Acţiune în constatare. Sentința nr. 6212/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6212/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 13507/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6212
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant C. M., reclamant C. O. și pe pârât S.C. V. R. S.A., având ca obiect acțiune în constatare
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.06.2014, și la data de 13.06.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 16.07.2013, sub dosar nr._, reclamanții C. M. și C. O., în contradictoriu cu pârâta . prin . Sucursala G., au solicitat constatarea clauzelor abuzive din Convenția de credit nr._ din 28.08.2008 și actului adițional, să dispună anularea parțială a convenției de credit, să oblige pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc sau comision de administrare în sumă de_,65 CHF până la data formulării acțiunii, dar și în continuare. Totodată a solicitat plata dobânzii legale aferentă sumelor restante în cazul în care restituirea se va face în CHF sau plata în lei la cursul valutar al pârâtei afișat și practicat pentru CHF la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că între părți, la data de 28.08.2008, a fost semnată convenția de credit a căror anulare parțială se solicită prin care reclamanții au contractat un credit în moneda CHF, garantat cu ipotecă. La data de 16.09.2010 pârâți au fost notificați în vederea încheierii unui act adițional, dar nu au semnat acest act, formulând răspuns scris băncii, prin care au solicitat și eliminarea comisionului de risc și restituirea sumelor încasate necuvenit.
Cu privire la clauzele referitoare la comisionul de risc, redenumit în actul adițional comision de administrare, reclamanții arată că nu este reglementat prin clauze contractuale clare și fără echivoc, nefiind definit prin convenție, fiind stabilit unilateral de bancă și generând un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților raportat la valoarea lui de 0,22% din soldul lunar.
În opinia reclamanților sunt abuzive și prevederile art. 8.1 lit. a liniuțele 2 și 3, art. 8.1. lit. c și d din contractul de credit întrucât permit băncii să declare creditul anticipat, în cazul în care reclamanții nu și-ar respecta obligațiile de plată în cadrul altor convenții de credit, în cazul apariției unor situații neprevăzute care ar conduce la opinia băncii că nu și-ar mai putea restitui împrumutul sau în cazul în care, tot în opinia băncii, creditul nu ar mai fi garantat corespunzător.
Susțin reclamanții că aceste prevederi sunt neclare și conferă unilateral drepturi băncii, fără posibilități de verificare a deciziilor luate.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 193/2000, C.civ. și C.proc.civ..
În susținerea cererii formulate, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Au fost depuse, la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, convenția de credit nr._/28.08.2008, actul adițional propus de bancă, corespondență părți, graficele de rambursare extras de cont (filele 7-59).
Au solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
Reclamanții au mai depus la dosar, pe parcursul judecății practică judiciară (filele 74-91).
Legal citată, pârâta . a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, privitor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc, iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Privitor la excepția invocată a arătat că restituirea prestațiilor solicitată de reclamanți este un drept patrimonial prescriptibil în termenul general de 3 ani și privind prestații succesive pentru fiecare prestație curge o prescripție diferită.
Referitor la fondul cauzei, pârâta a arătat că, prin contractul de credit încheiat, reclamanții au împrumutat suma de_ CHF rambursabilă în 120 de luni iar clauza referitoare la comisionul de risc nu este abuzivă în condițiile în care părțile i-au cunoscut existența și întinderea încă de la momentul încheierii convenției iar aceast comision formează împreună cu dobânda prețul creditului.
A mai apreciat pârâta că în cauza de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru a se constatat caracterul abuziv al vreunei clauze contractuale, apreciind totodată că acel comision de risc este o componentă a costului contractului fiind chiar exceptat de la controlul caracterului abuziv.
Privitor la caracterul abuziv invocat de reclamanți față de declararea anticipată a scadenței creditului, pârâta a arătat că nu sunt abuzive întrucât ele reprezintă doar sancțiuni ale neîndeplinirii contractului, neexecutare care nu este doar prefigurată ci efectivă și actuală, conducând la diminuarea garanțiilor.
