Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 25794/299/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civile privind pe contestator . G. și pe intimat . SA BUCUREȘTI LA C. AV. M. M. E., intimat B. B. C., intimat . SA BUCUREȘTI, intimat B. S. G., intimat B. G. SOCIETE GENERAL SA, având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2013, apoi la data de 15.10.2013, la data de 22.10.2013 și apoi la data de 29.10.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.12.2011 sub nr._/233/2011, contestatoarea ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații . SA BUCUREȘTI, B. B. C. și terțul poprit . GENERALE SA București și B. G. SOCIETE GENERALE SA - S. G., să anuleze încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, precum și toate formele de executare întocmite în dosarul nr. 544/2011 de B. B. C.. A solicitat și cheltuieli de judecată.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat faptul că nu i-a fost comunicată copia certificată a titlului executoriu, fiind informată de terțul poprit B. cu privire la înființarea popririi.
În continuare, contestatoarea a arătat faptul că executorul judecătoresc și-a încălcat competența teritorială, deoarece sediul contestatoarei este în mun. G., iar contul poprit este deschis la S. G. a B. SA și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată de o instanță necompetentă, respectiv de toate instanțele din mun. București, dar nu de Judecătoria G., astfel că se impune anularea executării silite înseși. De asemenea, a menționat contestatoarea că din evidențele proprii nu rezultă că contestatoarea ar mai avea vreun debit neachitat față de intimată, întrucât contractul de leasing care stă la baza executării silite inițiate de intimată a fost reziliat prin acordul părților, la un moment la care debitoarea nu avea nicio sumă restantă față de aceasta, autoturismul fiind predat în ziua rezilierii.
Contestatoarea a motivat cererea de suspendare a executării silite cu faptul că indisponibilizarea sumei de 46.591,85 lei, pentru care este pornită executarea, duce la blocarea activității curente a societății, aspect care determină . plată și atrage insolvența.
În drept, a invocat disp. art. 373 alin. 2, 399 alin. 3, 400 alin. 2, 454 alin. 2 și 3, 453 alin. 1, 404 alin. 1 și 2 C., art. 969 cod civil 1864.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar dovada popririi conturilor, adresa de poprire, extras portalul instanței cu dosarele de încuviințare executare silită, procesul verbal de predare primire auto, dovada că la data predării auto soldul era de 94,25 lei în favoarea debitoarei (filele 9-22 Dosar_/233/2011).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 204 lei reprezentând taxă de timbru și 1,30 lei timbru judiciar.
Pentru termenul din 15.03.2012, B. B. C. a depus la dosar copie după dosarul de executare nr. 544/2011 (filele 101-165) și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G. în soluționarea contestației la executare.
Legal citată pentru termenul din 15.03.2012, intimata . SA BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, prin mandatar ., prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G., iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției de necompetentă teritorială, intimata a susținut faptul că competența în cauza de față se stabilește în raport cu sediul terților popriți.
Pe fond, intimata a arătat faptul că a încheiat cu ., în calitate de utilizator, contractul de leasing financiar nr. CLF_/07.04.2008 având ca obiect achiziționarea unui autovehicul marca Ford New Transit, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 60 de luni. În continuare, intimata susține că la data de 30.10.2009 contestatoarea a predat autovehiculul înainte de sfârșitul perioadei de leasing refuzând plata redevențelor datorate, motiv pentru care, prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV prevăzut de art. 3.5 al Secțiunii 3 din Condițiile Generale ale contractului de leasing, contractul a fost reziliat.
Potrivit intimatei, prin rezilierea contractului ca urmare a culpei exclusive a utilizatorului, prejudiciul suferit de ea l-au reprezentat redevențele rămase de plată, potrivit art. 3.5 din contractul de leasing, în valoare de_,55 euro, din care a fost dedus prețul obținut în urma vânzării autovehiculului, de_ lei, rezultând astfel un debit principal de 40 765 lei. Astfel, art. 3.5 al Secțiunii 3 din Condițiile Generale prevede că „în cazul în care întârzierea în efectuarea plății redevențelor scadente este mai mare de 60 de zile calendaristice, calculate de la data scadenței efective, și dacă nu se va conveni altfel, Locatorul poate rezilia contractul de leasing financiar fără somație, notificare sau orice altă. Utilizatorul este obligat să restituie, în mod necondiționat, obiectul contractual, să plătească redevențele scadente și neachitate, penalitățile înregistrate până la acea dată, precum și daunele-interese. Daunele-interese cuprind cuantumul valoric al redevențelor rămase de plată și a valorii reziduale înscrise în contract’’.
