Plângere contravenţională. Sentința nr. 6045/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6045/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 3657/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 6045
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
PREȘEDINTE I.-M. C.
Grefier A. C. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de petent U. S. în contradictoriu cu intimat POLIȚIA L., având ca obiect „plângere contravențională”, proces – verbal de constatare a contravenției . nr._.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 03.06.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 10.06.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.02.2012, sub Dosar nr._ petentul U. S., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.02.2012.
În motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că în data 14.02.2012, întrucât ninsese foarte mult și se depusese o cantitate mare de zăpada, acesta a început să îndepărteze zăpada din parcarea societății pentru care lucrează. În timp ce îndepărta zăpada petentul a aruncat o lopată de zăpadă pe carosabil, iar din cauza vântului, zăpada a ajuns pe mașina poliției locale ce se afla în patrulare. Potrivit susținerilor petentului în acel moment agenții de poliție au coborât din mașină și l-au acuzat că ar fi aruncat intenționat cu zăpadă în mașina de poliție și că a proferat injurii, lucruri ce nu corespund realității. A mai arătat petentul că acesta a avut o atitudine corespunzătoare, legitimându-se la solicitarea agenților de poliție, iar faptul că nu a semnat procesul verbal se datorează împrejurării că acesta nu corespundea adevărului. În subsidiar petentul a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ. petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
La plângere petentul a atașat, în copie, procesul verbal, și procesul verbal de afișare (f.4-5).
Legal citat, intimata a formulat întâmpinare în cauză, arătând că procesul verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic. Intimata a învederat instanței că petentul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în condițiile în care în data de 14.02.2012, aflându-se în fața .., de pe ., petentul a aruncat intenționat spre echipajul auto al Poliției Locale, aflat în serviciu de patrulare, cu o lopată de zăpadă, iar în momentul legitimării acesta a devenit recalcitrant, proferând injurii și expresii jignitoare organelor de poliție, atrăgând indignarea cetățenilor aflați în zonă.
Potrivit susținerii intimatei procesul verbal a fost întocmit în mod legal și temeinic cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C. proc. civ., ale O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.
În baza art. 242 C.proc. civ., intimata a solicitat instanței judecarea cauzei în lipsa părților.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1 pct.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G.. Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 22.02.2013 petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, învederând instanței că acesta se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei revine organului constatator.
La termenul de judecată din data de 19.04.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri iar pentru petent și proba testimonială cu martorii H. F. și Ș. G., din care la termenul de judecată din data de 03.06.2013 petentul a fost decăzut ca urmare a lipsei martorilor.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.02.2012, petentul U. S. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 800 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal, la data de 14.02.2012, aflându-se în fața .., de pe ., petentul a aruncat intenționat spre echipajul auto al Poliției Locale, aflat în serviciu de patrulare, cu o lopată de zăpadă, iar în momentul legitimării acesta a devenit recalcitrant, proferând injurii și expresii jignitoare organelor de poliție, atrăgând indignarea cetățenilor aflați în zonă.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 14.02.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal este întocmit ca urmare a constatării directe a faptei de către agentul constatator, astfel încât acesta se bucură de prezumția de temeinicie, sens în care nu poate reține ca întemeiată susținerea petentului în sensul că sarcina probei revine agenților constatatori.
Potrivit art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție, dacă nu este comisă în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.
Astfel, din probele administrate la dosar reiese că nu s-a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Instanța are în vedere că susținerea petentului în sensul că acesta nu a adresat injurii agenților constatatori nu este confirmată de niciuna din probele administrate în cauză. Mai mult decât atât, instanța reține că deși s-a încuviințat pentru petent proba testimonială cu doi martori în vederea dovedirii situației de fapt, acesta nu a depus diligențe în vederea audierii acestora neindicând adresele acestora pentru a fi citați și neasigurând prezența în fața instanței.
Tot referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În concluzie, instanța apreciază că fapta contravențională există și a fost săvârșită de petent în mod culpabil.
În atare condiții, față de cele de mai sus, instanța constată că cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat corespund realității, iar susținerile petentului în sens contrar sunt neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, urmare a plângerii contravenționale, instanța se va pronunța și asupra sancțiunii aplicate prin procesul verbal contestat.
Referitor la sancțiunea contravențională aplicată petentului, instanța reține că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr 2/2001 prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Luând în considerare că în speță petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 800 lei orientată spre maximul special, în condițiile în care nu s-a reținut nici o cauză de agravare a răspunderii sale, instanța apreciază că raportat la circumstanțe - fapta fiind lipsită de urmări grave, amenda trebuia orientată spre minimul special. Cu toate acestea instanța apreciază că aplicarea amenzii în cuantum minim nu se impune în cauză, având în vedere faptul că raportat la mențiunile efectuate de agenții constatatori la rubrica „Alte mențiuni”, fapta săvârșită de către petent prezintă un anumit grad de pericol social.
În consecință, instanța va reindividualiza sancțiunea aplicată petentului U. S. pentru încălcarea art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și va admite în parte acțiunea, în sensul că va modifica în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.02.2012, reducând amenda aplicată, de la 800 lei la 400 lei, menținând celelalte prevederi ale actului sancționator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul U. S., domiciliat în localitatea G., ., ., județul G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 14.02.2012.
Modifică în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.02.2012, în sensul că reduce sancțiunea cu amendă aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, de la 800 lei la 400 lei.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal menționat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător I.-M. C. A. C. B.
Teh ICM/24.06.2013
Red ACB/27.06.2013/5ex
Comunicat 2 ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6046/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