A mai susținut pârâta că respectivele clauze contractuale nu dau băncii dreptul să interpreteze clauzele contractuale ci privește situații de fapt neprevăzute care fac improbabilă executarea obligațiilor contractuale, inclusiv pe cele privitoare la garantarea creditului.
Cu privire la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc sau de administrare, pârâta arată că acesta este în sumă de_,65 CHF iar în cazul obligației la plata lui în lei, nu se poate acorda și dobânda legală și cursul valutar din data plății pentru că s-ar ajunge la o dublă reparare a unui pretins prejudiciu, dobânda legală cuprinzând și rata inflației.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 21/1992,OG nr.174/2008, OG 99/2006, Legea 193/2000, OUG 50/2010 modificată prin legea 288/2010, Directiva 93/13/CEE, art. 969 din Codul Civil.
În susținerea întâmpinării formulate, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Pârâta a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
La solicitarea instanței, pârâta a depus și ea un extras de cont (atașat).
Conform art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În ședința publică din data de 30.05.2014, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 C.proc.civ., va fi analizată cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune privind capătul de cerere referitor la pretențiile de restituire a sumelor achitate cu titlu de comision de risc.
Acțiunea de față are ca obiect principal constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale printre care și cele referitoare la perceperea comisionului de risc, acțiune care are ca efect în cazul admiterii constatarea nulității respectivei clauze, respectiv desființarea retroactivă a clauzei care încalcă dispozițiile legale.
Nulitatea se îndreaptă asupra acelor efecte care contravin prevederilor legale încălcate, lăsând neatinse efectele care nu contrazic legea.
Sumele de bani achitate (prestațiile efectuate) în baza unei clauze sancționate cu nulitatea se restituie, nulitatea operând retroactiv de la data încheierii actului.
Capătul de cerere privind restituirea prestațiilor efectuate în baza clauzelor abuzive reprezintă o cerere accesorie, strâns legată de soluționarea celei dintâi.
În consecință, restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc reprezintă o cerere accesorie cererii principale având ca obiect constatarea caracterului abuziv a clauzelor privitoare la dobândă, modul de soluționare a petitului accesoriu fiind strâns legat de soluția adoptată în ceea ce privește cererea principală.
Consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, astfel acțiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale este imprescriptibilă extinctiv.
Pentru considerentele anterioare excepția prescripției invocată în prezenta cauză de pârâră, cu privire la sumele achitate de reclamanți cu titlu de comision de risc, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei:
În fapt, potrivit contractului de credit nr._/28.08.2008, încheiat între ., în calitate de împrumutător și C. M. și C. O., în calitate de împrumutați, pârâta a acordat un credit în cuantum de_ CHF, rambursabil în 120 de luni, cu o dobândă fixă de 3,99 %, D. 6,97% și un comision de risc de 0,22%. Prin convenție s-au prevăzut și alte comisioane, respectiv un comision de penalizare de 2% flat, comision de analiză dosar 60 CHF, comision de administrare garanții de 709,92 lei, comision confirmare informații credit 150 euro, comision întocmire acord 10 euro, comision întocmire acord construire 15 euro și un comision emitere acord modificare sau înlocuire garanție de 40 euro, toate acestea din urmă plătibile la încheierea convenției sau, după caz, la data eliberării acordului.
Cuantumul comisionul de risc și modalitatea de calcul au fost stabilit prin art. 5.1. lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit, unde se prevedea că este aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit. Legat de același comision, la punctul 3.5 din condițiile generale ale contractului se prevede că pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, modul de calcul și scadența plății fiind stabilite prin condițiile speciale al convenției.
Conform art. 7 din condițiile speciale ale contractului de credit, împrumutul contractat de reclamanți a fost garantat prin instituirea unei ipoteci de prim rang asupra apartamentului cu 2 camere și dependințe situat în G., .. 12, ., ., cu numărul cadastral 2219/3;94, înscris în cartea funciară nr._ a municipiului G..
