Anulare act. Sentința nr. 5868/2014. Judecătoria GALAŢI

Sentința nr. 5868/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 6502/233/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

operator de date cu caracter personal nr. 8637

JUDECĂTORIA G.

SECȚIE CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5868

Ședința publică de la 06 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M. M.

Grefier E. B.

Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant A. F. și pe pârât A. P., având ca obiect anulare act

Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de23.05.2014, apoi la data de 30.05.2014, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 10.04.2012, sub dosar nr._, reclamantul A. F. a chemat în judecată pe pârâtul A. P., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să desființeze contractul de vânzare-cumpărare autoturism încheiat de părți la data de 12.07.2012 și să oblige pârâtul la restituirea prețului de_ euro și a cheltuielilor vânzării. Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul arată că la data de 12.07.2011 pârâtul i-a vândut autoturismul marca Volkswagen Transporter înmatriculat provizoriu sub nr. GL-_, dar care, s-a dovedit în urma unor cercetări efectuate de organele de poliție că este furat din Olanda, astfel că autoritățile au reținut autoturismul.

Reclamantul învederează că prețul achitat de el este unul serios, raportat la valoarea de circulație a autoturismului dar că pârâtul cu rea credință a înstrăinat un autoturism furat.

Mai arată reclamantul că în situația în care ar fi cunoscut situația reală a autoturismului nu ar fi perfectat vânzarea, dar a fost indus în eroare de faptul că autovehiculul era înmatriculat provizoriu și a crezut astfel că este legal deținut de vânzător.

În motivarea în drept a acțiunii, reclamantul a invocat dispozițiile art. 82, 112 și 274 C.proc.civ și ale art. 1299 i 1265 C.civ..

În probatoriu reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.

Legal citat, pârâtul A. P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că contractul de vânzare-cumpărare autoturism a fost încheiat de reclamant cu numitul C. M. care a și achiziționat autoturismul din Germania iar nu cu pârâtul.

Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivare, pârâtul a arătat că a cumpărat la rândul său autoturismul Volkswagen de la numitul G. Rică care i-a prezentat un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul C. M., și pentru că autoturismul nu era înmatriculat pe numele vânzătorului G. Rică nu au contractat pe numele acestuia ci al deținătorului inițial.

Susține pârâtul că nu a cunoscut proveniența din furt a autoturismului și punându-i-se la dispoziție și certificatul de înmatriculare german nu a fost bănuitor.

Mai susține pârâtul că taxa de înmatriculare a autoturismului era prea mare, astfel că nu a îndeplinit formalitățile și l-a înstrăinat la rândul său către reclamant, căruia i-a pus la dispoziție actele pe care le deținea, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat tot pe numele primului proprietar vânzător care a introdus în țară vehiculul.

Învederează pârâtul că nici reclamantul nu a avut probleme în obținerea autorizației de circulație provizorii, fapt ce confirmă buna-credință și susținerile pârâtului care nu cunoștea proveniența autoturismului, nefiind implicat în vreun fel în presupusul furt.

Mai susține pârâtul că autoturismul a fost luat din posesia reclamantului temporar dar nu confiscat, fiind posibil ca autoturismul să fie restituit reclamantului după finalizarea cercetărilor.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Pârâtul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și martori și în susținere, a depus la dosar înscrisuri reprezentând contracte de vânzare-cumpărare autoturism, proces verbal ridicare temporară autoturism, dovada auto, autorizația de circulație provizorie (filele 12-23).

La primul termen de judecată, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârât pentru cauză ilicită și repunerea părților în situația anterioară contractării, în sensul obligării pârâtului la plata prețului primit, respectiv_ euro sau în echivalent_ lei.

În drept au fost invocate prevederile art. 132 C.proc.civ și ale art. 966, 968 C.civ..

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, taxa judiciară de timbru în sumă de 2411 lei, stabilită în condițiile art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 146/1997, și a fost suportată de către stat, ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamant.

Excepția invocată de pârât a fost unită cu fondul, instanța încuviințând și administrând pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială, însă prin prisma imposibilității de ascultare a martorilor părțile au renunțat la ascultarea acestora, instanța luând act de acest aspect.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Conform art. 137 C.proc.civ., excepțiile de procedură sau de fond primează în soluționarea cauzei, astfel că va fi analizată cu întâietate excepția invocată de pârât prin întâmpinare, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Calitatea procesuală reprezintă una din condițiile esențiale pentru exercitarea unei acțiuni judecătorești, o cerere putând fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate și calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes. Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituind o chestiune de fond.

Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă proprie cât și calitatea procesual pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.

Astfel, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.

Instanța apreciază că, în cauza de față, pârâtul A. P. este subiect pasiv al raportului juridic dedus judecății în cererea formulată de reclamant, având interese contrare, dat fiind faptul că prin chiar întâmpinarea formulată pârâtul a recunoscut că a deținut și înstrăinat către reclamant autoturismul, primind prețul, consemnând însă în actul vânzării (negotium), la vânzător, numele proprietarului inițial al vehiculului.

