Somaţie de plată. Sentința nr. 6333/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6333/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 17873/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6333
Ședința publică din data de 17.06 2013
Președinte – I. D.
Grefier – L. L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ,,somație de plată” formulată de creditoarea S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, sector 5, .. 75, Clădirea Forum 2000, . cu debitoare B. M.-M., cu domiciliul în G., .. 47, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că s-a depus la dosar de către creditoare factura_/18.09.2009, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.09.2012, sub nr._, reclamanta creditoarea . a chemat în judecată pe pârâta debitoare B. M.-M., solicitând instanței să dispună emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somarea debitoarei la plata sumei de 947,48 lei, din care 245,7 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de telefonie și TV furnizate conform facturilor emise în lunile septembrie 2009-noimebrie 2009, 500,03 lei reprezintă penalități de întârziere, iar 201,75 lei reprezintă echivalentul în lei al clauzelor penale în valoare de 45 euro. Totodată creditoarea a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea a utilizat serviciile furnizate în baza contractului nr._ din 22.12.2008, însă nu a achitat contravaloarea serviciilor de care a beneficiat. S-a arătat, de asemenea, că pentru neplata la termen a contravalorii facturilor debitoarea datorează și penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 3 pct. 3.5 și 3.6 din contractul nr._/26.03.2008 de furnizare servicii de telefonie și TV.
Totodată, a arătat că debitorul datorează și clauza penală în valoare totală de 45 euro, conform art. 5 pct. 5.5 din contract din care 40 euro contravaloarea telefonului mobil iar 5 euro contravaloarea cartelei sim.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din art. 969 C.civ. și OG nr. 5/2001.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., creditoarea a solicitat judecata în lipsă.
În dovedirea cererii creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în fotocopii purtând mențiunea „conform cu originalul”, următoarele înscrisuri: mod calcul penalități, contractul de furnizare servicii nr._ din 22.12.2008 împreună cu anexele, proces verbal de predare primire echipamente, declarație debitor, proces-verbal de predare primire și facturile fiscale nr._ din 21.10.2009 și nr._ din 19.11.2009 (filele 6-25).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei reprezentând taxă de timbru și 1,5 lei reprezentând timbru judiciar, conform art. 3 lit. o 1) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. 2 teza a II-a din O.G. nr. 32/1995.
Deși legal citată, partea debitoare nu s-a prezentat in instanță, nu a propus probe in apărare si nici nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul de furnizare servicii nr._ din 22.12.2008, încheiat între creditoarea . și pârâta debitoare B. M.-M. s-a convenit furnizarea, către debitoare, de servicii de telefonie și televiziune prin cablu (filele 7-12).
Potrivit clauzei contractuale nr. 3.5 partea debitoare, beneficiarul din contract, s-a obligat să achite contravaloarea abonamentului până la sfârșitul fiecărei luni.
De asemenea, print clauza nr. 3.6 din contractul anterior menționat, părțile au convenit ca în caz de neplată a contravalorii facturilor până la expirarea termenului, creditoarea să poată percepe, începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
În temeiul contractului încheiat între părți, partea creditoare a emis facturile fiscale nr._ din 18.09.2009, nr._ din 21.10.2009 și_ din 19.11.2009 în valoare totală de 245,7 lei, facturi necontestate de partea debitoare, deși aceasta a avut această posibilitate conform art. 3.9 din contract.
Conform anexei privind calculul penalităților (fila 6), la data de 12.09.2012, pentru neachitarea acestor facturi creditoarea a calculat penalități în cuantum de 500,03 lei.
În drept, potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, această procedură poate fi demarată pentru realizarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat într-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Prin urmare, procedura somației de plată presupune îndeplinirea unor cerințe speciale, respectiv, să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, care să rezulte dintr-un înscris și să fie bănească.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform prevederilor art. 379 alin. 3 C.pr.civ., "creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală”.
În ceea ce privește exigibilitatea, creanța este exigibilă când a ajuns la scadență.
Analizând prezenta cerere de emitere a somației de plată în raport de cerințele enunțate anterior, instanța constată că între creditoarea R. & R. SA și debitoarea B. M.-M. s-au născut raporturi juridice obligaționale în baza contractului de furnizare servicii nr._ din 22.12.2008.
În ceea ce privește sumele de 245,7 lei reprezentând servicii neachitate, instanța apreciază că existența creanțelor rezultă din clauzele contractului de prestări servicii sus menționat, care reprezintă un act de creanță în sensul juridic dat noțiunii prin art. 379 alin. 3 C.proc.civ., precum și din facturile emise de către creditoare.
Creanța are un caracter cert rezultat din contractul încheiat de părți și facturile emise în baza lui. Referitor la condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat.
În privința exigibilității creanței, instanța reține că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor contabile trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la sfârșitul fiecărei luni curente (pentru care s-a emis factura ce trebuia achitată), dată la care creanța ajungea la scadență.
Or așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate.
Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal sunt scadente, astfel încât și condiția exigibilității creanțelor pretinse este îndeplinită în cauză.