Potrivit art. 8. 1 din contract, lit. a liniuțele 2 și 3, și lit. c și d, condițiile generale ale convenției de credit, „în cazul în care se ivește una dintre respectivele situații, atunci în orice moment, banca va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului și codebitorului sau garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipa, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și cu toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției: a) împrumutatul nu își îndeplinește obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror ale costuri datorate – conform altor convenții încheiate de împrumutat cu banca sau – conform altor convenții de credit încheiate de împrumutat cu alte societăți financiare de credit. c) în cazul apariției unei situații neprevăzute care, în opinia băncii, face să devină improbabilă ca împrumutatul să-și poată îndeplini obligațiile asumate conform convenției; d) în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător”.
Părțile nu au făcut dovada semnării vreunui act adițional la contractul de credit, dar reclamanții au depus la dosar actul adițional propuse de banca pârâtă, filele 22-34, precum și adresa înregistrată la V. Sucursala G. sub nr._/16.09.2010 privind refuzul expres al reclamanților de semnare a actului adițional (fila 35).
În actul adițional propus de bancă se prevede că punctul 5.1 din Condițiile Speciale ale Convenției, va purta denumirea „Comisioane/Alte costuri aferente contului curent” și va prevedea un comision de administrare credit, în procent egal cu cel al comisionului de risc prevăzut în convenția inițială (fila 25).
Potrivit actului adițional, comisionul de administrare credit vizează administrarea riscului de credit (implicat de situații precum: comportamentul contractual al împrumutatului/Codebitorilor/Garanților pe toată durata Convenției; modul de îndeplinire de către Împrumutat/Codebitor/Garanți, întocmai și la timp, pe toată durata Convenției, a tuturor obligațiilor asumate în baza acesteia; riscul de urmărire și de degradare/uzură a bunurilor aduse în garanție, în orice moment pe toată durata Convenției; riscul neîncasării valorii asigurate, stabilită prin polița de asigurare, în caz de producere a unui eveniment asigurat și a riscului de piață (implicat de situații precum: variația condițiilor de piață privitoare la valoarea bunurilor aduse în garanție și la valorificarea acestora în orice moment pe toată durata Convenției, dacă va fi cazul; variații ale condițiilor pieței valutare) și este calculat lunar, luând în calcul un număr de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile utilizând următoarea formulă: (soldul creditului x Comisionul de administrare credit x 12 x 30)/360.
Astfel cum rezultă din extrasele de cont aflate la dosar, și susținerile inițiale ale reclamanților, necontestate de pârâtă, pe parcursul derulării convenției de credit, până la data de 01.07.2013, reclamanții au achitat suma de_,65 CHF cu titlu de comision de risc redenumit în extrasul de cont începând cu luna septembrie 2010 „comisioane” sau „comision de administrare”.
În drept, potrivit art. 1 alin. 3 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive republicată, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Convenția de credit nr._/28.08.2008, intră sub incidența Legii nr. 193/2000 dată fiind calitatea împrumutaților de consumatori și calitatea băncii de comerciant, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.
De asemenea, potrivit art. 40 alin. 1 din OUG nr. 40/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator. Conform art. 40 alin. 3 din același act normativ, în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin. 1 este considerată acceptare tacită. În acest caz se interzice introducerea în actele adiționale a altor prevederi decât cele impuse prin legislație. Introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislație sunt considerate nule de drept.
Conform art. II din Legea nr. 288/2010 privind aprobarea OUG nr. 50/2010, actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi (02.01.2011).
În sensul art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Conform art. 10 lit. b OG 21/1992,consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție.
De asemenea, conform art. 1 alin. 1 și 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).
Instanța va înlătura apărarea pârâtei conform căreia numai Condițiile Generale conțin clauzele preformulate, nenegociate ale contractului, Condițiile Speciale fiind expresia tratativelor purtate între părți. În acest context, reține că singurele prevederi contractuale personalizate, în funcție de nevoile și cerințele fiecărui client în parte sunt cele referitoare la suma împrumutată, durata contractului și tipul de contract dintre produsele disponibile. De altfel aceste prevederi nu par a face parte dintre cele susceptibile a fi negociate, ci, mai degrabă dintre cele care țin de personalizarea contractului.
Negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influența natura clauzei contractuale, iar, în cauză, nu au fost dovedite eventuale discuții referitoare la modificarea efectivă a clauzelor contestate, nici chiar în privința actului adițional emis de bancă tot în mod unilateral.
