Pretenţii. Sentința nr. 7944/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7944/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 13265/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7944
Ședința publică de la 10 Septembrie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta M. G., prin Primar, în contradictoriu cu pârâții R. T. și R. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 30.06.2011, sub nr._, reclamantul M. G., prin Primar, în contradictoriu cu pârâții R. T. și R. G., a solicitat evacuarea acestora din spațiul pe care îl ocupă fără forme legale în G., . precum și obligarea acestora la plata sumei de_ lei cu titlu de prejudiciu.
În motivare, reclamanta a arătat că imobilul din G., ., face parte din patrimoniul instituției, că este construit în regim subsol-parter –etaj și că parterul său, înregistrat în contabilitatea reclamantei ca și spațiu cu altă destinație, în suprafață de 120 mp, este în prezent ocupat fără nici un drept de pârâți. A arătat reclamanta că mai multe societăți au deținut acest spațiu în baza unor contracte de închiriere, ultimul dintre acestea fiind contractul nr._/16.08.2001, încheiat cu ., care a fost radiată, spațiul fiind eliberat la 28.03.2008.
A precizat reclamanta că pârâții au intrat fără nici un drept în spațiul proprietatea sa și, deși au fost notificați, nu au părăsit imobilul. A menționat reclamanta că a formulat și plângere penală împotriva pârâților în dosar nr. 5603/P/2009, dispunându-se însă neînceperea urmăririi penale.
Reclamanta a arătat că a încercat de mai multe ori să ajungă la o înțelegere amiabilă cu pârâții, însă aceștia au refuzat orice colaborare și nu au predat spațiul, împiedicând proprietarul să-l repună în circuitul locativ și cauzând instituției un prejudiciu de_ lei, reprezentând 30 luni*429,6 lei /luna chirie.
A invocat reclamanta că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că se impune admiterea acțiunii, evacuarea pârâților și obligarea lor la achitarea prejudiciului.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 998-999 cod civil 1864, Legea nr. 114/1996, art. 1073 și urm. Cod Civil 1864.
În susținerea cererii au depus la dosar înscrisuri: referat nr._/06.06.2011, contract de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1998, actul adițional nr. 1/23.02.2008, notificări, plângerea penală, adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (filele 6-13).
La solicitarea instanței, pentru termenul din 23.10.2013, reclamanta a depus precizări cu privire la pretențiile solicitate și modul de calcul, arătând că solicită daune începând cu luna iunie 2009, la valoarea chiriei aferente unui metru pătrat, în cuantum total de_,80 lei (fila 40) precum și o parte din schițele imobilului din . (filele 41-43)
Legal citați, pârâții au depus la dosar întâmpinare pentru termenul din 23.10.2012, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă. Au arătat că, în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare și a actului adițional din 2009, ei dețin în proprietate o locuință de 176 mp regim S+P, P+1, fiind proprietari în indiviziune pe calea de acces și pe trotuar. Au învederat că în baza actului adițional din 2009 au devenit proprietari și cu privire la o parte din suprafața de construcție de la parter pe care au folosit-o ca și magazie, întrucât reclamanta a refuzat să ridice ziduri despărțitoare. Au mai menționat pârâții că ei sunt de bună credință și că folosesc doar partea din construcție care este proprietatea lor.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În susținerea poziției lor, pârâții au depus la dosar fotografii cu parterul imobilului, rezoluția din dosar nr. 5603/P/2009, documentația de înscriere în cartea funciară, extrasele de carte funciară, releveul construcției (filele 46-62).
La termenul din 23.10.2012, instanța a respins motivat excepția netimbrării petitului în pretenții, invocată de pârâți prin reprezentant.
La termenul din 05.12.2012, instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, și proba cu cercetare la fața locului, procesul verbal de cercetare fiind depus la dosar la fila 81.
Pentru termenul din 29.01.2013, pârâții au depus la dosar extras CF actualizat cu privire la construcția proprietatea lor, CF nr._-C1-U1 G., nr cad_-C1-U1 (fila 73) și teren.
La termenul din 29.01.2013, pârâții au invocat oral excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, excepție care a fost respinsă prin încheierea din 19.02.2013, cu motivarea acolo arătată.
La termenul din 05.03.2013, instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți oral la termenul din 19.02.2013 și a încuviințat proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții, raportul de expertiză întocmit de d-na expert B. C. fiind depus la dosarul cauzei la filele 125-138, fără ca părțile să formuleze obiecțiuni.
Pentru termenul din 21.05.2013, reclamanta a depus la dosar contractele de închiriere încheiate pentru spațiul cu altă destinație de la parterul imobilului din G., ., până în 2008 (filele 104-122).
