Actiune in regres. Sentința nr. 4606/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4606/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 2523/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 8637
Sentința civilă nr.4606/2014
Ședința publică din data de 07.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. A.
GREFIER: M. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă având ca obiect acțiune in regres” formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâții C. L. G. și M. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR.
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2014, când a dispus următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.01.2013, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. a chemat în judecată pe pârâții C. L. G. și M. G. reprezentat de PRIMAR, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, aceștia să fie obligați în solidar la plata următoarelor sume:
- 14,791,39 lei cu titlul de despăgubiri;
- dobânda legală la suma menționată, începând cu 31.01.2013 (data introducerii acțiunii) și până la plata efectivă a sumei;
- cheltuielile de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în calitate de asigurător al autoturismului înmatriculat sub numărul_, a plătit suma menționată ca despăgubiri către proprietarul acesteia care circulând pe .. G., în apropiere de Baia Comunală, producând avarii autoturismului. Potrivit legislației privind asigurările, reclamanta a solicitat recuperarea sumei plătite asiguratului de la persoana vinovată.
În speță, reclamanta a susținut că vinovăția aparține celor doi pârâți – MUNICIPIULUI G. ca proprietar al drumului public, care nu a întreținut carosabilul, și CONSILIULUI L. G., ca autoritate competentă pentru furnizarea serviciilor referitoare la drumuri publice.
În drept, reclamanta a invocat art.1349-1395, 2199-2238 din Codul Civil, art.998 din Vechiul Cod Civil, art.22 și 54 din Legea nr.136/1995, art.21, 36 și 62 din Legea nr.215/2001, art.5, art.113 din O.U.G. nr.195/2002 și art.2 și 3 din O.G. nr.13/2011.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Acțiunea a fost timbrată cu 1000,13 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul M. G. prin PRIMAR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a arătat că art.58 din Legea nr.136/1995 prevede expres și limitativ cazurile în care asigurătorul poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana responsabilă de producerea pagubei, în speță nefiind îndeplinite aceste cerințe.
S-a mai învederat că M. G. nu a fost găsit vinovat pentru producerea avariilor și că nu rezultă din actele depuse locul producerii accidentului, existența gropii și că intrând în două gropi s-au produs avariile. Astfel că nu este probat raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și ar trebui reținută și culpa proprietarului deoarece nu a fost suficient de diligent iar avariile nu s-ar fi putut produce dacă ar fi circulat cu viteză redusă (maximul admis pe sectorul de drum fiind de 50 km/h).
În drept au fost invocate art.205-208 Cod proc civ., O.U.G. nr.195/2002 și Legea nr.136/1995.
Nu au fost solicitate probe.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul C. L. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu are capacitate de drept administrativ, nu are un patrimoniu propriu și nici scop propriu. S-a mai arătat că potrivit art.21 alin.(1) din Legea nr.215/2001 unitatea administrativ teritorială este persoana juridică de drept public ce are capacitate juridică și poate sta în instanță iar C. L. este autoritatea deliberativă a unității administrativ teritorială.
În drept au fost invocate art.41 alin.(1), art.61 alin.(1), 115 și urm Cod proc. civ., art.187, 188 Cod Civ. și art.58 din Legea nr.136/1995.
A fost solicitată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 06.11.2013 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtului C. L. G., instanța a respins excepțiile prin Încheierea din 06.11.2013, și a continuat judecata, încheierea putând fiind atacată odată cu fondul.
Instanța a admis și a administrat pentru reclamantă și pârâți proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate, constând în: Declarație P. L. (fila 7), Document reparație (fila 8), Factură Fiscală (fila 9), Cerere de despăgubire (fila 10), Extras de cont (fila 14), Planșe fotografice (file 15 - 19), Raport de expertiză tehnică din 26.03.2014 (file 172-175).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că:
În fapt, reclamanta a fost asigurător CASCO al numitului P. L.. La data de 20.01.2012, în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, asiguratul afirmă că și-a avariat automobilul călcând în două gropi din . Comunală, din municipiul G.. Evenimentul produs rezultă din declarației asiguratului (șoferul) dată în fața asigurătorului.
