Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 3959/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3959/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 15281/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3959
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant .. și pe pârât .., având ca obiect anulare somație de plată
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.03.2014, apoi la data de 04.04.2014, la data de 11.04.2014 și la data de 17.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 14.08.2013 sub dosar nr._, debitoarea ., în contradictoriu cu creditoarea . a formulat cerere în anulare a somației de plată emise de Judecătoria G. prin Sentința civilă nr. 7234/16.07.2013.
În motivarea în fapt a cererii debitoarea a arătat că prin sentința a cărei anulare o solicită a fost obligată la plata către creditoare, în termen de 20 de zile, a sumei de_,68 lei reprezentând contravaloare mărfuri.
Susține debitoarea că suma la care a fost obligată nu îndeplinea condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât facturile a căror plată o solicita creditoarea nu au fost comunicate debitoarei, fiind semnate atât la furnizor cât și la beneficiar de aceeași persoană, respectiv administratorul ., numitul B. D..
A mai învederat debitoarea că plățile efectuare către creditoare nu reprezentau plăți parțiale mărfuri ci restituirea unui împrumut.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 379 alin. 3și4C.proc.civ..
Debitoarea a solicitat și soluționarea cauzei în lipsa părților.
Acțiunea a fost legal timbrată (fila 16).
Creditoarea ., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca neîntemeiată.
În motivare, creditoarea a arătat că facturile fiscale pretinse la plată au fost însușite de administratorul debitoarei, M. H., care a și semnat borderourile centralizatoare ale facturilor, nicio factură nu a fost contestată la plată sau restituită, nu s-a dat vreun răspuns notificării nr.211/19.10.2010 și s-a efectuat o plată parțială la data de 29.04.2011, aceasta echivalând cu o recunoaștere a debitului. A mai arătat creditoarea că debitoarea a înregistrat în propria contabilitate facturile emise de creditoare, dovadă fiind declarațiile către ANAF efectuate de debitoare pe semestrul I al anului 2010.
Mai învederează creditoarea că nu a existat între părți vreun împrumut, iar plata parțială a sumei de bani a fost denumită de însăși plătitoare „contravaloare sold”.
În opinia creditoarei, aceasta deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum a concluzionat și instanța care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
La aceasta a fost atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, ordinul de plată din 29.04.2011 (fila 24).
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a dispus atașarea Dosarului nr._ al Judecătoriei G..
Analizând motivele invocate de debitoare prin cererea în anulare, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub dosar nr._, creditoarea . a solicitat,în procedura specială a somației de plată, obligarea debitoarei . la plata sumei de_,68 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 7234/16.07.2013, Judecătoria G. a admis cererea creditoarei și a somat debitoarea să achite în termen de 20 zile de la comunicare suma de_,68 lei, precum și 44 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere în anulare debitoarea, cerere ce formează obiectul prezentei cauze, arătând că în privința creanței creditoarei nu sunt îndeplinite condițiile de fi certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 2 C.pr.civ., creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Conform prevederilor art. 379 alin. 3 C.pr.civ., creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.
Creanța este exigibilă când a ajuns la scadență.
În cauză, se constată că în mod corect instanța învestită cu soluționarea somației de plată a reținut că existența și întinderea creanței rezultă materialul probator aflat la dosar
Astfel, criticile adusă Sentinței civile nr. 7234/16.07.2013 a Judecătoriei G., sunt nefondate, deoarece obligația de plată a sumei de_,68 lei reprezentând contravaloare mărfuri neachitate rezultă din facturile fiscale nr._/31.03.2010, nr._/31.03.2010, nr._/31.03.2010, nr._/30.04.2010, nr._/30.04.2010 și nr._/30.04.2010.
Chiar întemeiate susținerile debitoarei privind faptul că respectivele facturi fiscale sunt semnate și la furnizor și la beneficiar de aceeași persoană, nu se poate susține că debitoarea nu a cunoscut și nu și-a însușit facturile fiscale și valoarea acestora, în condițiile în care pe borderourile centralizatoare de înmânare a facturilor sunt trecute fiecare în parte și semnate distinct de către administratorul de la acel moment al debitoarei. Mai mult, se observă că semnăturile de pe borderouri, sunt identice cu unele semnături de pe facturile fiscale emise de pârâtă, de exemplu, factura fiscală nr._/19.05.2010.
Debitoarea nu a făcut nici dovada contestării vreunei facturi ulterior comunicării ori notificării la plata debitului total restant, cum nu a probat nici susținerea că suma plătită creditoarei la data de 29.04.2011 prin ordin de plată, ar reprezenta un împrumut. De altfel, această afirmație apare chiar eronată în condițiile în care din ordinul de plată se constată că la detaliile plății efectuate debitoarea . a specificat „contravaloare sold” iar nu „împrumut”.
Față de cele expuse mai sus, în mod corect instanța a fond a considerat îndeplinite condițiile creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 8 din OG nr. 5/2001 instanța va respinge cererea în anulare formulată de debitoare, ca neîntemeiată.
Constând că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată va lua act și de acest aspect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea în anularea somației de plată formulată de debitoarea ., cu sediul în . M., . nr. 66, jud. G., în contradictoriu cu creditoarea ., cu sediul ales în G., .. 209, jud. G., ca nefondată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/13.06.2014/2ex .>
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 28/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1359/2014.... → |
|---|