Instanța reține că inserarea clauzelor privind comisionul de risc, respectiv comisionul de administrare, nu putea fi influențată de consumatori, clauzele având un caracter standard și regăsindu-se în contractele de credit încheiate de bancă cu diverși consumatori.
În consecință, în lipsa unor dovezi contrare, instanța apreciază că toate clauzele indicate de reclamanți au natura unor clauze preformulate, nenegociate liber de părți.
Potrivit art. 4 alin. 6 Legea nr. 193/2000 republicată, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Pârâta interpretează această dispoziție legală, care o transpune pe cea din Directiva Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 95 din 21 aprilie 1993, în sensul că comisionul de risc face parte din prețul contractului și, în consecință, nu este susceptibil de a fi examinat prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.
Instanța apreciază că textul de lege limitează intervenția instanței în definirea noțiunilor de obiect al contractului, de preț al contractului și de plată, însă nu interzice instanței să evalueze modul cum se calculează o parte din prețul contractului.
În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanța va avea în vedere echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaților, de o parte, și cele ale băncii, de cealaltă parte, înțelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obținerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obținerea de condiții de creditare cât mai puțin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului și a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalități perfecte între pozițiile celor două părți.
În ce privește comisionul de risc de 0,22% din soldul creditului prevăzut de contractul de credit analizat în prezenta cauză, prevăzut de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art. 3.5 din Condițiile Generale, instanța reține că în contract nu se precizează care este riscul acoperit prin instituirea acestora.
Totodată, reține că există un dezechilibru semnificativ între prestațiile celor două părți, dat fiind cuantumul comisionului față de valoarea creditului în condițiile în care comisionul nu este definit în cuprinsul convenției, nu se precizează dacă este vorba de costul unui serviciu prestat, care ar fi acest serviciu sau dacă reprezintă contravaloarea unui prejudiciu suportat de pârâtă ca urmare a unei fapte a consumatorului. Mai mult, nu se precizează, în cuprinsul convenției dacă există sau nu posibilitatea de restituire a comisionului plătit odată cu fiecare rată în cazul în care un astfel de eveniment nu se produce.
Chiar în situația în care am reține, în plus față de dispozițiile contractuale, definiția riscului de credit în sensul art. 3 lit. g din Normele BNR nr. 17/18.12.2003, respectiv riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor preconizate, ca urmare a neîndeplinirii de către clienți a obligațiilor contractuale constând în rambursarea creditului și a costurilor aferente acestuia, instanța apreciază că a fost încălcat echilibrul contractual în lipsa unei prestații care să justifice perceperea comisionului în cauză.
Astfel, în acest context, reține că, în fapt, potrivit convenției, comisionul de risc se calculează lunar, spre deosebire de dobânzi sau alte comisioane, iar, în condițiile contractuale semnate, la finalul creditării, reclamanții ar fi avut de rambursat, principalul de_ CHF, dobânda în cuantum de_,27 CHF și un comision de risc în cuantum de_,07 CHF (conform graficului de rambursare de la filele 18-20).
Or, în împrejurările în care rambursarea creditelor a fost garantată prin ipotecă asupra imobilului proprietatea reclamanților, penalitățile pentru întârzierile la plată au fost stabilite la 2% din valoarea sumelor datorate și neplătite la scadență, conform pct. 4 lit. a din contracte, nu pot fi reținute argumentele pârâtei referitoare la riscul determinat de eventuale variațiuni ale pieței imobiliare sau ale pieței valutare.
Echilibrul contractual este afectat nu doar având în vedere cuantumul ridicat al comisionului prin raportare la prețul total al contractului, ci și prin încasarea sumelor cu titlu de comision de risc fără ca, în situația în care, la sfârșitul perioadei de creditare, riscul avut în vedere nu s-a produs, să fie prevăzută obligația sau posibilitatea restituirii sumelor încasate cu acest titlu.
