Plângere contravenţională. Sentința nr. 4405/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4405/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 17805/233/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4405
Ședința publică de la 30.04. 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul A. F. C., în contradictoriu cu I.P.J. G., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 05.09.2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 24.04.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.04.2014, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.09.2012 pe rolul acestei instanțe, sub Dosar nr._, petentul A. F. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.09.2012, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în mod netemeinic a fost sancționat contravențional pentru că ar fi efectuat o manevră de depășire prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, susținând că respectiva manevră a fost efectuată regulamentar, în zona depășirii neexistând nici un indicator care să arate că depășirea ar fi interzisă, vizibilitatea fiind maximă și neexistând nici un impediment în efectuarea depășirii. De asemenea, a mai arătat petentul că sarcina probei revine intimatei.
Ca motive de nelegalitate, petentul a arătat că procesul-verbal nu cuprinde ocupația și locul de muncă al contravenientului, că agentul constatator nu l-a încunoștințat despre dreptul de a formula obiecțiuni la actul de sancționare, petentul fiind astfel lipsit de posibilitatea de a se apăra în instanță prin audierea unui martor asistent și că agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
La cerere a fost atașat, în copie, procesul verbal contestat și cartea de identitate a petentului (filele 6-7).
Deși legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 11).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 05.09.2012, petentul A. F. C. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 280 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 100, alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Fapta a fost săvârșită la data de 05.09.2012 ora 11:03 pe DN 2B în localitatea Șendreni, podul peste calea ferată de lângă PECO OMV, petentul conducând autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ dinspre T. către G., când a efectuat depășirea autoutilitarei_ trecând peste marcajul longitudinal simplu continuu.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 05.09.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea procesul-verbal fost semnat de către petent, cu mențiunea “nu fac obiecțiuni”.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de petent, instanța urmează a le respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:
- omisiunea menționării în procesul-verbal a ocupației și a locului de muncă al contravenientului reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, care, nefăcând parte dintre mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și exprese de art. 17 din ordonanță, poate atrage sancțiunea nulității relative a procesului-verbal, numai în ipoteza dovedirii de către petent a unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, vătămare care nu a fost dovedită în cauză.
- susținerea petentului în sensul că agentul constatator a omis să îi aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni nu poate fi primită de instanță, în condițiile în care petentul a semnat procesul-verbal ce cuprindea mențiunea „nu fac obiecțiuni”. De altfel, în ipoteza în care contravenientului nu i s-ar fi adus la cunoștință acest drept, această omisiune a agentului constatator ar atrage, de asemenea, sancțiunea nulității relative, în ipoteza în care petentul ar dovedi existența unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de sancționare. Ori, susținerea petentului în sensul că prin această omisiune, ar fi fost lipsit de posibilitatea de a se apăra în instanță prin audierea unui martor asistent, respectiv șoferul depășit, nu poate fi reținută de instanță, întrucât petentul a avut posibilitatea de a propune probe în sprijinul plângerii sale, inclusiv proba testimonială, punându-i-se în vedere în repetate rânduri să facă precizări cu privire la această probă, dispoziție a instanței cu privire la care petentul nu s-a conformat
- susținerea petentului în sensul că fapta ar fi insuficient descrisă este nefondată, procesul-verbal cuprinzând suficiente elemente pentru a permite instanței să aprecieze gravitatea faptei și caracterul just al sancțiunii aplicate. Astfel, în procesul-verbal contestat este individualizată atât fapta reținută în sarcina petentului, cât și locul în care aceasta a fost săvârșită, permițând instanței să verifice dacă, la data respectivă, exista marcaj longitudinal continuu pe respectiva porțiune de drum
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța apreciază că procesul verbal este întemeiat, din probele administrate în cauză nerezultând o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), precum și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Conform art. 120 alin. 1 lit. h și j din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă" și când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Aceeași interdicție de a depăși se aplică și în zona marcajului pietonal, semnalizată corespunzător.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Având în vedere dispozițiile legale reproduse anterior, cu privire la ipotezele în care se poate reține săvârșirea faptei contravenționale sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rezultă că una dintre modalitățile alternative ale elementului material al acestei contravenții este efectuarea manevrei cu încălcarea marcajului continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers. În acest context, susținerea petentului că în zona în care a efectuat manevra de depășire, nu exista un indicator de tip „depășirea interzisă” nu are relevanță în ceea ce privește temeinicia procesului-verbal întrucât în sarcina sa a fost reținută săvârșirea faptei într-o altă modalitate, respectiv prin încălcarea marcajului simplu longitudinal continuu.
Mai mult decât atât, instanța are în vedere și faptul că procesului verbal, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Referitor la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege (4 puncte amendă) și sancțiunea complementară prevăzută de textul normativ incident în speță.
Totodată, instanța apreciază că aceste sancțiuni sunt justificate în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului îl reprezintă pentru siguranța circulației rutiere.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentul A. F. C. apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. F. C., din G., ., ., ., în contradictoriu cu I.P.J. G., ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 05.09.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător A. B. M. E.
RED. A.B.
Dact.M.E./25.06.2014/5ex.
| ← Plata lucrului nedatorat. Sentința nr. 2693/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9716/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
