Plângere contravenţională. Sentința nr. 6046/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6046/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 4059/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 6046
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
PREȘEDINTE I.-M. C.
Grefier A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petent D. A. A. în contradictoriu cu intimat I.P.J. G., având ca obiect „plângere contravențională”, proces – verbal de constatare a contravenției . nr._.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 03.06.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 10.06.2013 când a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2012, sub Dosar nr._ petentul D. A. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G. - Secția 2 Poliție, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 22.10.2011.
În motivarea plângerii contravenționale petentul a arătat că în data de 22.10.2011, acesta împreună cu trei prieteni s-a deplasat la domiciliul numitului B. C. V., unde după un timp s-a deplasat cu aceștia la subsolul blocului unde acesta locuiește pentru a pentru a vizualiza o aplicație informatică. Potrivit susținerilor petentului acesta a stat la subsolul blocului aproximativ 30 de minute însă în tot acest timp nu s-a auzit gălăgie, laptop-ul nefiind prevăzut cu boxe. După ce a părăsit subsolul blocului împreună cu una dintre persoanele cu care se afla, cei doi s-au întâlnit pe scări cu un echipaj al Jandarmeriei G. care i-a legitimat și imediat a auzit țipete și agitație, numitul B. C. fiind scos afară încătușat și dus imediat la mașina poliției. A mai arătat petentul că au fost cu toții conduși la secția de poliție unde s-a refuzat menționarea obiecțiunilor acestora.
Totodată petentul a mai arătat că fapta a fost în mod greșit încadrată în textul legal incident, întrucât fapta nu a fost săvârșită în public și nici înainte de ora 22.00 cum impune art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 61/1991.
La plângere petentul a atașat, în original, procesul verbal (fila 4).
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză, însă la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator și fișa intervenției la eveniment ( f. 14-15)
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1 pct.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G.. Având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că procedura de comunicare a procesului verbal a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor legale, sarcina probei în acest sens incumbând intimatului, instanța a apreciat că plângerea a fost formulată în termen legal.
La termenul de judecată din data de 19.04.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martorul B. C., acesta fiind audiat în ședința publică din data de 03.06.2013, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.10.2011, petentul D. A. A. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal, la data de 22.10.2011, ora 21.30, petentul, aflându-se la subsolul blocului H3 situat pe . liniștea locatarilor prin strigăte și muzică folosită la intensitate maximă, fiind în stare de ebrietate.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 22.10.2011, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea procesul verbal deși nu a fost semnat de către petent, a fost semnat de către un martor asistent.
Potrivit art. 3.25 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că fapta nu a fost corect încadrată în textul legal instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că situația de fapt reținută de agenții constatatori se încadrează în dispozițiile art. 3.25 din Legea nr. 61/1991. Astfel din interpretarea textului legal reiese că nu este prevăzută cerința ca fapta să fie săvârșită în spațiul public exterior celui locuit și nici ca această să fie săvârșită în intervalul orar 22.00-08.00.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal nu este întocmit ca urmare a constatării directe a faptei de către agentul constatator ci în urma declarației fostei soții ale petentului, chiar persoana la domiciliul căreia acesta a provocat scandal.
În ceea ce privește prezumția de legalitate și temeinicie recunoscută proceselor-verbale întocmite de agenții statului, Curtea EDO a arătat că în principiu astfel de prezumții pot să aibă o valoare probatorie în procedura internă, însă acestea nu trebuie să aibă o valoare absolută și exclusivă. O hotărâre prin care se stabilește vinovăția unei persoane, nu poate să se întemeieze exclusiv pe prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. Astfel, deși, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției este recunoscută în principiu de către instanță, aceasta nu poate înfrânge singură prezumția de nevinovăție, astfel cum este instituită de art. 6 paragraf 2 CEDO.
Pentru a forma convingerea instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare a contravenției, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia ar trebui susținută și cu alte elemente probatorii, în vederea coroborării acestora. Intimatul trebuie să prezinte probe în sprijinul acuzației pe care o formulează.