Totodată, reclamanții consumatori au acționat, la momentul încheierii contractului de credit, de pe o poziție inegală în raport cu profesionistul ., acesta din urmă având obligația de informare asupra tuturor produselor oferite de bancă, asupra costului total al creditului, dar și asupra semnificației unor comisioane, cum este și comisionul de risc, respectiv asupra modalității de calcul al acestor comisioane precum și asupra condițiilor de declarare a scadenței anticipate. Or, în cauză nu au fost administrate probe referitoare la modalitatea de informare a reclamanților asupra condițiilor de creditare în sensul menționat mai sus.
În ceea ce privește comisionul de administrare, potrivit susținerilor pârâtei, în contextul modificărilor impuse de noul cadru legislativ creat de OUG nr. 50/2010, banca a adaptat structura de comisioane astfel încât să se încadreze în enumerarea limitativ prevăzută de art. 36 din cuprinsul OUG nr. 50/2010 menținând valoarea aferentă comisionului de risc, iar, pe de altă parte, a clarificat, prin actele adiționale, rațiunea perceperii acestui cost.
Instanța apreciază față de înscrisurile aflate la dosar că acel comision denumit de pârâtă în actele adiționale „comision de administrare credit” reprezintă, în esență, comisionul de risc indicat în cuprinsul fiecărei Convenții de credit inițiale la punctul 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale. Un argument în această apreciere îl reprezintă și valoarea procentuală identică cu cea a comisioanelor de risc stipulate în fiecare convenție.
Deși, în cuprinsul celor trei Acte adiționale, este oferită o definiție a comisionului ce urmează a fi încasat cu titlu de comision de administrare, instanța apreciază că aceleași rațiuni avute în vedere în analiza dezechilibrului contractual cu referire la comisionul de risc, sunt valabile și în analiza caracterului abuziv al clauzei ce prevede comisionul de administrare credit.
Astfel, pentru argumentele dezvoltate mai sus, instanța, va constata caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc, prevăzut de pct. 5 lit. a din Condițiile speciale și art. 3.5 din Condițiile generale ale Convenției de Credit nr._/28.08.2008 redenumit comision de adminsitarre prin actul adițional propus de pârâtă și va anula aceste clauze.
În ceea ce privește clauzele art. 8 lit. a liniuțele 2, 3, lit. c și d, din contractul de credit (condițiile generale) privitoare la declararea scadenței anticipate, instanța le apreciază de asemenea abuzive, întrucât permit declararea scadenței anticipate oricând, chiar fără să existe o neexecutare din partea împrumutatului a obligațiilor prevăzute în acest contract de credit. Faptul că decizia este lăsată la aprecierea discreționară a băncii, în funcție de propriile aprecieri subiective ale acesteia și faptul că declararea scadenței anticipate de către bancă are ca și consecință obligația împrumutaților de a restitui imediat întregul credit împreună cu dobânda și comisioanele, creează dezechilibre semnificative între drepturile și obligațiile părților contractante.
Rațiunea pârâtei privitoare la diminuarea bonități și garanțiilor oferite de client, în cazul executării silite a bunurilor și veniturilor acestuia de către alte bănci sau instituții de credit, nu poate justifica o reziliere a contractului sinalagmatic încheiat de părți, în absența unei neexecutări culpabile a unei obligații contractuale esențiale. Mai mult, nu se poate aprecia că se încalcă obligația de garantare a creditului, cât timp acesta este garantat cu ipotecă de prim rang.
În aprecierea ca abuzivă a acestor clauze contractuale instanța mai are în vedere și faptul că noțiunea de „situație neprevăzută” folosită de art. 8 lit. c și d nu este deloc definită și nici explicată prin exemple de asemenea situații, nefiind de asemenea explicată fără echivoc nici situația în care creditul nu ar mai fi garantat corespunzător, toate aceste împrejurări fiind lăsate la decizia exclusivă a pârâtei.
Cum formulările utilizate nu pot conduce decât la interpretarea clauzelor în favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitate împrumutaților care și-a îndeplinit obligațiile acelui contract să verifice dacă scadența anticipată a fost corect dispusă, a fost justificată de motive temeinice, precum și necesară și proporțională cu scopul urmărit, apare ca evident dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților.
