Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6441/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6441/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 6841/233/2014
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6441
Ședința din Cameră de Consiliu din data de 17.06.2014
Președinte – I. D. C.
Grefier – M. V.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „ cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.A. in calitate de cesionar, in contradictoriu cu paratul A. V..
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, au lipsit părțile, cauza soluționându-se fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care instanța constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1028 și 1029 NCPC, cererea reclamantei și înscrisurile doveditoare fiind comunicate pârâtului, care nu a remis instanței un răspuns în termenul legal 30 de zile, fiind astfel incidente prevederile art. 1030 alin. 2 NCPC.
Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2014, sub nr._, reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.A. in calitate de cesionar, in contradictoriu cu paratul A. V., a solicitat instanței ca, pe calea procedurii speciale a ”cererii cu valoare redusă”, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.839,24 lei reprezentând: 846,54 lei debit principal, 846,54 lei penalitati de intarziere si 146,16 lei dobanzi legale.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că s-a încheiat un contract de prestări servicii între debitoare și ORANGE ROMANIA S.A., iar debitoarea nu a achitat contravaloarea serviciilor de care a beneficiat. S-a arătat de asemenea că pentru neplata la termen a contravalorii facturilor, au fost calculate penalități de întârziere, iar creanța a fost cesionată către S.C. E. K. ROMANIA S.R.L.
Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta acțiune.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între ORANGE ROMANIA S.A. si paratul A. V., s-a incheiat contractul de servicii de comunicatii integrate seria_/03.03.2005.
In urma derularii acestui contract, au fost emise pentru aceste servicii facturile fiscalE nr. JAE_/12.06.2011, JAE_/12.06.2011 si JAE_/12.05.2011, însă pârâtul nu a achitat contravaloarea facturii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 – 1032 C.proc.civ.
Reclamanta a menționat că nu dorește ca în cauză să aibă loc o dezbatere orală.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Au fost anexate, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul de servicii de comunicatii integrate nr._/03.03.2005, facturile fiscale mentionate si copie C.I. parat.(f. 13-27).
Pârâtul A. V., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat la judecata cauzei.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, în baza art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 3).
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în conformitate cu prevederile art. 1.027 coroborat cu art. 107 C.proc.civ.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin contractul seria_ din data de 03.03.2005 încheiat între creditoarea ORANGE ROMANIA SA și debitorul A. V. (filele 17-17 si 23-25), s-a convenit furnizarea, către parat, de servicii de telecomunicații integrate.
Prin clauza contractuală nr. 10, paratul, beneficiarul din contract, s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor pe baza facturilor emise de către creditoare, neplata la termen atrăgând majorări de 01%% pe zi de întârziere calculate asupra valorii totale a facturii, până la achitarea integrală, conform art. 11 din contract.
În temeiul contractului încheiate între părți, partea creditoare a emis facturile fiscale nr. JAE_ din 12.06.2011, nr. JAE_ din 12.06.2011, nr. JAE_ din 12.05.2011, (filele 13-16), în valoare totală de 84,54 lei (debit principal după cum creditoarea a indicat expres și în cuprinsul cererii), necontestate de debitoare și pentru care s-au calculat penalități de 864,54 lei (0,1% pe zi de întârziere),, în condițiile art. 11 din contract.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție iar, dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă că nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
În drept, potrivit art. 1.270 alin. 1 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate iar, în baza art. 1.170 din același act normativ,părțile trebuie să acționeze cu bună - credință atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării sale.
Analizând prezenta cerere în raport de cerințele enunțate anterior, instanța constată că între părți, există raporturi juridice obligaționale în baza contractului de furnizare servicii seria_ din data de 03.03.2005.
În ceea ce privește sumele de câte 864,54 lei fiecare (reprezentând debitul propriu-zis și penalități de întârziere) instanța apreciază că certitudinea creanței rezultă din clauzele contractului de prestări servicii sus menționat, care reprezintă un act de creanță în sensul juridic dat noțiunii prin art. 379 alin. 3 C.proc.civ., precum și din facturile emise de către creditoare.
În ceea ce privește condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii si facturile mai sus menționate.
În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată după emiterea facturii, în 14 zile calendaristice, potrivit art. 10 pct. 10.3 din clauzele contractuale de baza.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că și condiția exigibilității creanței pretinse este îndeplinită în cauză, motiv pentru care apreciază că prezenta cerere este parțial întemeiată, astfel încât urmează a fi admisă în privința debitului principal in suma de 864,54 lei, reprezentând contravaloare facturi neachitate și suma de 864,54 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În ceea ce privește solicitarea unei dobânzi legale în sumă de 146,16 lei, instanța apreciază că pretențiile creditoarei sunt neîntemeiate, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi respins.
