, nici acestea nu pot fi reținute de instanța.
În speta nerespectarea acestor dispozitii legale atrage nulitatea relativa a procesului verbal, deoarece nu poate fi invocata de instanta din oficiu, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 17 teza a II-a din O.G.nr.2/2001.
Fiind o nulitate relativa este conditionata de existenta unei vatamari, care nu se mai presupune de aceasta data, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ. (incident în speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.
Or, in cauza, petentul nu a dovedit vatamarea ce i-a fost pricinuita in acest mod, fara de care nulitatea relativa nu poate opera.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Față de susținerile petentului din cererea formulată, instanță reține că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 )..
Instanța constată că petentul avea calitatea de utilizator în sensul art. 1, alin. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv se încadra în categoria persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…) și că, în această calitate, a circulat pe drumul național DN 26 fără a fi achitat taxa de drum corespunzătoare.
Astfel, instanța reține potrivit aspectelor consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat că locul săvârșirii contravenției este DN 26, la km 8 + 000 m, Vânători.
Potrivit art. 1, alin. 2 din cuprinsul normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România al ordinului nr. 769/1 octombrie 2010, „tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România” iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea.”
Față de aceste dispoziții legale incidente, reiese dincolo de orice îndoială că achiziționarea unei roviniete valabile avea un caracter obligatoriu în cauza de față, având în vedere faptul că localitatea Vânători nu intră în categoria reședințelor de județ ori a municipiilor.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că potrivit art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Având în vedere că la momentul efectuării controlului, petentul nu a putut face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru vehiculul utilizat, instanța constată că s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.
În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda dispusă prin actul sancționator este legală și temeinică.
Referitor la tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată, acesta fiind în valoare de 28 euro, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța urmează a dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul D. I. M. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.R. S.A. CESTRIN și va modifica în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.12.2011 de intimată, în sensul că va înlătura obligația petentului de achitare a despăgubirilor în cuantum de 28 euro impusă prin procesul verbal și va menține celelalte dispoziții ale acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale ca nefondată.
Admite în parte plângerea formulată de petentul D. I. M., cu domiciliul în G., .. 1, ., jud. G., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 104A, sector 6.
Înlătura obligația petentului de achitare a despăgubirilor în cuantum de 28 euro impusă prin procesul verbal nr._/05.12.2011 încheiat de intimata C.N.A.D.N.R. S.A.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2013
Președinte,Grefier,
Red OCH / Dact M./ 5 ex /25.02.2013
.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 23/2013. Judecătoria GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6979/2013. Judecătoria... → |
|---|
