Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 7246/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7246/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 4911/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 7246
Ședința publică de la 02 Iulie 2014
PREȘEDINTE A. T.
Judecător C. D.
Grefier A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de contestator L. D. L. în contradictoriu cu intimat . SRL, având ca obiect anulare somație de plată .
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.07.2014 când a hotărând următoarele.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, debitorul L. D. L. a formulat cerere în anulare a ordonanței de plată dispuse prin sentința civilă nr. 1606/20.02.2014.
În motivarea cererii, debitorul a precizat că sentința pronunțată este lovită de nulitate întrucât instanța nepronunțându-se asupra caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractul de telefonie mobilă a încălcat dreptul la un proces echitabil, drept reglementat de art. 6 CEDO.
Mai susține debitorul că izvorul obligației debitorului îl constituie un contract ce conține numeroase clauze abuzive, debitorul fiind consumator. Deși instanța a reținut că potrivit art. 7, teza a II-a din contractul seria_/05.02.2009 și_/23.08.2010, în cazul în care prestatorul de servicii ar fi modificat clauzele contractuale, astfel încât debitorul ar fi fost afectat negativ, atunci acesta avea posibilitatea denunțării unilaterale a contractului, fără plata vreunei despăgubiri însă art. 14. 2 din contract contrazice această clauză stipulând că în cazul în care Clientul denunță înainte de perioada minimă contractuală sau, după caz, perioada minimă prevăzută în oferta specială, acesta va fi obligat la plata unei taxe fixe de încetare a contractului, echivalentul a 300 USD pentru fiecare abonament Orange contractat.
În al doilea rând, susține debitorul, că instanța nu a pus în discuție contradictorie a părților caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de telefonie mobilă și nici nu a motivat în vreun fel cele invocate privind clauzele abuzive.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 119/2007.
Legal citată, creditoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. În motivarea întâmpinării a precizat că până la acest moment debitorul nu a făcut dovada faptului că au fost inserate clauze abuzive în cuprinsul contractului.
Mai susține creditoarea că debitorul a înțeles să-și execute obligațiile asumate prin contractul încheiat fără a considera că aceste clauze sunt abuzive, acestea devenind brusc abuzive în momentul în care acesta nu mai putut să-și achite debitele.
Studiind hotărârea atacată instanța apreciază că aceasta este temeinică și legală.
P. cererea înregistrată sub nr._/233/05.08.2013 pe rolul Judecătoriei G., creditoarea S.C. E. K. Romania S.R.L București, prin reprezentant legal, a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitorul L. D. L., să emită o hotărâre, pe calea ordonanței de plată, prin care să ordone debitorului să plătească suma totală de 5.012 lei, din care suma de 2.334,68 lei - contravaloare prestări servicii, suma de 2.334,68 lei- contravaloare penalități de întârziere și suma de 342,64- dobândă legală. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că . București a prestat servicii de telecomunicații către debitor, în baza contractului nr._/10.08.2004, pe care acesta nu le-a achitat, fiind înregistrat un debit total de 2.334,68 lei. Creanța înregistrată împotriva debitorului a fost cedată de . în favoarea creditoarei, în baza contractului de cesiune de creanță din 20.04.2012, înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Legal citat, debitorul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile prematurității și inadmisibilității cererii. De asemenea, debitorul a invocat nulitatea contractului de prestări servicii, încheiat cu creditoarea, din perspectiva faptului că ar conține clauze abuzive, printre care și faptul că . și-a rezervat dreptul de a modifica termenii și condițiile contract, fără a lăsa această posibilitate și debitorului; că penalitățile de întârziere de 1% pe zi de întârziere sunt abuzive întrucât nu oferă posibilitatea aplicării acestora și în favoarea debitorului, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către prestatorul de servicii și că acest contract este unul de adeziune, nefiind negociat cu debitorul și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De asemenea, debitorul a solicitat amendarea creditorului, pentru abuz de drept, în baza art.187 C.pr.civilă.
