Acţiune în constatare. Sentința nr. 9958/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9958/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 9618/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9958
Ședința publică din data de 09.10.2014
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect acțiunea în constatare formulată de reclamanții M. A. și M. F. cu domiciliul procesual ales în G., ., ., . cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A. cu sediul procesual ales în B., ., ., la av. V. M...
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 24.09.2014 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2013, reclamanții M. F. și M. A., în contradictoriu cu pârâta . București, au solicitat constatarea nulității clauzei prevăzută de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/06.10.2008, privind comisionul de risc redenumit comision de administrare, obligarea pârâtei să le restituie suma de 8.116,63 lei reprezentând comisionul de risc care a fost încasat, dobânda legală la această sumă calculată de la data introducerii acțiunii până la achitare și continuarea Convenției de credit nr._/06.10.2008 cu excluderea comisionului de risc. Au solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că, între părți, a fost semnată Convenția de credit nr._/06.10.2008, având ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 43.327,83 pe o durată de 84 luni.
Au precizat reclamanții că, prin art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției, s-a prevăzut perceperea unui comision de risc în procent de 0,39% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a contractului.
Au menționat reclamanții, în sinteză, că comisionul de risc reprezintă o clauză abuzivă deoarece nu a fost negociată, este obscură și echivocă și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
În susținerea cererii formulate, reclamanții au depus înscrisuri în copie (f. 12-53, 60-65).
Pârâta . a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate, motivat, în sinteză, de faptul că au trecut mai mult de 3 ani de la reținerea sumelor ce se cer a fi restituite.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, motivat, în sinteză, pe faptul că clauza privind comisionul de risc nu este abuzivă, negocierea contractului realizându-se prin acceptarea ofertei, a produsului lansat de bancă, intenția reclamanților la negocierea contractului de credit fiind aceea de a stabili dacă costul creditului este convenabil pentru ei, fără a conta din ce anume este compus acel cost.
Invocând art. 4 din Legea nr. 193/2000, pârâta a arătat că faptul că o clauză contractuală nu a fost negociată direct cu consumatorul nu conduce automat la concluzia că aceasta ar fi abuzivă, noțiunea de „dezechilibru semnificativ” depinzând de aprecierea comportamentului abuziv al celui care deține poziția de supremație la încheierea contractului.
Pârâta a subliniat faptul că clauza reglementată de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/06.10.2008 a fost negociată și nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, riscul fiind generat prin simpla acordare a unui credit care trebuie în permanență evaluat.
A menționat pârâta că comisionul de risc nu este un echivalent al garanției reale imobiliare – ipoteca, fiind perceput pentru gestionarea și a altor riscuri decât riscul de neplată și anume riscul de neexecutare, riscul de urmărire a garanției, riscul de depreciere/pieire a garanției, de neîncasare a valorii asigurate etc.
A precizat pârâta și faptul că, prin notificare, a transmis reclamanților oferta de implementare a OUG nr. 50/2010 cu Actul Adițional aplicat la Convenția de credit nr._/06.10.2008, reclamanții însușindu-și în mod tacit acest Act Adițional, prin care s-a prevăzut modificarea clauzei prevăzute de art. 5 lit. a, în sensul că s-a prevăzut existența unui comision de administrare, comision prevăzut de OUG nr. 50/2010, astfel încât, de la data de 20.09.2010 reclamanții au achitat comision de administrare.
A concluzionat pârâta că perceperea comisionului de risc a fost reglementată și consimțită contractual de către ambele părți, fără existența unei constrângeri și se realizează potrivit principiului consfințit de art. 969 C.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG 99/2006, Regulamentul 17/2003 al BNR, legea 193/2000, OUG 50/2010 modificată prin legea 288/2010, Directiva 93/13/CEE, art. 969 din Codul Civil.
Prin precizările depuse la data de 07.02.2014, pârâta a arătat că s-a reținut reclamanților, în baza clauzei a cărei anulare se solicită, suma de 6.251,94 lei cu titlu de comision de risc, de la începutul convenției până la data de 26.02.2013, data rambursării integrale a creditului și că, în cazul convenției de credit nr._/06.10.2008, nu a fost implementată OUG nr. 50/2010 (f. 51).