În consecință, pentru acest motiv, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția invocată prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanța reține ca situație de fapt că, la data de 01.07.2011, pârâtul A. P. a dobândit, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 15), autoturismul marca Volkswagen Transport cu numărul de identificare WV2ZZZ7HZ5H072394 de la numitul G. Rică, plătind ca preț suma de_ euro.

Numitul G. Rică deținea autoturismul înstrăinat în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 17.05.2011 cu numitul C. M. (fila 14).

Astfel cum rezultă din susținerile reclamantului și recunoașterea pârâtului din întâmpinare, la data de 12.07.2011, pârâtul A. P. a vândut și predat reclamantului A. F. autoturismul deținut.

Pentru că niciunul dintre vânzătorii succesivi nu înmatriculaseră sau înregistraseră autoturismul, reclamantul și pârâtul au convenit ca înscrisul care probează vânzarea-cumpărarea, respectiv contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit să fie încheiat în numele deținătorului inițial al autovehiculului, numitul C. M., și reclamant, rezultând astfel înscrisul aflat la fila 12 semnat de pârât și reclamant. Potrivit celor consemnate în scris, părțile au convenit ca preț suma de_ euro.

Faptul că vânzarea s-a încheiat între pârât și reclamant este confirmată și din analiza semnăturilor pârâtului de pe contractele de vânzare-cumpărare succesive încheiate de acesta, unul cu numele propriu (fila 15) celălalt cu numele lui C. M. (fila 12).

La data de 30.08.2011 reclamantul A. F. a obținut autorizația de circulație provizorie pentru autoturismul cumpărat, marca Volkswagen Transporter cu numărul de identificare WV2ZZZ7HZ5H072394 (fila 13).

Conform înscrisurilor aflate la dosar, emise de organele de cercetare sau de urmărire penală (filele 21-23, 55-57), autoturismul marca Volkswagen Transporter cu numărul de identificare WV2ZZZ7HZ5H072394 a fost identificat ca fiind sustras din Olanda și după ce a fost ridicat de la reclamant a fost restituit proprietarului de drept, prin grija Gărzii de Coastă C..

În cauza penală, pârâtul a avut calitatea de martor (fila 20)..

În urma cercetărilor efectuate, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a reținut prin Rezoluția emisă la data de 01.06.2012 (filele 56-57), că reclamantul s-a aflat în eroare de fapt cu privire la autoturism, nefiind vinovat de vreo infracțiune cu privire la acesta. Tot prin același act s-a reținut că reclamantul a înmânat pârâtului ca preț al vânzării suma de 4500 euro iar nu de_ euro cum pretinde prin acțiunea formulată, convenind ca pentru restul prețului să îi dea în schimb propriul autoturism, marca Audi A6.

Prin acțiunea formulată și precizată, reclamantul solicită constatarea nulității absolute a vânzării dintre el și pârât, pentru cauză ilicită și obligarea pârâtului la restituirea prețului în sumă de_ euro.

În drept, conform art. 948 C.civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Art. 966 C.civ. prevede că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, art. 968 C.civ. definind cauza nelicită ca fiind aceea prohibită de legi sau contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.

În caza de față, instanța apreciază că contractul de vânzare-cumpărare nu este fondat pe o cauză ilicită sau pe fraudă și că nu se justifică nulitatea contractului, în condițiile în care nicio probă nu susține faptul că pârâtul cunoștea proveniența din infracțiune a bunului deținut, iar prin deținerea în posesie a autoturismului și a unor acte de proveniență inclusiv a unui certificat provizoriu, acesta avea aparența unui proprietar iar prin actul de dispoziție încheiat s-a și manifestat ca atare (proprietar).

Pentru a opera cauza de nulitate invocată de reclamant, ar fi trebuit să rezulte reaua credință a pârâtului, fapt care, potrivit celor arătate anterior, nu s-a confirmat.

Mai mult, din modul de formulare a acțiunii, prin care a solicitat restituirea sumei de_ euro deși nu a făcut dovada achitării acesteia, iar în cursul cercetărilor penale a susținut plata numai a sumei de 4500 euro, în culpa reclamantului se naște o prezumție de rea-credință.

Prin urmare, pentru considerentele anterioare, instanța va respinge ca nefondată acțiunea având ca obiect „anulare act” formulată de reclamantul A. F. în contradictoriu cu pârâtul A. P..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât prin întâmpinare.

Respinge ca nefondată acțiunea formulate de reclamantul A. F., cu domiciliul în G., .. 3, ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul A. P., cu domiciliul în G., .. 24, ., jud. G., având ca obiect „anulare act”.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. M. ManeaElena B.

RedAMM /tehored. E.B/4ex/28.10.2014/2ex .>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 5868/2014. Judecătoria GALAŢI