Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 488/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 488/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 15702/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 488
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Judecător G. N.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect cerere în anulare ordonanță de plată formulată de creditoarea . în contradictoriu cu debitoarea ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea în anulare înregistrată pe Judecătoriei G., în data de 23.08.2013, sub nr._, creditoarea reclamantă . a solicitat în contradictoriu cu debitoarea pârâtă ., anularea sentinței civile nr. 6991/04.07.2013 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._ .
În motivarea cererii în anulare, creditoarea a invocat faptul că în mod nelegal instanța fondului a admis doar în parte acțiunea și a respins petitul său de obligare a debitoarei la plata sumei de 37.213,03 lei reprezentând penalități de întârziere, apreciind că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.
A invocat creditoarea faptul că instanța nu a pus în discuția părților împrejurarea că penalitățile ar fi fost stabilite fără a fi fost avută în vedere categoria din care făcea parte produsul farmaceutic livrat.
A precizat creditoarea că acest aspect a fost avut în vedere la emiterea facturilor, penalitățile de întârziere fiind stabilite raportat la categoria de produs, fiecare factură având un termen de plată de 120 zile sau 180 zile, penalitățile fiind corect calculate de la data scadenței, în procentul prevăzut în contract, astfel că suma de 37.213,03 lei este certă, lichidă și exigibilă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 75 lei.
Excepția nelegalei compuneri a completului CC9 a fost admisă prin încheierea din 27.11.2013, litigiul fiind apoi repartizat completului colegial C1A1.
Cererea de abținere formulată de d-na judecător B. D. a fost admisă prin încheierea din 03.12.2013, completul C1A1 fiind întregit cu d-l judecător N. G..
Legal citată pentru termenul din 28.01.2014, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii în anulare, reiterând toate motivele invocate în întâmpinarea formulată în dosar nr._ .
Astfel, debitoarea a arătat că, în cauză, contractul de vânzare cumpărare nr. 392/2009 este nul absolut întrucât nu a fost semnat de reprezentantul legal al societății sau de un alt mandatar ci de coordonatoarea unui punct de lucru.
A mai precizat debitoarea că facturile fiscale sunt semnate de către angajații societății care au recepționat marfa, respectiv de către farmaciști sau asistenți de farmacie, iar aceștia nu sunt mandatați să perfecteze contracte în numele societății.
În opinia debitoarei, acceptarea mărfii prin semnarea facturii fiscale a dat naștere doar la obligația plății prețului, nu și la plata unor penalități, al căror cuantum a fost stabilit în mod unilateral de către creditoare.
Nici întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
S-a dispus atașarea dosarului nr._ în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 6991/04.07.2013 a cărei anulare s-a cerut prin cererea ce face obiectul prezentului dosar.
Sentința civilă nr. 6991/04.07.2013 a fost comunicată creditoarei la 12.08.2013 (fila 267 dosar_ ) iar cererea în anulare a fost remisă prin poștă Judecătoriei G. în data de 20.08.2013, calea de atac fiind astfel exercitată în termenul de 10 zile prevăzut de art. 1023 alin. 1 NCPC.
Conform art. 1023 alin. 4 NCPC, instanța este competentă să soluționeze pricina.
Deliberând asupra cererii în anulare formulată de creditoarea ., instanța va reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 6991/04.07.2013 s-a admis în parte cererea formulata de creditoarea ..C.I. S.A. în contradictoriu cu debitoarea ., debitoarea fiind somată să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la comunicarea hotărârii suma de_,85 lei reprezentând contravaloare produse. A fost obligată debitoarea să plătească creditoarei și suma de 1784 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că la data de 02.10.2009, între părți a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare nr. 392, având ca obiect comercializarea de produse farmaceutice, medicamente, aparatură, instrumentar și accesorii medicale, suplimente alimentare, produse cosmetice și de toaletă, articole medicale, conform ofertei comerciale a vânzătorului, în executarea obligațiilor contractuale creditoarea emițând facturi fiscale în valoare totală de_,85 lei.
Conform art. 1013 NCPC „Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, iar potrivit art. 662 alin. 2 NCPC „Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
Cu privire la debit instanța fondului a reținut că această condiție este îndeplinită, existența creanței rezultând din contractul nr. 392/2009 și facturile fiscale însușite de către debitoare, fiind analizate și susținerile debitoarei conform cărora contractul și facturile fiscale nu au fost semnate de către persoane care reprezintă societatea debitoare. S-a reținut și faptul că debitoarea a recunoscut că marfa a fost recepționată, afirmând că aceasta împrejurarea dă naștere doar obligației de plată a contravalorii produselor.