A mai susținut intimata faptul că utilizatoarea a încheiat un contract de leasing financiar iar motivele invocate în contestație se referă la leasing-ul operațional (fiind un contract cu prestații succesive asimilată unei închirieri), care are un alt regim juridic și care nu face obiectul prezentei cauze.
Contestatoarea a mai subliniat faptul că, potrivit dispozițiilor contractuale, contractul de leasing nu putea înceta prin denunțarea unilaterală de către utilizator și nu a intervenit vreun caz de forță majoră ori de încetare de drept a contractului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118 C., OG 51/1997 și ale contractului de leasing nr._/07.04.2008.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri depunând în acest sens raport contabil, balanța contabilă și procură judiciară specială (filele 203-211, dosar_/233/2011).
Prin sentința civilă nr. 4619/04.05.2012, Judecătoria G. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Dosarul a fost înregistrat la data de 14.06.2012 pe rolul Judecătoria Sector I București sub nr._ .
Pentru termenul din 14.01.2013 în fața Judecătoriei Sector I București, contestatoarea a depus la dosar „note de ședință’’ prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 1 București în raport de prevederile art. 3733 alin. 2 C., având în vedere faptul că sediul debitoarei și totalitatea bunurilor sale se află în municipiul G., precum și „completări” la contestația la executare.
În motivarea acestor completări, contestatoarea a arătat că a încheiat cu creditoarea contractul de leasing nr._/07.04.2008 pentru achiziționarea unei autoutilitare iar la data de 30.10.2009, și că, în contextul în care toate facturile emise și scadente aferente contractului de leasing erau achitate, a convenit cu creditoarea încetarea contractului și restituirea bunului. A arătat și faptul că invocă apărări cu privire la titlul executoriu, respectiv că de la încheierea contractului de leasing și până la data predării bunului nu a înregistrat întârzieri în plata redevențelor, nu datora penalități iar încetarea a intervenit în baza acordului părților, fără a exista vreo culpă în executare.
Contestatoarea a mai susținut că, în cauză, nu are aplicabilitate art. 8 din OG 51/1997 deoarece contractele de leasing constituie titluri executorii doar în raport cu sumele determinate în cuantumul lor prin contract (rate,dobânzi) nu și în privința despăgubirilor prevăzute de art. 3.5.
Potrivit contestatoarei, bunul ce a făcut obiectul contractului a fost restituit astfel încât clauza penală vizează un prejudiciu inexistent, această clauză fiind lovită de nulitate absolută pentru cauză ilicită, căci tinde la asigurarea unei îmbogățiri a patrimoniului, fără justă cauză. În continuare, contestatoarea a arătat și faptul că clauzele penale sunt contrare și art. 15 OUG 51/1997, text care permite locatorului să obțină doar restituirea bunului și plata sumelor datorate până la momentul unei astfel de restituiri. Totodată, contestatoarea a susținut faptul că clauza este nelegală și în raport de prevederile art. 1069 alin. 2 Cod Civil 1864., întrucât creditorul nu poate cere deodată și penalități (clauza penală) și executarea obligației principale, afară de situația în care clauza penală a fost prevăzută pentru întârziere.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar proces verbal de predare-primire, acte contabile și copia dispozitivului Încheierii nr. 3033 CC/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._/233/2011 (filele 55-60 Dosar_ Judecătoria Sector 1 București).
În ședința de judecată din data de 14.01.2013, B. B. C. a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive arătând că părțile în cadrul procedurii executării silite sunt creditorul și debitorul, executorul judecătoresc nefiind parte, Curtea Constituțională hotărând în decizia nr. 225/03.06.2003 faptul că citarea executorului judecătoresc nu se justifică.
