Plângere contravenţională. Sentința nr. 8487/2013. Judecătoria GALAŢI

Sentința nr. 8487/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 18625/233/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA G.

Operator de date cu caracter personal nr. 8637

SECȚIE CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8487

Ședința publică de la 24 Septembrie 2013

PREȘEDINTE O. B.

Grefier E. B.

Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta D. D. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – BIROUL RUTIER.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2013 când a dat următoarea sentință civilă:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 26.09.2012 sub dosar nr._, petenta D. D. a formulat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier, plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 13.09.2012.

În motivarea cererii, petenta a arătat că a fost oprită în trafic de către un echipaj de poliție la data de 13.09.2012, ora 9, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, cu motivarea că numerele de înmatriculare ale autovehiculului sunt atipice și i s-au solicitat actele autoturismului. A menționat petenta că a prezentat toate actele, mai puțin certificatul de înmatriculare al autovehiculului pe care îl deținea proprietarul autoturismului, soțul său, care l-a și adus la fața locului după 15 minute. Soțul petentei i-a explicat polițistului că înmatricularea a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legale în perioada când era procuror la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Organul constatator i-a solicitat să demonteze numerele de înmatriculare, însă petenta a apreciat că această măsură nu era necesară.

A menționat petenta că sancționarea sa a fost nelegală întrucât niciuna din faptele reținute în sarcina sa nu este reală.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 32 din OG nr. 2/2001.

La cerere nu a fost atașat nici un înscris.

Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței a depus la dosar copie după procesul verbal de contravenție (fila 12), dovada că organul constatator avea calitatea de polițist rutier la momentul sancționării (fila 24) și regulamentul IRS – SR_ privind conținutul și structura numerelor de înmatriculare (filele 45-83).

Petenta a depus la dosar procesul verbal de contravenție (filele 15-16) fotografii ale numerelor de înmatriculare ale autoturismului (filele 28-31) un CDconținând înregistrarea unei părți din conversația avută cu organul constatator la momentul sancționării sale și o diplomă în dovedirea faptului că soțul său a avut calitatea de procuror la P. General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 27).

Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu martorul C. E., a cărui declarație a fost consemnată la fila 33.

Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că plângerea petentei este doar în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:

În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 13.09.2012, petenta D. D. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 840 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 99 alin. 1 pct. 17, art. 101, alin. 1, pct. 18 și art. 100 alin. 3 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 03.09.2012, ora 09.10, petenta a condus pe . G., autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, echipat cu plăcuțe cu numere de înmatriculare atipice, fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare și asigurarea RCA și a refuzat să dea jos plăcuțele de înmatriculare din suportul special construit.

Petenta a atacat conținutul întregului proces verbal de contravenție, învederând că niciuna din faptele reținute în sarcina sa nu sunt reale, fără însă a dovedi în vreun fel o situație de fapt contrară.

Declarația martorului audiat nu este de natură să aducă nicio lămurire cu privire la starea de fapt, acesta ajungând la fața locului după ce petenta fusese deja oprită în trafic, iar la acel moment a auzit doar frânturi din conversația dintre petentă și agentul constatator.

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 13.09.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptelor săvârșite, data comiterii acestora și sancțiunile aplicate, precum și semnătura agentului constatator. De asemenea, procesul verbal conține obiecțiunile petentei în sensul că numărul de înmatriculare a fost montat de IGPR București când proprietarul era procuror la P. General, iar refuzul petentei de a semna procesul verbal a fost confirmat de un martor asistent.

Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.

Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Din analiza jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus).

De asemenea, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001, reiese că procesul – verbal de contravenție nu numai că nu este lipsit de forță probantă, ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă ce trebuie făcută de către petent și nicidecum de agentul constatator.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Rezultă așadar că persoana sancționată are dreptul și obligația corelativă de a administra toate probele pe care le apreciază necesare, pentru a răsturna prezumțiile simple instituite în ceea ce privește conținutul procesului verbal de contravenție, în condițiile art. 1196 cod civil 1864.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal, iar din probele administrate, nu s-a probat de către petentă o situație diferită de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.

Astfel, petenta a invocat în primul rând faptul că plăcuța cu numerele de înmatriculare în discuție a fost realizată de IGPR în perioada în care soțul său, D. G., a avut calitatea de procuror la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 99 alin. 1 pct. 17 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție conducerea unui vehicul pe ale cărui plăcuțe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare sunt aplicate folii sau alte dispozitive care nu permit citirea numărului de înmatriculare ori plăcuțele nu corespund standardelor în vigoare.

