Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 20166/233/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică de la 28.10. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ P. M. C. în contradictoriu cu intimata C. G. AL GĂRZII FINANCIARE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2013, apoi la data de 16.10.2013, apoi la data de 23.10.2013, apoi la data de 28.10.2013, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.10.2012 pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, petentul P. M. C. – ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII FINANCIARE, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.10.2012, solicitând anularea măsurii de confiscare a încasărilor efectuate în perioada 03.10._12.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că printr-un proces verbal anterior, respectiv procesul verbal . nr._ din data de 08.12.2010, a fost amendat contravențional, fiind totodată dispusă confiscarea sumelor de bani găsite în casierie și suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni.
Petentul a învederat instanței că prin Sentința civilă nr._/02.12.2011, Judecătoria G. a admis în parte plângerea împotriva acestui proces verbal, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, iar sancțiunea confiscării și cea a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni au fost menținute, sentința menționată fiind atacată cu recurs de ambele părți.
A mai arătat petentul că prin procesul verbal contestat, respectiv procesul verbal cu . nr._/10.10.2012, au fost confiscate sumele de bani încasate în perioada 03.10._12, măsură pe care o consideră abuzivă, având în vedere că plângerea contravențională introdusă împotriva primului proces verbal a suspendat executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării. Petentul a arătat că intimata nici nu a procedat la notificarea scrisă a petentei, pentru a o atenționa în legătură cu măsura suspendării activității, cu începere de la data de 03.10.2012.
Petentul a învederat instanței că măsura confiscării a fost dispusă cu încălcarea legii, fiind confiscată de două ori o sumă de bani pentru aceeași faptă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 31-32 O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
La cerere au fost atașate, în copie, procesul verbal contestat, proces verbal . nr._/08.12.2010, extras de pe portalul Ministerului Justiției (filele 4-7).
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din data de 20.05.2013, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii, cu motivarea că, în urma controlului efectuat de comisarii intimatei, s-a constatat că societatea petentă nu a respectat măsura suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, dispusă prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/08.12.2010, măsură rămasă irevocabilă prin Decizia Tribunalului G. din data de 02.10.2012, continuând să livreze mărfuri în regim en-detail către persoane fizice. A mai arătat intimata că, în urma controlului, s-a constatat că societatea petentă a realizat venituri din vânzarea mărfurilor către clienți persoane fizice în sumă de 4659,70 lei, dispunându-se în mod legal confiscarea acestei sume. De asemenea, intimata a învederat instanței că nici organul constatator, nici instanța de judecată nu aveau obligația de a înștiința petenta despre măsurile devenite irevocabile prin hotărâre judecătorească.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1, alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și a art.1, pct. 1 și 3 C. Proc. Civ., faptele fiind săvârșite în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Procesul verbal a fost încheiat și comunicat petentului la data de 10.10.2012, iar plângerea contravențională a fost depusă și înregistrată la instanță la data de 17.10.2012, deci înlăuntrul termenului legal de 15 zile.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din data de 10.10.2012, petentul P. M. C. – Întreprindere Individuală a fost sancționat cu avertisment, pentru încălcarea prevederilor art. 125 din H.G. nr. 479/2003.
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că, urmare a controlului efectuat la data de 09.10.2012, ora 11.20, la Întreprinderea Individuală P. M. C. la sediul secundar din G. – punct de vânzare pâine și produse din patiserie, s-au constatat următoarele:
În data de 02.12.2011, prin Sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2010, rămasă definitivă de la data de 03.10.2012 ca urmare a respingerii recursurilor de către Tribunalul G., măsura suspendării activității unității Întreprinderii Individuale P. M. C., dispusă prin procesul verbal . nr._/08.12.2010 întocmit de Garda Financiară G., a fost menținută și a devenit efectivă, executorie de la data de 03.10.2012. Urmare a controlului din 09.10.2012 la Întreprinderea Individuală P. M.-C., la sediul secundar al acesteia s-a constatat faptul că în perioada 03.10._12 a desfășurat activitate comercială la acest punct de lucru, încasând în numerar de la clienți persoane fizice suma de 4.659,70 lei (inclusiv TVA), rezultând faptul că a obținut venituri fără respectarea dispozițiilor legale în valoare de 3.758 lei.
De asemenea, prin același proces-verbal s-a dispus confiscarea încasărilor realizate în perioada 03.10._12, perioadă în care unitatea avea activitatea suspendată, respectiv a sumei de 4660 lei, precum și respectarea prevederilor procesului verbal . nr._/08.12.2010 și a Sentinței nr._/02.12.2011 a Judecătoriei G., rămasă definitivă în sensul suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni începând cu data de 03.10.2012.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 10.10.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agenților constatatori, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agenților constatatori. De asemenea, procesul verbal este semnat de reprezentantul legal al societății petente și are aplicată ștampila acesteia.