În acest sens, instanța reține ca art. 969 cod civil instituie principiul forței obligatorii a convențiilor încheiate în conformitate cu dispozițiile legale (,,convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”).
Astfel, în situația în care debitorul își încalcă obligația contractuală, se naște dreptul creditorului de a atrage răspunderea debitorului și de a solicita îndeplinirea obligația asumate sau daune pentru neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere.
Stabilirea despăgubirilor se poate face pe cale judecătorească (evaluare judiciară), prin lege (evaluarea legală) sau prin convenția părților (evaluarea convențională sau clauza penală).
Posibilitatea părților de a evalua prin convenția lor prejudiciul care ar putea fi creat din cauza neexecutării obligației este unul dintre efectele principului libertății contractuale și este imperios necesară pentru a garanta forța obligatorie a convențiilor, alături de instituția garanțiilor.
Cu toate acestea libertatea părților de a evalua anticipat cuantumul despăgubirilor datorate în caz de neexecutare a obligațiilor, presupune totodată, astfel cum este enunțat cu valoare de principiu și în art. 969 C.civ., anterior menționat, și obligația cocontractanților de a se supune „legii părților”. Ca o consecință firească a principiului obligativității convențiilor legal încheiate, creditorul obligației de plată a despăgubirilor nu va mai putea solicita evaluarea acestora pe cale judiciară ori prin raportare la criteriile de evaluare legală.
În cauză, instanța constată că părțile au convenit prin contractul încheiat (art. 11), ca în situația neplății serviciilor furnizate de către partea creditoare, debitorul să plătească majorări de 0,1% pe zi de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii, iar creditoarea însăși a precizat în cuprinsul cererii, ca s-au aplicat penalități.
Or, în această ipoteză, nu se pot solicita și dobânzi legale, chiar și în ipoteza în care acestea ar fi solicitate pentru un alt interval de timp. O soluție contrară ar însemna încălcarea principiului forței obligatorii a convențiilor legal încheiate, și totodată o modificare unilaterală a raportului juridic obligațional.
Instanța nu poate primi apărările creditoarei în sensul că acestea reprezintă o acoperire a beneficiului nerealizat datorită neplății. În acest sens, instanța constata că potrivit art. 1068 C.civ. creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care nu a executat la timp, fie îndeplinirea clauzei penale, fie a obligației principale, elementul definitoriu în privința efectelor clauzei penale fiind că nu dovedirea prejudiciului, ori cuantumul acestuia este cel care face obligația de plată a daunelor să fie exigibilă, ci survenirea evenimentului. Tocmai din acest motiv nu prezintă relevanță distincțiile făcute de către creditoare între natura prejudiciilor suferite prin neexecutarea obligației.
Pârâtul nu a făcut proba plății datoriei acumulate, deși îi revenea această obligație, astfel încât instanța apreciază că s-a făcut dovada, de către reclamantă, a existenței unui creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtului.
Reținând că societatea creditoare și-a dovedit numai parțial pretențiile în condițiile art.1169-1170 C.civ., instanța urmează să admită în parte prezenta cerere și va obliga paratul să plătească creditoarei suma de 1.693,08 lei reprezentând: 846,54 lei debit principal si 846,54 lei penalitati de intarziere.
De asemenea, față de considerentele expuse anterior, urmează a respinge ca neîntemeiata capătul de cerere privind plata dobânzii legale.
În cauza de față, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că partea creditoare a efectuat cheltuieli de judecată in cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În baza art. 1031 C.proc.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului, ca parte căzută în pretenții, la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea având ca obiect „ cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta E. K. ROMÂNIA S.R.L. in calitate de creditor cesionar, cu sediul in București, .. 10A, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul A. V., domiciliat in G., ., ., ..
Obligă paratul la plata sumei de 1.693,08 lei, reprezentând: 846,54 lei debit principal si 846,54 lei penalitati de intarziere.
Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere referitor la obligarea paratului la plata dobânzii legale.
Obligă pârâtele la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Cercetată în cameră de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red I.D.C / Dact M.V/ 4 ex. –20.08.2014
..08.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6022/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8338/2014.... → |
|---|
