Plângere contravenţională. Sentința nr. 2410/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2410/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 24028/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.2410
Ședința publică din data de 13.03.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta C. D. domiciliată în G., ., județul G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ emis la data de 29.11.2012 de intimatul I.P.J. G. – BIROUL RUTIER, cu sediul în G., ., județul G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 06.03.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2012, petenta C. D., în contradictoriu cu intimata I.P.J. G. – Biroul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.11.2012.
Plângerea nu a fost motivată nici în fapt, nici în drept.
A depus la dosar procesul-verbal contestat.
Intimata I.P.J. G. – Biroul Rutier nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată la judecata cererii, dar a depus la dosar raportul întocmit de agentul constatator.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 1 pct.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, cererea fiind înregistrată la Registratura instanței la data de 03.04.2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 29.11.2012, petenta C. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei (4 punte amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-i-se permisul de conducere în acest scop, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Fapta a fost săvârșită la data de 29.11.2012, ora 17:47, în localitatea G., când petenta, în timp ce conducea autovehiculul marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare_ pe . trecerea de pietoni în apropierea intersecției cu .), nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversare pe trecerea corespunzător marcată și semnalizată.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, procesul verbal este semnat și de către petentă, fără obiecțiuni.
Potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, conform art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
Din textele de lege menționate rezultă că participanții la trafic au obligația de a opri în dreptul marcajului pietonal în situația în care există pietoni angajați în traversarea străzii, nu doar în condițiile în care drumul este prevăzut cu o bandă pe sensul de mers, ci și în ipoteza în care există două benzi de circulație pe fiecare sens de mers, cu scopul de a evita orice circumstanță de natură a periclita desfășurarea normală a traficului rutier. Prevederile legale au rolul de a asigura siguranța atât a pietonilor, cât și a celorlalți participanți la trafic.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține faptul că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petenta a arătat, prin plângerea formulată, că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, dar nu a propus probe în dovedirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Agentul intimatei a reținut că petenta a săvârșit această contravenție, fapt ce rezultă și din raportul agentului constatator (fila 14).
Procesul verbal întocmit de agentul intimatei se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind un act autentic în sensul art. 1171 C.civ.de la 1864 (s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa în locul unde actul s-a făcut).
La rândul său, petenta nu a dovedit o altă situație de fapt. Simplele sale susțineri în sensul că nu a săvârșit fapta, nu reprezintă probe suficiente spre a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că împrejurările de fapt ale săvârșirii contravenției au fost direct constatate de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petentă o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
În atare condiții, față de cele de mai sus, instanța reține că cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, iar susținerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.
Cât privește sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege (4 puncte amendă). Sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 de zile este de asemenea prevăzută de textul normativ incident în speță și este menționată în cuprinsul procesului-verbal.
Totodată, instanța apreciază că faptele săvârșite de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, tradus prin pericolul provocării de accidente rutiere, de natura a periclita viața și sănătatea persoanelor participante la trafic, inclusiv a sa și a pasagerilor, precum și integritatea bunurilor.
În concluzie, pentru toate aceste considerente, instanța constată ca procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit iar sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta C. D. domiciliată în G., ., județul G. ,împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 29.11.2012, întocmit de intimatul I.P.J. G. – BIROUL RUTIER, cu sediul în G., ., județul G..
Menține procesul-verbal contestat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO / 5 ex /.10.04.2013
.>
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3286/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5038/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