Analizând actele și lucrările cauzei, reține că cererea reclamantei este în parte întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1998 și actul adițional nr. 1/23.02.2009 (filele 8-9), pârâții au dobândit de la reclamantă dreptul de proprietate asupra unui apartament din imobilul situat în G., ., jud. G., înscriindu-și dreptul astfel dobândit și în cartea funciară.
De menționat că pârâții ocupau etajul 1 al imobilului în baza unui contract de închiriere anterior încheiat, dobândind apartamentul în proprietate în baza prevederilor Legii nr. 112/1995. După încheierea actului adițional din 23.02.2009, pârâții au ocupat și parte din parterul imobilului, mai exact o suprafață de 68,25 mp, invocând în sprijinul demersului lor conținutul acestui înscris și faptul că spațiul fusese eliberat de societatea comercială care îl ocupase anterior, ..
La 26.08.2009, M. G. a formulat plângere penală împotriva celor doi pârâți pentru ocuparea fără drept a parterului imobilului din G., ., formându-se dosarul nr. 5603/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Dosarul a fost soluționat prin emiterea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, față de cei doi pârâți – făptuitori, fiind respinse și plângerile formulate în temeiul art. 278 CPP și 2781 CPP (a se vedea dosarul penal atașat).
Pârâții au continuat să ocupe parterul imobilului din G., ., afirmând că au convingerea că această parte din imobil este proprietatea lor.
Din toate înscrisurile depuse la dosar, contract de vânzare-cumpărare, act adițional, releveul imobilului și cartea funciară nr._-C1-U1 G., rezultă că apartamentul proprietatea pârâților are o suprafață de 125,95 mp suprafață utilă (formată din apartamentul propriu zis și un beci) la care se adaugă un balcon de 4,88 mp și un spațiu din casa scării de 2,26 mp (filele 8,9, 57, 8, 73).
Din concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții întocmit în dosar de d-na expert B. C., instanța reține că prin actul adițional din 2009, pârâții au dobândit în proprietate doar teren și că suprafața pe care pârâții o ocupă la parterul imobilului este de 68,25 mp.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C. Pr. Civ, excepția inadmisibilității formulării acțiunii, excepție invocată de pârâți, care face de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța o va respinge pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâții au invocat două argumente, pe de o parte, împrejurarea că reclamanta ar fi un proprietar neposesor cu privire la parterul imobilului și nu a dovedit că a avut vreodată posesia acestuia, iar pe de altă parte, faptul că imobilul se află în coproprietatea părților, și ca atare, nu se poate formula vreo solicitare până la ieșirea din indiviziune cu privire la acest spațiu.
Instanța va respinge argumentul invocat în sensul că reclamanta este un proprietar neposesor și că nu a avut niciodată posesia imobilului, având în vedere împrejurarea necontestată de părți că, anterior ocupării parterului de către pârâți, reclamanta l-a închiriat către mai multe societăți comerciale, în baza unor contracte de închiriere valabil încheiate. Ca atare, până în anul 2009, reclamanta s-a bucurat de toate atributele dreptului de proprietate asupra parterului imobilului, inclusiv prin cedarea dreptului de folosință către un terț.
Instanța va înlătura și argumentul stării de indiviziune presupuse a exista între părți cu privire la parterul imobilului în litigiu, din contractul de vânzare cumpărare al pârâților autentificat sub nr._/16.12.1998 rezultă că pârâții au dobândit un drept de proprietate exclusiv asupra unei părți clar determinate din construcție, apartament cu trei camere, aspect confirmat și de actul adițional 1/23.02.2009 care se referă în exclusivitate la teren.
Din schița aferentă memoriului tehnic (filele 57-58) care evidențiază caracteristicile imobilului proprietatea pârâților și din extrasul de carte funciară nr._-C1-U1-GL G., număr cadastral_-C1-U1, rezultă că imobilul construcție ce a fost vândut pârâților revine acestora în proprietate exclusivă, în devălmășie, în cotă de 1/1 parte.
Instanța mai reține și împrejurarea că parterul imobilului nu face parte din zonele din imobil care, prin natura de condominiu a întregii clădiri, sunt deținute de toți proprietarii în coproprietate forțată.
Pentru aceste considerente, va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei.
Pe fondul cauzei, în drept, potrivit art. 998-999 din Cod Civil 1864 și art. 1349, 1357-1359 din NCC, pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a autorului unei fapte ilicite se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: să existe o faptă ilicită; să existe un prejudiciu produs; între fapta produsă si prejudiciu să existe un raport de cauzalitate; să nu existe o cauză de exonerare de răspundere a autorului.
În sensul art. 480 Cod Civil 1864 și 555 alin. 1 NCC, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. Astfel, proprietarul este titularul tuturor prerogativelor conferite de dreptul său, inclusiv al aceluia de a folosi bunul fără vreo imixtiune din partea altei persoane.