Cum vehiculul era asigurat la data accidentului, reclamanta a plătit asiguratului contravaloarea reparațiilor, respectiv suma de 14.791,39 lei.
Reclamanta a formulat acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva administratorului străzii M. G. reprezentat de PRIMAR și C. L. G..
Din datele aflate la dosar instanța reține că administrarea străzii T. din mun. G. nu a fost dată către o altă persoană juridică iar statul este cel care administrează în prezent această stradă.
În drept, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- să existe o faptă a persoanei (fapta);
- să se fi produs un prejudiciu (prejudiciul);
- prejudiciul trebuie să fie consecința faptei (legătura de cauzalitate);
- persoana trebuie să fie vinovată de săvârșirea faptei (vinovăția).
În cauză, lanțul cauzal propus de reclamantă este următorul:
- pârâtul M. G. nu a întreținut drumul public (. administrarea sa (fapta);
- asiguratul a condus vehiculul pe drumul public (.-a avariat călcând într-o groapă (prejudiciul);
- avaria este rezultatul direct al neîntreținerii drumului care a permis apariția gropii (legătura de cauzalitate);
- pârâtul este vinovat pentru fapta sa (de a nu întreține drumul public).
Instanța analizând datele de la dosar reține că administratorul . administrativ teritorială MUNICIPUL G. – prin PRIMAR iar C. L. G. nu poate fi răspunzător pentru neîntreținerea drumului.
Astfel deși . MUNICIPIULUI G. administrarea acestei străzi aparține tot M. G. iar această unitatea administrativ teritorială își exercită prerogativele de administrare prin intermediul organelor sale.
Instanța reține că deși C. L. G. face parte dintre organele MUNICIPIULUI G., acesta nu este în același timp și administratorul drumului ., pe de o parte, C. L. este organul deliberativ al unității administrative și pe de altă parte, nu există o normă juridică specială (sau o dispoziție juridică derogatorie) prin care să fie desemnat C. L. în calitate de administrator al străzii T..
Mai mult instanța mai reține și că potrivit art.62 alin.(1) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, M. G. este reprezentat, inclusiv în justiție, doar de instituția primarului. Niciuna dintre celelalte entități legate de existența municipiului – inclusiv C. L. G., care constituie doar organul deliberativ al unității administrativ-teritoriale – nu are calitatea de a îl reprezenta.
De altfel, soluția legală este logică, având în vedere că municipiul are o existență abstractă, asemenea oricărei persoane juridice; faptele oricăruia dintre organele persoanei juridice sunt faptele persoanei juridice înseși, iar răspunderea aparține persoanei juridice iar nu organului. În cauză, deci, chiar și pentru faptele CONSILIULUI L. G., răspunde tot M. G..
Astfel că, nefiind proprietar al străzii și nefiind înzestrat cu prerogative de administrare ale străzii T. rezultă că în sarcina CONSILIULUI L. G. nu se poate reține nici săvârșirea unei fapte prejudiciabile și nici vinovăția în lipsa de întreținere a bunului proprietate publică.
Instanța constată că pârâtul M. G. are în proprietate . acestei străzi revine unității administrativ teritoriale menționate.
Din probele aflate la dosar rezultă că într-adevăr pe . Baia Comunală existau la momentul accidentului cele două gropi despre care se face mențiune în cererea de chemare în judecată. Totodată instanța reține că este de notorietate existența gropilor pe . Baia Comunală.
Instanța reține că a existat fapta delictuală reprezentată de lipsa de întreținere a drumului public . în neîntreținerea acestuia ce rezultă din neîndeplinirea prerogativelor de administrare a drumului public.