Comparând fotografiile depuse de petentă la dosarul cauzei cu privire la numărul de înmatriculare al autovehiculului în discuție (filele 29,31) cu cele din Regulamentul IRS – SR_ privind conținutul și structura numerelor de înmatriculare provizorii și a numerelor de probe ce compun plăcile de înmatriculare cu fond reflectorizant (filele 47-49), rezultă cu forța evidenței că plăcuțele cu numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petentă NU corespunde standardelor în materie, literele fiind mai distanțate între ele.

E posibil ca una din explicațiile acestui fapt să îl reprezinte calitatea proprietarului de procuror la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul înmatriculării însă diferențele se observă cu ochiul liber, iar proprietarul avea posibilitatea de a refuza primirea acestor plăcuțe și de a solicita angajaților IGPR să-i emită plăcuțe cu numere de înmatriculare care să respecte standardele. În același timp, este posibil ca aceste plăcuțe să fi fost atribuite proprietarului tocmai în considerarea calității sale, pentru ca autoturismul să fie evidențiat în trafic pe diverse considerente.

Dincolo de aceste prezumții, instanța constată că fapta săvârșită de petenta a fost evidențiată, în sensul că aceasta a circulat cu plăcuțe având numere de înmatriculare care nu corespund standardelor în vigoare.

Cu privire la fapta petentei de a nu deține asupra sa certificatul de înmatriculare și asigurarea RCA, instanța reține că însăși petenta a recunoscut în parte săvârșirea acestei fapte, precizând că soțul său a sosit la fața locului după 15 minute cu certificatul de înmatriculare în original, această susținere fiind confirmată și de conversația dintre petentă și organul constatator, înregistrată de aceasta și depusă la dosarul cauzei.

Instanța reține că, potrivit art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

Ca atare, instanța va reține ca dovedită și fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la cea de-a treia faptă reținută în sarcina sa, petenta nu a formulat nicio apărare propriu-zisă, din plângerea formulată reieșind în mod indirect motivarea refuzului său de a demonta plăcuțele de înmatriculare, respectiv aprecierea sa că acestea erau conform standardelor și ca atare, nu trebuiau demontate.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Petenta nu a negat în esență că a refuzat să demonteze plăcuțele, ci a oferit doar în mod indirect o motivare pentru atitudinea sa. De altfel, refuzul său de a respecta indicațiile polițistului rutier în sensul demontării plăcuțelor de înmatriculare rezultă și din conversația înregistrată și depusă la dosar de însăși petentă.

În aceste condiții, instanța va reține că toate faptele săvârșite de petentă au fost dovedite, prezumția de legalitate și temeinicie instituită de conținutul procesului verbal nefiind înlăturat prin niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.

Referitor la sancțiunile aplicate petentei prin procesul-verbal, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Analizând circumstanțele specifice și pericolul social al fiecărei fapte reținute în sarcina petentei, instanța consideră că, în ceea ce privește contravenția de conducerea unui vehicul ale cărui plăcuțe nu corespund standardelor în vigoare, culpa petentei este una minimă, în sensul că plăcuțele au fost emise de IGPR București și că soțul acesteia avea obligația ca, observând neconcordanța acestora cu standardele, să refuze primirea lor. În aceste condiții, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 140 lei cu sancțiunea avertismentului, care este este de natură să ducă la restabilirea ordinii și să atenționeze petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, astfel încât pe viitor să respecte dispozițiile legale.

Cu privire la celelalte două contravenții, instanța va reține însă că, în raport cu circumstanțele săvârșirii acestor fapte, pe care chiar petenta le-a recunoscut, cel puțin în parte, dar le-a contestat oricum, sancțiunile cu amenda minimă, aplicate la 13.09.2012, respectă criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea formulată de DRGHICI D. împotriva procesului-verbal . nr._ din 13._, urmând a înlocui sancțiunea amenzii pentru contravenția de la art. 99 alin. 1 pct. 17 din OUG nr. 115/2002 cu cea a avertismentului, menținând toate celelalte mențiuni ale procesului verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea formulată de petenta D. D., cu domiciliul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. - Biroul Rutier, cu sediul în G., ., jud. G..

Anulează în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 13.09.2012 în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii în cuantum de 140 lei pentru contravenția prevăzută de art. 99 alin. 1 pct. 17 din OUG nr. 195/2002 cu avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 13.09.2012.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.09.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

O. B. E. B.

RED.OB/TEH.EB./5EX/28.10.2013 .>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 8487/2013. Judecătoria GALAŢI