Prin sentința nr. 258/14.01.2013 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de către contestator și a constatat ivit conflictul negativ de competență motiv pentru care a dispus trimiterea dosarului la ICCJ pentru soluționare.
Prin decizia nr. 932/05.03.2013, pronunțată în dosar nr._, ICCJ a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G., dosarul fiind trimis acestei din urmă instanțe.
Dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul Judecătoriei G. la dat de 07.05.2013, sub același nr._ .
La termenul din 03.09.2013 instanța a constatat că în cauză nu fuseseră citate, în calitate de intimate – terți popriți, B. S. G. și a B. G. Societe Generale SA, deși contestatoarea a formulat cererea introductivă și în contradictoriu cu acestea, și a dispus introducerea lor în cauză.
La termenul din 15.10.2013, instanța a luat act de faptul că numele actual al intimatei creditoare este R. L. IFN SA.
Instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 373 alin. 2 și art. 453 alin. 1 C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, ., în calitate de utilizator, a încheiat cu . SA BUCUREȘTI, în calitate de locator, contractul de leasing nr._/07.04.2008 pentru achiziționarea unei autoutilitare marca Ford New Tranzit (filele 154-168 Dosar_/233/2011) pe o durată de 60 de luni. La data de 30.10.2009, utilizatorul a restituit autovehiculul care făcea obiect al contractului, potrivit procesului verbal de predare-primire încheiat cu acea ocazie (filele 55-56 dosar_ ).
La data de 11.12.2009 intimata . SA a vândut bunul care făcuse obiect la contractului cu suma de 40 739 lei (fila 153 Dosar_/233/2011).
La o dată neidentificată în timp, în cursul anului 2011, creditoarea finanțatoare s-a adresat B. B. C. (filele 149-150 Dosar_/233/2011) solicitând punerea în executare a contractului de leasing nr._/2008 până la concurența sumei de_ lei reprezentând daune interese. Executarea silită a debitoarei, în baza contractului de leasing financiar nr._/07.04.2008, a fost încuviințată, după cum urmează:
- Prin încheierea din data de 20.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțată în dosar nr._/302/2011,
- Prin încheierea din data de 18.11.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosar nr._/299/2011,
- Prin încheierea din data de 24.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București pronunțată în dosar nr._/301/2011,
- Prin încheierea din data de 20.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București pronunțată în dosar nr._/4/2011
- Prin încheierea din data de 28.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București pronunțată în Dosar_/300/2011;
În dosarul de executare, executorul judecătoresc a emis adrese de înființare a popririi către unități bancare aflate pe raza Sectoarelor 1, 2, 3, 4 și 5 București la care debitoarea avea deschise conturi.
La data de 22.12.2011 B. B. C. a comunicat contestatoarei adresa de înființare a popririi asupra conturilor existente (fila 126).
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C., excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. C., invocată de acesta, instanța o va admite pentru următoarele considerente:
În cadrul contestației la executare, biroul executorului judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care el este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public potrivit art. 2 din Legea nr.188/2000 și, ca atare, reprezintă o autoritate publică ce dă efect constrângerii statale în executarea obligațiilor asumate legal de către persoane fizice și juridice. Instanța are în vedere și că în cadrul executării silite, raporturile juridice sunt stabilite între creditor, debitor și terț poprit în cazul in care executarea silită se face prin modalitatea popririi cum este cazul de față.
În concluzie, instanța admite excepția și va respinge contestația le executare formulata de contestatoarea . in contradictoriu cu intimatul B. B. C. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Cu privire la fondul contestației la executare, în drept, conform art. 399 alin. 2 C., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Totodată, conform art. 399 alin. 3 C., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac’’.
În prezenta contestație, contestatoarea a invocat atât aspecte care țin de executarea silită însăși cât și aspecte care țin de lămurirea întinderii titlului executoriu, contractul de leasing financiar nr._/2008.
Astfel, potrivit contestatoarei, prin încuviințarea executării silite de către Judecătoriile de sector din București au fost încălcate prevederile art. 373 alin. 2 și 3 C., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revenind Judecătoriei G. întrucât aceasta este instanța de la sediul debitorului, motiv pentru care încheierile de încuviințare sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea, a invocat contestatoarea necompetența teritorială a executorului judecătoresc B. C., în considerarea prevederilor art. 373 alin. 1 C..