Referitor la condițiile a doua și a treia, respectiv producerea avariei și existența legăturii de cauzalitate, îndeplinirea lor este dovedită de următoarele probe:
- Declarație P. L. (fila 7), Document reparație (fila 8);
- Raport de expertiză tehnică din 26.03.2014 (file 172-175).
Analizând datele rezultate din mijloacele de probă instanța reține că la data de 20.01.2012 în timp ce se afla pe . Comunală, mun. G. numitul P. L. în timp ce rula cu mașina nr. de înmatriculare_ a intrat în două gropi provocând avarii ce au necesitat o reparație în cuantum de_,39 lei.
Aceste concluzii sunt susținute și de raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert A. C. care a concluzionat că din analiza avariilor suferite autoturismul a fost avariat la jențile roților dreapta și stânga față și la bara față iar din analiza gropilor nesemnalizate a rezultat că avarierea jantelor și a barei față s-a produs datorită șocului puternic ce a avut loc în urma intrării roților față în gropile practicate în carosabil. Această concluzie se menține și datorită gărzii joase la sol a autoturismului, marca Jaguar.
Instanța nu poate reține apărările pârâtei deoarece art.58 Legea nr.136/1995 nu este aplicabil în cauza dedusă, acest articol fiind referitor numai la asigurările obligatorii de răspundere auto și nu și în cazurile în care asigurarea a fost încheiată inclusiv pentru daune rezultate din activitățile utilizatorului, asigurare de tip CASCO.
Așadar rezultă că sunt îndeplinite în totalitate condițiile răspunderii civile delictuale.
Potrivit art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul se substituie asiguratului (în privința drepturilor și obligațiilor rezultate din evenimentul asigurat) și exercită acțiunea în despăgubiri împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat. În cauză, reclamanta s-a substituit conducătorului vehiculului, deci acțiunea a fost formulată de o persoană având calitate procesuală activă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită, în parte, cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâtul M. G. reprezentat de PRIMAR și să oblige pe acesta din urmă la plata către reclamantă a sumelor solicitate de aceasta și să respingă cererea de judecată formulată împotriva CONSILIULUI L. G., ca neîntemeiată.
În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că au fost efectuate cheltuieli de către reclamantă 2240,13 lei reprezentând 1240 onorariu avocat și 1000,13 lei taxă de timbru și fiind îndeplinite condițiile art.274 C.pr.civ., cererea reclamantei de acordare a acestora este fondată, astfel că pârâtul M. G. va suporta și aceste cheltuieli. Cu toate acestea asupra cererii privind onorariul de expert în cuantum de 700 lei reclamanta îl poate solicita pe cale separată.
În privința cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâta C. L. G., instanța reține că au fost efectuate cheltuieli de către pârâtă în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat și fiind îndeplinite condițiile art.274 C.pr.civ., cererea pârâtei de acordare a acestora este fondată, astfel că reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. va suporta aceste cheltuieli. Fiind debite rezultate din două capete de cerere diferite instanța nu poate efectua nici compensarea cheltuielilor și nici obliga M. G. la plata acestor cheltuieli care poartă între reclamantă și al-doilea pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. cu sediul in ., .. 1, ., ._ în contradictoriu cu pârâta MUNCIPIUL G. – prin PRIMAR cu sediul in G., ., Cod postal_.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta C. L. G., cu sediul in G., ., Cod postal_ ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul M. G. – prin PRIMAR, să plătească reclamantei suma de 14.791,39, cu titlu de despăgubire.
Obliga pârâta M. G. – prin PRIMAR, să plătească reclamantei dobânda legală începând de la data 31.01.2013 și până la plata efectivă.
Obligă pârâta M. G. – prin PRIMAR la plata către reclamantă a sumei de 2240,13 lei, reprezentând 1240 onorariu avocat și 1000,13 lei taxa de timbru.
Obligă reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. la plata către pârâta C. L. G. a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2014.
Președinte, Grefier,
Red.A.M. 05.06.2014
Dact.D.M. /10.06.2014/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 05/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 8572/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
