Somaţie de plată. Sentința nr. 9866/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9866/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 3558/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR. 9866
Ședința publică din data de 23.10.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „somație de plată” formulata de creditoarea - cesionară E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul in București, ..10A, ., sector 2, în contradictoriu cu debitoarea F. S.R.L., cu sediul in București, ., ., jud. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare au lipsit părțile.
Instanța având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin 13 din R.O.I. al instanțelor judecătorești lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se afla judecata, și care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar creditoarea a făcut dovada achitării timbrului judiciar in cuantum de 2,7 lei, după care;
Instanța, in baza disp. art. 1591 alin. 4 C.pr. civ., verificându-si competenta se constată competentă material, teritorial si general să soluționeze prezenta cauză.
Instanța - având in vedere ca procedura de citare este legal îndeplinita,conform dispozițiilor art.134 C.pr.civ., constată că este prima zi de înfățișare si, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat,instanța constata cauza in stare de judecata si o retine spre soluționare.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.02.2013, pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, creditoarea S.C. E. K. ROMANIA S.A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea .., să emită o ordonanță prin care să someze debitoarea să plătească suma totală de 16.974,54 lei, din care suma de 3.954,17 lei reprezintă contravaloare servicii, suma de 3.954,17 lei reprezintă penalități de întârziere, suma de 369,76 lei reprezintă dobânda legală, iar suma de 8.696,44 lei reprezintă taxa de reziliere. A solicitat și obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că debitoarea a beneficiat de serviciile de telefonie mobilă ale Orange Romania SA în baza contractului nr._ din data de 06.04.2011 (cod de abonat_), însă nu a achitat la scadență (în termen de 14 zile de la emiterea facturilor) toate facturile emise. Pentru aceste sume s-au calculat și penalități de întârziere, potrivit contractului, în primele 100 de zile de întârziere la plată, iar începând cu a 101-a zi s-au calculat dobânzi legale. Creditoarea a solicitat penalitățile de întârziere, întrucât acestea reprezintă prejudiciul efectiv suferit, dar și dobânda legală, deoarece numai astfel se poate face repararea integrală a prejudiciului suferit de creditoare prin neplata serviciilor prestate, dobânda reprezentând beneficiul nerealizat.
A mai arătat creditoarea că, Orange Romania S.A. a cedat creanța către S.C. E. K. ROMANIA S.A. Cesiunea este opozabilă debitoarei deoarece a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Creditoarea a învederat că sunt îndeplinite condițiile art. 1 din O.G. 5/2001 privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 5/2001, art. 969, 1073, 1084, 1111 C.civ., art. 43, 46 C.. nr. 99/1999.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., creditoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea pretențiilor, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, în copie: modul de clacul al debitului, facturile restante, contractul de abonament încheiat între debitoare și Orange Romania, contractul de cesiune, copii certificate din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare pentru dovada cesiunii, copie carte de identitate debitor (f. 8-45).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (f. 2).
Debitoarea .., legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost prezent în fața instanței pentru a-și exprima un punct de vedere cu privire la acțiunea reclamantei.
În ședința publică din data de 23.10.2013, instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ., a încuviințat, pentru reclamantă, și a administrat, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 privind somația de plată, raportat la art. 1 pct. 1 și 3 din C.p.civ.
În fapt, între Orange Romania SA și debitoarea .. au avut loc relații comerciale, aceasta din urmă beneficiind de servicii de telefonie mobilă în baza contractului nr._ din data de 06.04.2011 (cod de abonat_) (f. 35-39).
În baza acestui contract au fost emise facturi fiscale, unele dintre acestea nefiind achitate la timp de către debitoare (f. 10-34). Valoarea totală a facturilor este de 3.954,17 lei.
Conform art. 5 din Clauzele contractuale de bază și art. 1.9 alin. 4 din Condițiile generale de tarifare, însușite de debitoare la semnarea contractului, în caz de neplată se calculează penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi din suma datorată până la achitarea efectivă a debitului. Valoarea totală a penalităților de întârziere, calculată de creditoare, este de 3.954,17 lei (f. 8).
Orange Romania S.A. a cesionat creanța către S.C. E. K. ROMANIA S.A. Cesiunea au fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, pentru opozabilitate, inclusiv față de debitoare (f. 42-44).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Aceste cerințe sunt, conform art. 1 O.G. nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanță să rezulte dintr-un înscris; creanța să fie bănească.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 vechiul C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
Cuantumul daunelor interese poate fi stabilit prin acordul părților, conform art. 1066 vechiul C.civ.
Potrivit art. 46 C.. probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, prin orice alte mijloace de probă.
Conform art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților.
În ceea ce privește debitul solicitat – prețul serviciilor de telefonie prestate, instanța reține că creditoarea a dovedit existența înscrisului semnat de debitoarea sa (contractul încheiat între părți), care constituie acordul său de voință cu putere de lege între părți și care atestă drepturi și obligații în legătură cu prestațiile de telefonie mobile efectuate de către S.C. Orange Romania S.A.
Debitoarea nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație potrivit art. 1169 din C.civ., astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada de către creditoare a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului, constatată prin înscrisuri recunoscute de către acesta, în cuantum total de 3.954,17 lei, reprezentând prețul serviciilor prestate, în conformitate cu dispozițiile art. 379 alin. 3 C.pr.civ.