Prin precizările depuse la data de 24.09.2014, pârâta a arătat că s-a reținut reclamanților, în baza clauzei a cărei anulare se solicită, suma de 7.637,22 lei cu titlu de comision de risc (f. 83).
La termenul de judecată din data de 24.09.2014, reclamanții, prin reprezentant, au arătat că suma reținută de pârâtă cu titlu de comision de risc a cărei restituire o solicită în cauză este de 7.637,22 lei, că Convenția de credit nr._/06.10.2008, supusă analizei instanței, a încetat la data de 26.02.2013, prin achitare anticipată și că suma de 9.315,25 lei, pe care a trecut-o în cererea modificatoare, a fost luată din graficul de rambursare, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 1, dar că, prin achitarea anticipată a creditului, s-a achitat numai suma de 7.637,22 lei cu titlu de comision de risc.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin Încheierea din data de 05.03.2014 (f. 57), instanța a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților de a solicita restituirea sumelor achitate, pentru considerentele reținute în încheiere.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar, reclamanții renunțând la proba cu expertiză tehnică contabilă care fusese încuviințată (f. 93).
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Convenția de credit nr._/06.10.2008, încheiată între ., în calitate de împrumutător și M. F. și M. A., în calitate de împrumutați, reclamanta a acordat pârâților un credit în sumă de 43.327,83 lei, rambursabil în 84 luni, cu o dobândă curentă de 6,95 % p.a. (12,5% D.) și un comision de risc de 0,39% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit, comision stipulat în art. 5 lit. a din Condițiile Speciale la contract (f. 12-22).
În art. 3.5 din Condițiile Generale la contract s-a prevăzut că, ”pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile Speciale”.
Între aceleași părți a fost încheiat și Actul Adițional nr. 1/24.11.2009 la Convenția de credit nr._/06.10.2008 (f. 23-27), prin care s-a prevăzut, în principal, modificarea graficului de rambursare și Contractul de garanție reală nr. 1/24.11.2009 asupra veniturilor prezente și viitoare, accesoriu al Convenției de credit nr._/06.10.2008 și Contractul de garanție mobiliară asupra conturilor /24.11.2009, accesoriu al Convenției de credit nr._/06.10.2008 (f. 45-51).
La data de 26.02.2013, reclamanții au rambursat integral și anticipat creditul care a făcut obiectul Convenției de credit nr._/06.10.2008 (f. 82).
În drept, potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
În sensul art. 4 alin. 1 din lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit art. 6 și 7 din lege, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă, după eliminarea acestora, mai poate continua iar, în măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz și daune-interese.
Conform art. 13 din lege, instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale abuzive, în măsura în care contractul rămâne în ființă sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.
Deci reglementarea legală, în ceea ce privește soarta contractului după constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, instituie regula nulității parțiale a contractului, care se reface de o manieră conformă justiției, pentru păstrarea acestuia, în sensul conservării validității sale, în măsura în care este posibil. Odată restabilit echilibrul contractual, intervenția instanței încetează, contractul continuând a se derula între părți, așa cum s-a arătat, fără clauzele constatate a fi abuzive.
Din interpretarea sistematică a tuturor prevederilor legale menționate, rezultă că analiza, de către instanța de judecată, a clauzelor contractuale în scopul constatării clauzelor abuzive, în baza Legii nr. 193/2000, este posibilă numai în contractele încheiate între comercianți și consumatori și care se află în derulare.
Numai în cazul contractelor aflate în derulare se poate analiza dezechilibru semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților contractante, producerea acestui dezechilibru fiind, așa cum s-a arătat, una dintre condițiile calificării unei clauze contractuale ca fiind abuzivă.
În cauză, relațiile contractuale dintre părți au încetat anterior introducerii acțiunii, Convenția de credit nr._/06.10.2008 încetând la data de 26.02.2013, prin achitarea anticipată a contractului de către reclamanți și deci clauzele contractuale dintre părți nu mai pot fi supuse analizei instanței în ceea ce privește caracterului lor abuziv.
În concluzie, față de considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanții M. F. și M. A. cu domiciliul procesual ales în G., ., ., . cu . București cu sediul procesual ales în B., ., ., .. V. M...
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014.
Președinte Grefier
Red.E.P/ 10.10.2014. Tehnored..GO / 5 ex /15.10.2014
.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4717/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