Reținând că societatea creditoare și-a dovedit pretențiile cu privire la debitul principal în condițiile art.1169-1170 C.civ., și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 C.pr.civ., instanța urmează să admită prezenta cerere privind emiterea somației de plată formulată de creditoare și în temeiul art. 1 și 6 alin.2 și 3 din OG nr. 5/2001, să o someze pe debitoare să plătească creditoarei suma de 245,7 lei reprezentând contravaloare servicii de televiziune și telefonie.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere în valoare de 500,03 lei, calculate și solicitate de către creditoare, instanța reține că nu este îndeplinită condiția existenței unei creanțe certe și lichide. Astfel, creditoarea solicită penalitățile de întârziere în temeiul art. 3.5 și 3.7 din convenția părților, conform căruia „în caz de neexecutare a contractului, beneficiarul este obligat la plata de penalități în cuantum de 0,2% din debit pe zi de întârziere, începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare, penalități calculate asupra cuantumului facturilor neachitate”. Instanța apreciază că dispoziția contractuală privind penalitățile, de la care cel care contractează cu debitoarea nu poate deroga, nefiind prevăzută o dată limită până la care se pot calcula aceste penalități, este una abuzivă, în înțelesul Anexei I lit. i din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Potrivit textului de lege anterior menționat, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea debitoarei la plata sumei de 201,75 lei reprezentând echivalentului în lei al clauzelor penale, instanța apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit clauzei 3.7 din contractul de prestări servicii nr._/26.03.2008, „dacă beneficiarul nu a efectuat plata, în termen, contractul poate fi considerat, în funcție de propria apreciere a R.&R. ca fiind reziliat de drept, potrivit pct. 5, fără să fie necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării unui termen și fără intervenția instanței.”
De asemenea, conform clauzei 5.6 din contract în cazul încetării contractului din orice motiv (reziliere, denunțare unilaterală, anulare, etc.), dacă abonatul nu restituie în termen de 2 zile bunurile primite în custodie sau cumpărate cu plata în rate și neachitate integral în stare de funcționare, respectiv în aceeași stare în care le-a primit cu uzura normală pentru perioada de utilizare, precum și în caz de fraudă ori în cazul în care abonatul a pierdut, deteriorat sau i s-a furat telefonul mobil și/sau cartela sim și/sau echipamentele și/sau smartcardul și/sau modemul de cablu sau de date și/sau telefonul fix, abonatul se obligă să achite către R.&R., în mod necondiționat toate sumele restante și/sau penalitățile de întârziere, precum și cu titlu de clauză penală echivalentul în lei al sumei de 80 Euro pentru nerestituirea fiecărui telefon mobil. Totodată abonatul se obligă să achite și echipamentul în lei a sumei de 20 Euro pentru fiecare zi de întârziere până la momentul când R.&R. primește echipamentele respective în stare corespunzătoare.
Prin natura sa, clauza prin care se stipulează un pact comisoriu de ultim grad conferă creditorului posibilitatea de a opta în caz de neexecutare între a solicita executarea obligațiilor asumate, ceea ce presupune implicit un contract în ființă și a invoca pactul comisoriu în temeiul căruia contractul se consideră desființat de plin drept.
Dreptul de opțiune însă privește întregul contract și nu poate fi exercitat doar pentru o parte din drepturi ori obligații.
Așadar, creditorul nu poate în același timp să invoce și desființarea contractului și obligația debitorului de a plăti sumele pretinse în temeiul contractului, întrucât desființarea convenției lipsește de temei juridic însuși dreptul de a solicita executarea obligației în temeiul răspunderii contractuale.
În cauză, creditorul a solicitat instanței somarea părții debitoare la plata sumelor datorate în baza contractului de servicii anterior menționate.
Or, în această situație, partea creditoare nu poate să invoce desființarea contractului și să ceară obligarea părții debitoare la plata sumelor stabilite cu titlu de clauză penală.
Cu privire la această sumă, instanța apreciază că nu reprezintă o creanță exigibilă.
Pe de altă parte, creditoarea invocă o situație de fapt determinată, și anume nerestituirea telefonului mobil și a cartelei S., predate potrivit proceselor verbal predare-primire echipamente (filele 22-23) care presupune o analiză a fondului cauzei și administrarea unor probatorii incompatibile cu procedura sumară a somației de plată, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata sumei de 201,75 lei reprezentând echivalentului în lei al clauzelor penale.
Reținând că societatea creditoare și-a dovedit parțial pretențiile, instanța urmează să admită în parte prezenta cerere privind emiterea ordonanței de plată formulată de creditoare și să o someze pe debitoarea B. M.-M. să achite creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 245,7 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie prestate debitoarei.
În temeiul art. 6 alin. 3 din OG nr. 5/2001, instanța apreciază că un termen de 30 zile de la data comunicării ordonanței cuprinzând somația de plată este suficient pentru a acorda debitoarei posibilitatea efectuării plății, fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
Asupra cererii accesorii de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată este întemeiată cu privire la capătul principal, reține culpa procesuală a debitorului, urmând a o obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 40,5 lei reprezentând 39 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 2) și 1,5 lei timbru judiciar (fila 2).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta creditoarea S.C. R. & R. S.A., cu sediul în București, sector 5, .. 75, Clădirea Forum 2000, . cu pârâta debitoare B. M.-M., cu domiciliul în G., .. 47, ., ..
Somează pe pârâta debitoare B. M.-M. să achite creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 245,7 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie, internet și televiziune prestate debitoarei.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la plata sumei de 500,03 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata sumelor reprezentând clauze penale.
Obligă pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 40,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Irevocabilă pentru creditoare și cu drept de acțiune în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2013
Președinte, Grefier,
Red. D.I 20.06.2013 /Dact LB /4 ex.01.07.2013
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8487/2013.... | Somaţie de plată. Încheierea nr. 27/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