P. sentința civilă nr. 1606/20.02.2014 Judecătoria G. a admis, în parte, cererea privind pe creditor S.C. E. K. ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în București, . C3, nr. 10A, . debitor L. D. L., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. T. I. M., situat în G., ., .. A ordonat debitorului să plătească, în termen de 20 zile, către creditoare suma totală de 4.669,36 lei, din care suma de 2.334,68 lei- contravaloare prestări servicii și suma de 2.334,68 lei- contravaloare penalități de întârziere. A respins, ca inadmisibil, capătul de cerere privind ordonarea debitorului la plata sumei de 342,64 cu titlu de dobândă legală. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea debitorului de aplicare a unei amenzi judiciare creditoarei și a obligat debitorul să plătească creditoarei suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii a reținut că între . și debitor au avut loc relații comerciale, constând în prestarea serviciilor de telecomunicații integrate către debitor, în baza contractelor seria_/05.02.2009,_/23.08.2010 și_/10.08.2004. În acest sens au fost emise facturile fiscale seria JAD_/16.10.2010, JAD_/16.10.2010, JAD_/16.10.2010, JAD_/16.10.2010, JAD_/16.09.2010, JAD_/16.09.2010, JAD_/16.09.2010 și JAD_/16.09.2010, debitul restant fiind de 2.334,68 lei, la care se adaugă suma de 2.334,68 lei - contravaloare penalități de întârziere. La data de 20.04.2012, . a cesionat creanța sa împotriva debitorului către creditoarea S.C. E. K. Romania S.R.L București, contractul fiind înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Cu privire la susținerea debitorului privind existența unor clauze abuzive în contractele de prestări servicii, instanța a reținut faptul că potrivit art. 7 teza a doua din contractul seria_/05.02.2009 și_/23.08.2010, în cazul în care prestatorul de servicii ar fi modificat clauzele contractuale, astfel încât debitorul ar fi fost afectat negativ, atunci acesta avea posibilitatea denunțării unilaterale a contractului, fără plata vreunei despăgubiri. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă intenția debitorului de denunțare unilaterală a contractelor de prestări servicii, în urma unei posibile afectări a intereselor sale. Cu privire la penalitățile în procent de 1% pe zi de întârziere, instanța a reținut faptul că această prevedere contractuală are valoarea unei clauze penale, prin care părțile au evaluat anticipat daunele ce se cuvin în cazul neîndeplinirii lato sensu a obligațiilor contractuale.
Analizând sentința civilă prin prisma argumentelor invocate de debitoare se constată că aceasta este legală temeinică în considerarea următoarelor argumente:
Debitorul subliniază că instanța nu a pus în discuție contradictorie a părților caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de telefonie mobilă și nici nu a motivat în vreun fel cele invocate privind clauzele abuzive însă studiind încheierea din data de 06.02.2014, instanța a acordat cuvântul părților însă nici una nu s-a prezentat iar instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a putea acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Cât privește faptul că instanța nu a motivat aspectele legate de clauzele abuzive, studiind considerentele hotărârii atacate se observă că s-a reținut că penalitățile de 1% pe zi de întârziere reprezintă o clauză penală, părțile anticipând prin această modalitate daunele ce se cuvin, apreciindu-se astfel că nu pot avea caracter abuziv.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, legiuitorul indicând în mod expres la pct.1 lit.i) din anexa legii, că este considerată clauză abuzivă acea prevedere contractuală care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Raportând situația de fapt existentă în cauza dedusă judecății la dispozițiile legale mai sus invocate, s-ar putea aprecia că prevederea contractuală referitoare la plata unor penalități de 1% pe zi întârziere, prevăzută la art.6.1 din convențiile părților, ar constitui o clauză abuzivă, în condițiile în care aceste daune moratorii s-ar ridica la un nivel de 365% pe an, însă cuantumul acestor penalități este plafonat la nivelul debitului față de care au fost calculate, potrivit art. 4, alin. 3 din Legea 469/2002, iar creditorul a respectat acest prag impus de legiuitor reținând penalități la nivelul debitului principal.
Față de critica debitorului prin care susține că nu ar putea să denunțe unilateral contractul potrivit art. 7, teza a II-a întrucât art.14, alin. 2 din contract contrazice această prevedere, instanța observă că aceasta nu este întemeiată întrucât art. 14.2 este norma generală iar dispozițiile art. 7 sunt norme derogatorii ce se aplică cu precădere, Clientul având posibilitatea ca în acest caz să denunțe unilateral contractul fără a mai fi nevoit să achite penalitățile contractuale. Chiar dacă aceste norme ar fi contradictorii, acestea ar profita debitorului în virtutea principiului in dubio pro reo, potrivit căruia clauzele îndoielnice sau susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în favoarea celui care se obligă.
Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea debitorului L. D. L., cu sediul procesual ales la cab. av. T. I. M. în localitatea G., ., ., J. G. în contradictoriu cu intimat . SRL, cu sediul în București, .. 10A, ., având ca obiect anulare somație de plată .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2014.
Președinte, Judecător,Grefier,
Judecător A. T. C. D. A. C. B.
Teh AT/Red ACB/02.07.2014/4ex
Comunicat 2 ex/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5409/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 03/2014.... → |
|---|
