Plângere contravenţională. Sentința nr. 4198/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4198/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 16359/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4198
Ședința publică din data de 22.04.2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul S. V. D., domiciliat în G., ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.04 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.08.2012 sub Dosar nr._, petentul S. V. D., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 31.05.2012, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că acel spațiu verde invocat în procesul verbal este un teren viran presărat cu bucăți de beton, balastru și alte resturi rezultate în urma construirii blocurilor.
În continuare, învederează petentul, în ciuda străduințelor mai multor locatari, în zona respectivă nu s-a reușit prinderea niciunui copac plantat.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
La cerere au fost atașate, în copie, procesul verbal contestat și copia cărții de identitate a petentului (filele 3-4).
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingere plângerii ca neîntemeiată arătând că la data de 28.05.2011, agentul constatator al Poliției Locale G. a sancționat petentul cu amendă în cuantum de 50 de lei, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. f din HCL 79/2002 întrucât a parcat autoturismul înmatriculat sub numărul_ pe spațiul verde aferent blocului PR2 de pe .> Totodată, intimata a mai arătat că petentul nu contrazice veridicitatea celor consemnate de agentul constatator, ci precizează doar că locul unde a fost parcat autoturismul nu este acoperit cu verdeață.
Intimata a mai învederat, de asemenea, faptul că petentul nu poate invoca lipsa parțială a vegetației pentru a justifica parcarea pe un spațiu neacoperit cu iarbă, din moment ce legea protejează staționarea în zonele prevăzute în planul urbanistic ca spații verzi, fără a condiționa această măsură protectivă de existența vegetației la un anumit moment, tocmai pentru că are în vedere și diversele probleme temporare care pot da spațiului un aspect deteriorat. În continuare, intimata a arătat faptul că chiar parcările repetate pot duce la distrugerea spațiului verde.
În drept, au fost invocate dispozițiile HCL 79/2002, art. 115-118 C.pr.civ. și prevederile OG nr. 2/2001.
La întâmpinare au fost atașate, procesul-verbal contestat și procesul verbal de comunicare (filele 13-14).
Intimata a mai solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G.. Instanța apreciază faptul că plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, având în vedere că nu s-a putut proceda la audierea martorului asistent menționat în procesul verbal de afișare. Astfel somația a fost primită de petent la data de 06.08.2013 iar plângerea a fost formulată la data de 23.08.2013.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent care a fost citat cu mandat, instanța constatând imposibilitatea audierii acestuia la termenul din 15.04.2013. La acest din urmă termen, reprezentanta reclamantului a depus la dosar planșe foto.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 31.05.2012, petentul S. V. D. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 50 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 5 lit. f din HCL nr. 79/2002.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 31.05.2012, ora 10.44, petentul a parcat autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe spațiul verde aferent blocului PR2 de pe .> În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, procesul verbal cuprinde mențiunea că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, neputând fi identificat un martor asistent.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat, petentul confirmând faptul că a parcat autoturismul său în zona respectivă.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Potrivit art. 5 lit. f din HCL 79/2002 constituie contravenție la normele de întreținere și protecție a spațiilor verzi circulația sau parcarea autovehiculelor, sau a altor mijloace de transport, pe spațiile verzi, fapta fiind sancționată potrivit art. 29 lit. d din același act normativ, cu amendă între 40 și 50 de lei.
În cauză instanța constată faptul că procesul-verbal de contravenție contestat a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale agenților de politie, motiv pentru care cele consemnate se bucură de o aparență de veridicitate. Astfel, în condițiile în care contravenția a fost percepută de organul constatator prin propriile simțuri nu este necesară existența declarației unor martori oculari sau a unor planșe foto. De asemenea, nu este obligatorie prezentarea unui raport al agentului constatator în condițiile în care intimata a formulat întâmpinare.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Din perspectiva individualizării sancțiunilor contravenționale, instanța reamintește că este de principiu faptul că o sancțiune se aplică începând cu avertisment și minimul său legal, doar în cazul în care se rețin circumstanțe agravante, ea putând fi majorată.
În cauza de față, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantumul maxim de 50 lei, dar în raport de împrejurările cauzei, care prezintă un grad mic de pericol social, de faptul că prin modul în care a procedat petentul nu a urmărit un scop ilegitim, și ținând cont și de împrejurările săvârșirii faptei instanța apreciază că sancțiunea cu amendă în sumă de 50 lei este nejustificată, sancțiunea amenzii urmând a fi înlocuită cu avertisment. Astfel, instanța reține faptul că încadrarea ca spațiu verde a locului în care a fost parcat autoturismul este doar teoretică întrucât locatarii blocului parchează în mod constant autoturismele acolo, acel spațiu fiind încetățenit ca loc de parcare (după cum se poate observa în planșele foto depuse la dosar), iar acest lucru poate reprezenta o justificare. Totodată, este de notorietate probleme locurilor de parcare cu care se confruntă proprietarii de autoturisme.
Este adevărat faptul că, pentru realizarea obiectivului de păstrare a unui oraș curat și cu spații verzi, este necesar ca toți cetățenii să fie conștienți de datoriile lor, dar instanța apreciază faptul că, în cazul de față, este suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului pentru realizarea acestui scop.
Astfel, instanța apreciază că această sancțiune este de natură să ducă la restabilirea ordinii și să atenționeze petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite, astfel încât pe viitor să respecte dispozițiile legale.
În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. V. D. în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 31.05.2012 și să modifice în parte actul de sancționare în sensul că va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 50 lei cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. V. D., domiciliat în G., ., .. 1, ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 31.05.2012.
Modifică în parte procesul verbal . nr._ din 31.05.2012, în sensul că înlocuiește sancțiunea cu amenda contravențională în sumă de 50 lei cu sancțiunea avertisment.
Atenționează petentul asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2013.
Președinte, Grefier,
D.I 13.05.2013 /Dact LB/ 5 ex. 24.05.2013.
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 191/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2013.... → |
|---|