S-a respins și susținerea debitoarei conform căreia contractul nr. 392/2009 își încetase efectele, prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în considerarea prevederilor art. 1.2 din contract, acesta se încheie pe o perioadă determinată, iar după expirarea acestei perioade, contractul se va prelungi în mod automat, afară de cazul în care părțile decid altfel.
În ceea ce privește suma de_,03 lei reprezentând penalități de întârziere, instanța fondului a reținut că creditoarea nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care o are împotriva debitoarei, acestea fiind stabilite fără a se avea în vedere categoria din care face parte produsul farmaceutic livrat.
Analizând sentința sus menționată, prin prisma apărărilor formulate de către reclamanta-creditoare, instanța va proceda la reanalizarea susținerilor părților și a probațiunii administrate, pentru a constata în ce măsură suma de_,03 lei reprezentând penalități de întârziere are caracter de creanță certă, lichidă și exigibilă.
Din verificarea fiecărei facturi depuse de creditoare în dovedirea pretențiilor sale, instanța constată că acestea conțin fiecare dintre ele produse din aceeași categorie, menționându-se la coloana din cuprinsul facturii categoria produsului ca fiind TP-L. sau tp-scurt.
Tot din analiza facturilor rezultă că scadența fiecăreia din aceste facturi a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 3.2 din contractul nr. 392/2009, respectiv 120 de zile pentru cele cu produse din categoria TP-scurt și 180 de zile pentru cele cu produse din categoria TP-lung.
Mai mult, tabelul de calcul al penalităților cuprinde termenele de scadență agreate de părți prin contract și apoi prin facturile emise, în funcție de categoria de produse cuprinse în fiecare factură fiscală.
Prin urmare, creanța invocată de reclamanta-creditoare în cuantum de_,03 lei reprezentând penalitățile de întârziere este certă și lichidă și a devenit exigibilă, penalitățile fiind calculate până la data plății debitului pentru facturile achitate, respectiv până la zi pentru facturile neachitate.
Cu privire la apărările reiterate de pârâta debitoare în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, instanța constată că aceasta nu a formulat cerere în anulare cu privire la sentința civilă nr. 6991/04.07.2013, în cadrul căreia toate aceste susțineri au fost analizate pe larg. În aceste condiții, instanța va reține că toate aspectele invocate de debitoare au fost respinse în mod definitiv, nemaiputând fi reanalizate în calea de atac promovată de creditoare.
De altfel, niciuna din apărările invocate de debitoare nu vizează motivele invocate de creditoare în cererea în anulare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea în anulare și va anula în parte sentința nr. 6991/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și în rejudecare, va admite în tot cererea creditoarei și va obliga debitoarea să plătească și penalitățile în cuantum de 37.213,03 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța observă că reclamanta creditoare a făcut dovada achitării cu titlu de cheltuieli în ambele faze procesuale, a următoarelor sume: 150 lei taxă timbru fond(fila 6 și 161 dosar nr._ ), 5 lei timbru judiciar, 75 lei taxă timbru cerere anulare(fila 5 dosar nr._/233/2013), 3000 lei onorariu avocațial fond (fila 178-179 dosar nr._ ) 1500 lei onorariu avocațial cerere anulare (fila 41 dosar nr._/233/2013) și 214,98 lei contravaloarea unui drum Ploiești – G., dus–întors (fila 180 dosar nr._ ).
D. urmare, raportat la soluția adoptată, de admitere a cererii în anulare și respectiv de admitere a cererii de ordonanță de plată, instanța va obliga debitoarea pârâtă, ca parte căzută în pretenții, la plata către creditoare a sumei de 4.944,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în ambele faze procesuale, constând în taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și contravaloare transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de creditoarea ., J_, CUI RO_, cu sediul ales la CIA P. D. A., în Ploiești, ., jud. Prahova, în contradictoriu cu debitoarea ., CJ_, CUI RO_, cu sediul în G., ., cam. 1, jud. G..
Anulează în parte sentința nr. 6691/04.07.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și în rejudecare, admite în întregime cererea de ordonanță de plată formulată de ., în contradictoriu cu ..
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei în termen de 20 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri și suma de_,03 lei reprezentând penalități de întârziere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 4944,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale, constând în taxă timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și contravaloare transport.
Definitivă.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. BRUMĂGiulio N.
GREFIER,
E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/26.02.2014 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6596/2014.... → |
|---|