Pe cale de consecință, intimatul nu a produs probe care, prin coroborarea cu prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal, să fie de natură a forma convingerea instanței cu privire la săvârșirea faptei de către petent, mai presus de orice îndoială rezonabilă și să fie apte astfel de a înlătura prezumția de nevinovăție garantată de art. 6 CEDO.
În ceea ce privește procesul-verbal contestat de petent, instanța reține că agenții de poliție nu au întocmit documentație suplimentară și nu au procedat la audierea distinctă a pretinsului contravenient, nu au audiat nici o altă persoană deși, având în vedere fapta reținută în sarcina petentului, și anume aceea de a provoca scandal, puteau audia vecinii din . măsura în care nu s-ar fi identificat nici o persoană care să poată dă relații despre fapta săvârșită de petent, agenții statului ar fi trebuit să menționeze acest aspect. Numai în măsura în care agenții de poliție ar fi administrat un minim de probatoriu care să indice vinovăția petentului, ar fi revenit acestuia sarcina de a proba lipsa de temeinicie a acelor dovezi.
Probatoriul care se impune a fi administrat într-o astfel de cauză, cu un grad redus de complexitate, nu trebuie să se instituie în sarcina agenților statului o sarcină excesivă, fiind suficientă producerea unui mijloc de probă care să se coroboreze cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal. De asemenea, valoarea acestei prezumții poate să fie diferită în funcție de posibilitatea reală a agentului de a administra și probe suplimentare. Or, în speță, față de momentul și locul constatării pretinsei contravenții, precum și față de natura acesteia, ar fi putut să administreze probe sau să indice motive temeinice care l-au împiedicat în acest demers, întocmirea doar a raportului agentului constatator nefiind suficient pentru a susține prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.
În condițiile în care intimatul nu a probat vinovăția petentului mai presus de orice îndoială rezonabilă, nu a operat o răsturnare a sarcinii probei, iar a cere petentului să producă probe în fața instanței echivalează cu o cerere de demonstrare a nevinovăției.
Cu toate acestea instanța reține că cele arătate de petent sunt confirmate de declarația martorului B. C. V. audiat în cauză ( fila 38). Astfel din relatările martorului reiese că petentul nu a provocat gălăgie și nici nu a deranjat liniștea locatarilor.
Susținerile martorului se coroborează cu cele învederate de petent prin plângerea contravențională formulată, iar în aprecierea credibilității declarației martorului instanța a avut în vedere faptul că acesta a fost prezent la fața locului și a perceput în mod direct împrejurarea care a condus la sancționarea contravențională a petentului. Totodată instanța a avut în vedere faptul că martorul nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere prevăzute expres și limitativ de art. 189 C.proc.civ., pentru a nu putea avea o astfel de calitate. Mai mult, instanța apreciază că deși implicat la rândul său în incident și sancționat contravențional în aceeași seară, declarația martorului nu poate fi apreciată ca subiectivă ori formulată pro causa în condițiile în care se coroborează în detaliu cu susținerile petentului.
În aceste condiții instanța reține că dubiul există asupra procesului verbal contestat și operează în favoarea petentului. Astfel, probatoriul administrat este de natură a potența prezumția de nevinovăție a petentului și a combate cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției.
În condițiile în care, în cauză, intimata nu a produs nici o probă în sprijinul prezumției de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției, sub aspectul săvârșirii de către petent a faptei de a provoca scandal și față de atitudinea petentului astfel cum a fost menționată mai sus, există un dubiu rezonabil cu privire la existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța reține că petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 3.25 din Legea nr. 61/1991.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.10.2011 și va anula procesul verbal în sensul că va exonera petentul de la plata amenzii de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul D. A. A., domiciliat în localitatea G., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G., cu sediul în localitatea G., ., județul G., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 22.10.2011.
Anulează procesul verbal . nr._ încheiat la data de 22.10.2011 și exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 1000 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
Președinte,Grefier,
Judecător I.-M. C. A. C. B.
Teh ICM/24.06.2013
Red ACB/27.06.2013/5ex
Comunicat 2 ex/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6045/2013.... → |
|---|