Conform art. 125 din HG. Nr. 479/2003 republicată și modificată, “continuarea livrării de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității unității se sancționează cu amendă contravențională și cu confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. 11 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din ordonanța de urgență.”
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. De altfel, prin plângerea sa, petentul nu neagă săvârșirea faptelor reținute în procesul verbal, ci invocă numai caracterul abuziv al celei de-a doua confiscări, precum și împrejurarea că intimata ar fi trebuit să notifice în scris societatea petentă în legătură cu măsura suspendării activității, cu începere de la data de 03.10.2012.
Potrivit extraselor de pe portalul Ministerului Justiției depuse la dosar, Judecătoria G. a admis în parte plângerea împotriva procesului verbal . nr._, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei cu avertisment, menținând sancțiunea complementară a confiscării și sancțiunea complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, precum și celelalte dispoziții ale procesului verbal menționat. Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs ambele părți, recursurile fiind respinse ca nefondate prin Decizia civilă pronunțată de Tribunalul G. la data de 02.10.2012.
Potrivit art. 31 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, invocat de petent prin plângere, “partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării”, iar conform art. 32 alin. 3 din ordonanță, „plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce privește despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.”
Instanța constată că primul dintre aceste texte legale nu este aplicabil petentului în ceea ce privește plângerea formulată de acesta împotriva procesului-verbal . nr._ din 08.12.2010, acesta având calitate de contravenient, nu de parte vătămată sau de persoană căreia îi aparțin bunurile confiscate – altul decât contravenientul. Pe cale de consecință, nici prevederile art. 32 alin. 3 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente, fiind aplicabile dispozițiile tezei I ale acestui articol, care se referă la plângerea formulată de contravenient, plângere care suspendă executarea, fără ca aceste dispoziții legale să facă vreo distincție între executarea sancțiunii principale, a confiscării sau a măsurii suspendării activității.
Prin urmare, având în vedere că plângerea împotriva procesului verbal . nr._ din 08.12.2010 a fost formulată de P. M. C. – Întreprindere Individuală în calitate de contravenient, rezultă că executarea sancțiunilor și măsurilor dispuse prin acest proces verbal a fost suspendată pe parcursul soluționării respectivului litigiu, aceste sancțiuni și măsuri devenind executorii numai odată cu respingerea, prin Decizia pronunțată de Tribunalul G. la data de 02.10.2012, a recursurilor formulate de părți. Pentru aceste motive, instanța reține că atât măsura confiscării sumei de 175 lei, cât și măsura suspendării activității unității pe o perioadă de 3 luni, dispuse prin procesul verbal . nr._ din 08.12.2010, au devenit executorii începând cu data de 03.10.2012, prin urmare aceasta este data începând cu care societatea petentă era obligată să respecte interdicția de a continua livrarea de bunuri și prestarea de servicii, în conformitate cu dispozițiile art. 125 din HG. Nr. 479/2003 republicată.
Susținerile societății petente în sensul că era obligația agenților din cadrul intimatei să o notifice în legătură cu măsura suspendării activității cu începere de la data de 03.10.2012 nu sunt întemeiate, întrucât textele legale incidente nu prevăd o astfel de obligație, ci doar pe aceea de a comunica petentului procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în speță procesul verbal . nr._ din 10.10.2012 fiind comunicat în mod legal prin înmânarea acestuia reprezentantului societății petente.
De asemenea, pentru considerentele expuse anterior, instanța apreciază că nici susținerea petentului în sensul că măsura confiscării ar fi fost dispusă în mod abuziv, prin confiscarea aceleiași sume de două ori, nu este fondată, întrucât suma de 4.660 lei, a cărei confiscare a fost dispusă prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.10.2012 privește încasările realizate în perioada 03.10._12, perioadă în care unitatea avea activitatea suspendată, în timp ce suma de 175 lei, a cărei confiscare a fost dispusă prin procesul verbal . nr._/08.12.2010, privește încasările pentru care nu s-au emis bonuri fiscale într-o perioadă anterioară. Prin urmare, cele două măsuri au fost aplicate pentru sume diferite, iar la baza lor au stat fapte contravenționale distincte.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind dispusă sancțiunea avertismentului.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, sancțiunea aplicată este legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar măsura confiscării a fost în mod legal dispusă, motiv pentru care va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ P. M. C. cu domiciliul în G., ., ., în contradictoriu cu intimata C. G. AL GĂRZII FINANCIARE cu sediul în G., ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 10.10.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică azi, 28.10.2013.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. M. E.
RED. A.B.
Dact.M.E./20.01.2013/5ex.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 31/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria... → |
|---|
