Plângere contravenţională. Sentința nr. 1517/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1517/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 10177/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1517/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent C. B. GUȚA și pe intimat POLIȚIA L. G., având ca obiect „plângere contravenționala GL NR._”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că petentul a depus răspuns la întâmpinare, iar Primăria Mun. G. a depus precizări, după care;
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 134 C.proc.civ, având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, constată că este prima zi de înfățișare.
Considerând utilă, concludentă și pertinentă proba cu înscrisuri, în temeiul art.167 C.proc.civ, instanța o încuviințează și nemaifiind probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.06.2012, petentul C. B. Guța în contradictoriu cu intimatul Poliția L. G., a contestat procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 06.06.2012, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea cu avertisment a sancțiunii amenzii contravenționale.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional întrucât a încălcat semnul de circulație acces interzis și invocă în apărare modul ambiguu, generator de confuzii în ceea ce privește modul de poziționare a semnului de circulație, precum și faptul că acesta, nefiind locuitor al orașului G., nu a știut să se orienteze în funcție de lucrările de refacere a carosabilului din zona Turnul de Televiziune.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Intimatul Poliția L. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.
La dosar a fost depusă copia procesului verbal (exemplarul 2 înmânat petentului). Părțile nu au propus probe în susținerea poziției lor.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Acțiunea este scutită de taxă de timbru potrivita art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.32, alin.2 din Ordonanța nr.2/2001 și art.1, pc.1 și 3 din Codul de procedură civilă.
În fapt, prin procesul verbal ., nr._ din data de 06.06.2012, petentul C. B. . a fost sancționat contravențional în temeiul art.108, alin.1, lit.a, pct.5 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pentru nerespectarea semnificației indicatorului accesul interzis, aflat pe porțiunea de drum de pe . direcția de mers dinspre Oficiul Poștal nr.1 către Turnul de Televiziune.
Fapta a fot săvârșită la data menționată, ora 08,40, pe . direcția de mers dinspre Oficiul Poștal nr.1 către Turnul de Televiziune din G., în vreme ce petentul conducea vehiculul înmatriculat sub nr._ .
Petentul nu neagă săvârșirea fapteI, dar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertsmentul.
În drept, față de poziția petentului, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunea aplicată petentului este redusă – 140 lei (cu posibilitatea de a plăti doar jumătate din minim în 48 ore de la sancționare).
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din C.civ.
Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămâne nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.
În plus, în ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța apreciază că actul contravențional este temeinic, deoarece, astfel cum rezultă din răspunsul Primăriei Municipiului G. pe . amplasat indicatorul accesul interzis.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege, 140 de lei.
Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl reprezintă pentru siguranța traficului și participanților la trafic.
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. B. Guța, domiciliat în B., bld.Independenței, nr.23, ., în contradictoriu cu Poliția L. G., cu sediul instituției în G., ., jud.G., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 06.06.2012, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. VM / Tehnored. CNL / Nr. Ex. 4/29.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 193/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 31/2013.... → |
|---|