Instanța constată faptul că prevederile art. 453 alin. 1 C. stabilesc o competență alternativă în cazul executării silite prin poprire, în sensul că poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. Totodată, instanța reține faptul că sediul principal al unităților bancare la care s-a solicitat poprirea conturilor debitoarei se afla în raza de competență a Judecătoriilor de Sector din București, iar sediul central B., unde au fost în mod concret indisponibilizate sumele ce făceau obiectul executării silite, se află în București, .. 1-7, sector 1. În aceste condiții, instanța va respinge această apărare a contestatoarei întrucât B. B. C. era competent să procedeze la executarea silită a debitoare prin poprire, iar încuviințările de executare silită au fost pronunțate de instanțele competente în raport de prevederile art. 373 alin. 2 C..
Instanța apreciază că nu are nicio importanță la care din unitățile terțului poprit a fost deschis contul debitoarei, întrucât „contul bancar” nu are o existență reală, astfel că nu se poate stabili situarea lui în spațiul geografic, iar ceea ce se execută sunt banii depuși la bancă.
Totodată, instanța va reține că pe calea prezentei contestații la executare, contestatoarea debitoare a invocat pe de o parte existența unei încetări a contractului de leasing prin acordul părților, iar pe de altă parte nulitatea clauzei în baza căreia intimata a solicitat executarea silită a tuturor redevențelor rămase de plată, respectiv art. 3.5 teza finală din Secțiunea 3 a Condițiilor generale ale contractului de leasing.
Instanța apreciază că nu poate reține în speță existența unui acord a celor două părți la încetarea efectelor contractului de leasing, la dosar fiind depus doar procesul verbal de predare a autoturismului, nu însă și un înscris agreat de ambele părți în sensul indicat de contestatoare.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a clauzei de la art. 3.5 privind daunele interese, pentru cauză ilicită, instanța o va admite după cum urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 3.5 al Secțiunii 3 din Condițiile Generale ale contractului de leasing încheiat între părți, în cazul în care întârzierea în efectuarea plății redevențelor scadente este mai mare de 60 de zile calendaristice, locatorul poate rezilia contractul de leasing financiar fără somație, notificare sau orice altă formalitate prevăzută de lege, iar utilizatorul este obligat să restituie, în mod necondiționat, obiectul contractului și să plătească redevențele scadente și neachitate, penalitățile înregistrate până la acea dată, precum și daunele interese cuprinzând cuantumul valoric al redevențelor rămase de plată și a valorii reziduale înscrise în contract.
În conformitate cu dispozițiile art. 969 și 1073 Cod Civil 1864, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul părților, contractele legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare. De asemenea, potrivit art. 966 și art. 968 Cod Civil 1864, raportat la art. 5 din același text normativ, obligația nelicită, respectiv care este prohibită de legi, contrară bunelor moravuri și ordinii publice, nu poate avea nici un efect. Așadar, de forța obligatorie a contractelor se poate beneficia numai în măsura în care clauzele cuprinse în acestea sunt în concordanță cu legea.
Rezultă așadar faptul că, în cazul oricărui contract sau clauză contractuală, pentru ca acesta să întrunească cerințele de valabilitate și astfel a fi apt de a produce efecte juridice este necesar ca obiectul urmărit de părți la încheierea acestuia să fie licit și moral, respectiv să nu contravină ordinii publice și bunelor moravuri.
În speța de față, prevederile art. 3.5 din convenția părților stabilesc în sarcina utilizatorului plata daunelor interese care, potrivit dispozițiilor contractuale, cuprins cuantumul redevențelor rămase de plată la momentul rezilierii și a valorii reziduale înscrise în contract.
În analizarea acestor prevederi raportat la dispozițiile legale arătate, instanța apreciază faptul că trebuie avut în vedere și faptul că suntem în prezența unui contract comercial încheiat de către părți în exercitarea activităților desfășurate în calitate de comerciant, prin încheierea cărora s-a urmărit de ambele părți realizarea de profit și beneficii.