În concluzie, apreciind incidente dispozițiile Legii nr. 193/2000 și în privința clauzelor prevăzute de art. 8.1 lit. a liniuțele 2, 3 art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile generale ale Convenției de Credit nr._/28.08.2008, instanța urmează să le anuleze.
Referitor capătul de cerere privind pretențiile bănești ale reclamanților, instanța reține că principiul restabilirii situației anterioare este unul dintre principiile care guvernează efectele nulității actului juridic civil și presupune că tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
În fapt, potrivit extrasului de cont aflat la dosar și susținerilor părților necontestate, reclamanții au achitat în derularea contractului de credit, până în luna iulie 2013, suma de_,65 CHF cu titlu de comision de risc, comision care a fost perceput și achitat și în continuare în timpul judecății.
Pe cale de consecință, apreciind ca abuzive clauzele contractuale referitoare la comisionul de risc, redenumit comision de administrare, instanța va obliga pârâta la restituirea, către reclamanți a sumei de_,65 CHF (plătibili în CHF) încasată cu titlu de „comision de risc” și „comision de administrare credit” până la data de 01.07.2013 precum și la plata sumelor încasate cu titlu de „comision de risc” sau „comision de administrare credit” după data de 01.07.2013.
Instanța apreciază ca util ambelor părți ca plata sumelor restante să se facă în moneda creditului, respectiv în CHF.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține că datoriile lichide și plătibile în bani produc dobândă, de drept, din ziua când devin exigibile. Dobânda legală se stabilește, când s-a stipulat plata în monedă străină, conform art. 4 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
În baza art. 1.535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Pentru considerentele anterioare apare ca întemeiat și petitul acțiunii reclamantei privitor la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului datorat, astfel că instanța va obliga pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă debitului principal reprezentat de_,65 CHF și sumelor achitate ulterior datei de 01.07.2013 cu titlu de „comision de risc” sau „comision de administrare credit”, calculată de la data formulării acțiunii, respectiv 16.07.2013, până la achitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Admite cererea având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanții C. M. CNP_ și C. O., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de avocat S. C., în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâta . prin Sucursala G., CUI_, J_, cu sediul în București, ., ., sector 2.
Constată caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc prevăzute de art. 5 lit. a din Condițiile speciale și art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției din Convenția de Credit nr._/28.08.2008, redenumit comision de administrare credit prin Actul adițional.
Anulează clauzele prevăzute de art. 5 lit. a ”Comision de risc” din Condițiile speciale ale convenției și art. 3.5 ”Comision de risc” din Condițiile generale ale convenției din Convenția de Credit nr._/28.08.2008.
Constată caracterul abuziv al clauzelor privind declararea scadenței anticipate prevăzute de art. 8.1 lit. a liniuțele 2, 3 art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile generale ale Convenției de Credit nr._/28.08.2008.
Anulează clauzele prevăzute de art. 8.1 lit. a liniuțele 2, 3 art. 8.1 lit. c și art. 8.1 lit. d din Condițiile generale ale Convenției de Credit nr._/28.08.2008.
Obligă pârâta la restituirea, către reclamanți a sumei de_,65 CHF (plătibili în CHF) încasată cu titlu de „comision de risc” și „comision de administrare credit” până la data de 01.07.2013 precum și la plata sumelor încasate cu titlu de „comision de risc” sau „comision de administrare credit” după data de 01.07.2013.
Obligă pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă debitului principal reprezentat de_,65 CHF și sumele achitate ulterior datei de 01.07.2013 cu titlu de „comision de risc” sau „comision de administrare credit”, calculată de la data formulării acțiunii, respectiv 16.07.2013, până la achitare.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2014.
Președinte,
Pentru Jud. M. A. M. – C.O.
semnează conf. disp. art. 261 alin. 2 Cod Pr. Civ.
Președintele Judecătoriei G. jud. D. R. Grefier,
Pentru grefier B. E. – C.O.
semnează conf. disp. art. 261 alin. 2 Cod Pr. Civ.
Grefier Șef G. N.
RedAMM /18.08.2014/ tehored. ACB/18.08.2014/5ex
.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3735/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 279/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