În prezenta speță, din contractul de vânzare-cumpărare nr._/16.12.1998 și actul adițional nr. 1/23.02.2009 (filele 8-9) coroborate cu releveul apartamentului cumpărat prin aceste acte (filele 58-59), rezultă cu forța evidenței că ceea ce au dobândit pârâții în proprietate de la autoarea lor, reclamanta din prezenta cauză, este apartamentul de la etajul 1 al imobilului din G., ., în suprafață de 97,29 mp, un beci în suprafață de 25,26 mp, un balcon și casa scării, cu o suprafață totală de 133,09 mp, o magazie exterioară precum și mai multe suprafețe de teren, aferent acestei construcții.
Din niciunul din înscrisurile cu care pârâții își dovedesc dreptul de proprietate nu rezultă că aceștia ar fi dobândit vreun drept real cu privire la parterul imobilului din G., ..
Cu toate acestea, atât din procesul verbal de cercetare la fața locului cât și din concluziile raportul de expertiză specialitatea construcții, întocmit în cauză, rezultă că pârâții ocupă faptic o suprafață de 68,25 mp din parterul acestui imobil.
Instanța nu va putea reține apărarea pârâților în sensul că ei au avut tot timpul convingerea că dețin în proprietate acest spațiu, întrucât nimic nu-i îndreptățea să aibă această convingere, iar pe fondul conflictului declanșat prin notificările reclamantei din august 2009 și apoi ca urmare a formulării plângerii penale, puteau apela la un specialist pentru a le explica conținutul titlului lor de proprietate.
Va fi înlăturată și apărarea pârâților în sensul că dețin în proprietate o suprafață de 176 mp construcție, atât din actul adițional nr. 1/2009 cât și din releveul imobilului și cărțile funciare aferente, nerezultând că ar exista o astfel de suprafață de teren sau construcție pe care să o poată dobândi. Actul adițional de care se prevalează pârâții, precizează în mod expres că are ca obiect doar „terenul aferent construcției”, respectiv 16 mp în proprietate exclusivă, 86 mp în c.i.c. de 38,91%, 15 mp în c.i.c. de 37,50% și 9 mp în c.i.c de 19,15%, la aceeași concluzie ajungând și d-na expert la redactarea raportului de expertiză din cauză.
Ca atare, instanța va reține din partea pârâților ca fiind dovedită fapta ilicită culpabilă de ocupare a suprafeței de 68,25 mp din parterul imobilului din G., ., jud. G., fără a deține vreun drept asupra acestui spațiu, încălcându-se astfel în mod flagrant dreptul reclamantei de a se bucura de folosința asupra părții din imobil ce a fost ocupată.
În aceste condiții, instanța apreciază că solicitarea reclamantei referitoare la evacuarea pârâților în vederea complinirii atributelor dreptului său și cu atributul folosinței de care a fost privată prin ocuparea imobilului de către pârâți este întemeiată.
Fapta pârâților de a ocupa imobilul ce face obiectul cauzei deși nu au făcut dovada unui drept de proprietate sau al vreunui alt drept real asupra sa, constituie o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție în sensul art. 998-999 Cod Civil 1864, care i-a produs reclamantei un prejudiciu constând în lipsirea acesteia de sumele reprezentând contravaloarea dreptului de folosință a imobilului, în perioada iunie 2009 – decembrie 2012.
Este evidentă și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâților de a ocupa parte din parterul imobilului și prejudiciul suferit de reclamantă, aceasta făcând dovada că anterior ocupării, spațiul avusese destinația de spațiu comercial și fusese închiriat unor terțe societăți.
Pentru considerentele de mai sus, instanța va admite în parte cererea în pretenții și îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de_,45 reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 68,25 mp din parterul imobilului din G., ., pentru perioada iunie 2009 – decembrie 2012.
Instanța va respinge celelalte pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate, întrucât s-a constatat în urma administrării probei cu expertiza tehnică specialitatea construcții, că pârâții nu ocupau o suprafață de 120 mp, cât a invocat reclamanta, ci doar o suprafață de 68,25 mp, conform concluziilor raportului întocmit de expert C. B..
În temeiul art. 274 alin. 1 C., instanța îi va obliga pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 351,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru și timbru judiciar și onorariu expert, proporțional cu pretențiile admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. G. prin PRIMAR, cu sediul în G., .. G., în contradictoriu cu pârâții R. T. și R. G. cu domiciliul în G., ., jud. G..
Dispune evacuarea pârâților din apartamentul situat la parterul construcției din G., ., imobil proprietatea exclusivă a reclamantei.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de_,45 lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin ocuparea fără drept a unei suprafețe de 68,25 mp din acest spațiu în perioada 01.06.2009 – 31.12.2012.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantei ca neîntemeiate.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 351,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/11.10.2013 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2964/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 1675/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