Tot în acest cadru, trebuie avute în vedere și prevederile art. 15 din OG nr. 51/1997 potrivit cărora dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Contractul de leasing reprezintă o operațiune complexă prin care se asigură transmiterea către una dintre părți dreptului de folosință asupra unui bun în schimbul unei plăți periodice, cu dreptul utilizatorului ca la expirarea duratei contractului să opteze pentru prelungirea convenției, cumpărarea bunului sau încetarea raportului. Or, în aceste condiții, se observă că prin încheierea contractului utilizatorul beneficiază doar de dreptul de folosință asupra bunului, nefiindu-i transmis și proprietatea acestuia. Nu în ultimul rând s-a reținut că, corelativ beneficiului dobândit de utilizator, acesta, pe toată perioada de derulare a convenției este îndatorat la plata redevenței aferente dreptului de folosință, precum și la plata altor sume stabilite prin convenție, reprezentând comisioane, taxe, penalități.
Astfel, ținând seama de toate aceste aspectele, prevederea în sarcina utilizatorului, în cazul rezilierii convenției, a plății tuturor redevențelor și a valorii reziduale reprezintă o sarcină disproporționată, ducând la crearea unui dezechilibru contractual nejustificat, mai ales în condițiile în care, cu ocazia desființării convenției partea este obligată la plata ratelor scadente, restituirea bunurilor, plata comisioanelor și penalităților.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că prezenta clauză contractuală, prevăzută de părți prin art. 3.5, nu îndeplinește condițiile privitoare la existența unei cauze licite și morale, așadar nu i se poate da eficacitate, utilizatorul neputând fi obligat la plata sumelor calculate în temeiul acestei clauze.
Instanța mai reține și faptul că la momentul predării autovehiculului către intimată, la 30.09.2009, debitoarea nu avea nicio datorie față de intimata creditoare, figurând în evidențele acesteia cu un sold pozitiv de 94 lei.
Ca atare, în considerarea prevederilor art. 8 și 10 din OG nr. 51/1997 care stabilesc limitele în care contractul de leasing constituite caracterul de titlu executoriu, instanța va reține că, în urma constatării nulității absolute a art. 3.5 din contractul de leasing nr._/07.04.2008, creditoarea nu deține un titlu executoriu împotriva debitoarei pentru suma de 40.765 lei, reprezentând daune interese, ce fac obiectul executării silite din dosar nr. 544/2011 al B. B. C..
În aceste condiții, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea . și va constata nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 3.5 alin. 2 din contractul de leasing financiar nr._/07.04.2008 pentru cauză ilicită, clauza urmând a fi înlăturată din contract.
De asemenea, instanța va dispune anularea executării silite începute împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr. 544/2011 al B. B. C. precum și toate actele de executare întocmite, inclusiv măsura popririi conturilor, pentru lipsa unui titlu executoriu valabil.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța o va respinge ca lipsită de obiect având în vedere soluționarea cererii principale prin admiterea în parte a contestației la executare.
În baza art. 276 C., instanța va dispune obligarea intimatei . SA la plata către contestatoare a sumei de 2065,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. C., invocată din oficiu.
Respinge contestația la executare formulată de . în contradictoriu B. B. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul ales în G., ., parter, jud. G., în contradictoriu cu . SA, cu sediul în București, .. 20, sector 3, B. G. Societe Generale SA cu sediul în București, .. 1-7, sector 1 și B. S. G. cu sediul în G., ., jud. G..
Constată nulitatea absolută a clauzei de la art. 3.5 alin. 2 din contractul de leasing financiar nr._/07.04.2008, pentru cauză ilicită, urmând a o înlătura din contract.
Anulează executarea silită însăși începută împotriva contestatoarei în dosar execuțional nr. 544/2011 al B. B. C. precum și toate actele de executare întocmite, inclusiv măsura popririi conturilor, pentru lipsa unui titlu executoriu valabil.
Respinge celelalte cereri ale contestatoarei ca nefondate.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Obligă intimata . SA la plata către contestatoare a sumei de 2065,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constatând în taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, proporțional cu pretențiile admise.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
O. BrumăElena B.
Red BO /tehored. E.B/7ex/05.12.2013/5 ex . atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