Astfel, creanța este certă, existența sa rezultând din contractul și facturile necontestate, debitoarea însușindu-și conținutul acestora prin semnătura depusă pe contractul încheiat cu creditoarea. De asemenea, creanța este lichidă, întrucât cuantumul acesteia este determinat în facturile fiscale emise de creditoare. Creanța este și exigibilă, deoarece este ajunsă la scadență, odată cu termenul de plată prevăzut în contracte și pe fiecare factură în parte.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere instanța reține că partea creditoare solicită suma de 3.954,17 lei, reprezentând penalități convenționale de întârziere calculate până la valoarea debitului.
De asemenea, creditoarea a calculat și a solicitat și obligarea debitoarei la plata dobânzii legale, în sumă de 369,76 lei.
În acest sens, instanța reține că art. 969 C.civ. instituie principiul forței obligatorii a convențiilor încheiate în conformitate cu dispozițiile legale (”convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”).
Astfel, în situația în care debitorul își încalcă obligația contractuală, se naște dreptul creditorului de a atrage răspunderea debitorului și de a solicita îndeplinirea obligația asumate sau daune pentru neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere. Stabilirea despăgubirilor se poate face pe cale judecătorească (evaluare judiciară), prin lege (evaluarea legală) sau prin convenția părților (evaluarea convențională sau clauza penală).
Posibilitatea părților de a evalua prin convenția lor prejudiciul care ar putea fi creat din cauza neexecutării obligației este unul dintre efectele principului libertății contractuale și este imperios necesară pentru a garanta forța obligatorie a convențiilor, alături de instituția garanțiilor.
Cu toate acestea libertatea părților de a evalua anticipat cuantumul despăgubirilor datorate în caz de neexecutare a obligațiilor, presupune totodată, astfel cum este enunțat cu valoare de principiu și în art. 969 C.civ., anterior menționat, și obligația cocontractanților de a se supune „legii părților”. Ca o consecință firească a principiului obligativității convențiilor legal încheiate, creditorul obligației de plată a despăgubirilor nu va mai putea solicita evaluarea acestora pe cale judiciară ori prin raportare la criteriile de evaluare legală.
În cauză, instanța constată că părțile au convenit prin contractul încheiat, ca în situația neplății serviciilor furnizate de către partea creditoare, debitoarea să plătească majorări de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, iar creditoarea însăși a precizat în cuprinsul cererii, ca s-au aplicat penalități.
Or, în această ipoteză, nu se pot solicita și dobânzi legale, chiar și în ipoteza în care acestea ar fi solicitate pentru un alt interval de timp. O soluție contrară ar însemna încălcarea principiului forței obligatorii a convențiilor legal încheiate, și totodată o modificare unilaterală a raportului juridic obligațional.
Instanța nu poate primi apărările creditoarei în sensul că acestea reprezintă o acoperire a beneficiului nerealizat datorită neplății. În acest sens, instanța constată că potrivit art. 1068 C.civ. creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care nu a executat la timp, fie îndeplinirea clauzei penale, fie a obligației principale, elementul definitoriu în privința efectelor clauzei penale fiind că nu dovedirea prejudiciului, ori cuantumul acestuia este cel care face obligația de plată a daunelor să fie exigibilă, ci survenirea evenimentului.
Referitor la capătul de cerere privind plata sumei de 413 lei, reprezentând taxă pentru rezilierea contractului înainte de termen, instanța urmează a-l respinge ca nefondat.
La dosar nu a fost depusă nicio dovadă despre faptul că a încetat contractul, la ce data a intervenit încetarea, așa cum se afirmă în înscrisul depus de creditor cu privire la modul de calcul a sumelor solicitate (f. 8) și nu este indicat în niciun fel modul de calcul al sumei de 8.696,44 lei, pretinsă cu titlu de taxă de reziliere, nu este indicată valoarea avută în vedere ca și tarif al abonamentului contractat, nu este indicat numărul de luni avute în vedere, nu este indicată rata de schimb sau moneda avuta în vedere.
Astfel, verificarea condițiilor certitudinii, lichidității și exigibilității în privința sumei de 8.696,44 lei reprezentând „taxă pentru rezilierea contractului înainte de termen” presupune o analiză a fondului cauzei și administrarea unor probatorii incompatibile cu procedura sumară a somației de plată, deoarece este necesar a se verifica motivele care au determinat încetarea contractului și momentul în care a avut loc aceasta.
În temeiul art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța consideră ca un termen de 30 zile de la data comunicării ordonanței cuprinzând somația de plată este suficient pentru a acorda debitorului posibilitatea efectuării plății, fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite, în parte, cererea formulată și va soma debitorul să achite creditoarei - cesionare, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 3.954,17 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, și suma de 3.954,17 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În cauză s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare constând în taxa de timbru în valoare de 39 de lei (f. 2) și a timbrului judiciar de 3 lei. În consecință, instanța va obliga debitoarea la plata către creditoare a sumei de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite, în parte, acțiunea formulată de creditoarea - cesionară E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul in București, ..10A, ., sector 2, în contradictoriu cu debitoarea F. S.R.L., cu sediul in București, ., ., ..
Somează debitoarea F. S.R.L. ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, să achite creditoarei - cesionare E. K. ROMANIA S.R.L. suma de 3.954,17 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, și suma de 3.954,17 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Obligă debitoarea F. S.R.L. să achite creditoarei - cesionare E. K. ROMANIA S.R.L. suma de 42 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă de timbru și timbru judiciar).
Irevocabilă pentru creditoarea - cesionară și cu drept de cerere în anulare pentru debitor, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dact. GNC /Dact.ACN
4 ex./27.11.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7590/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
