Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5370/2014. Judecătoria GALAŢI

Sentința nr. 5370/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 2393/233/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

operator de date cu caracter personal nr. 8637

JUDECĂTORIA G.

SECȚIE CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5370

Ședința din camera de consiliu de la 27 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M. M.

Grefier E. B.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât ., având ca obiect cerere de valoare redusă

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în sensul că prezenta cerere se soluționează în cameră de consiliu fără citarea părților, după care:

Instanța constată, potrivit disp. art. 1027 Noul Cod Procedură Civilă că este competentă pentru a soluționa prezenta cerere.

Instanța constată că a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 1028 și 1029 NCPC, cererea reclamantei și înscrisurile doveditoare fiind comunicate pârâtului, care nu a remis instanței un răspuns în termenul legal 30 de zile, fiind incidente prevederile art. 1030 alin. 2 NCPC.

Instanța constată cererea în stare de judecată și o reține în spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. la data de 10.02.2014 sub dosar nr._, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 – 1032 din Noul cod de procedură civilă (NCPC), reclamanta . a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la plata sumei de 543,57 lei reprezentând debit principal, a sumei reprezentând contravaloare echipamente în baza clauzelor penale precum și a sumei reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei facturi neachitate și până la data plății efective a sumelor.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului de furnizare servicii nr._/27.04.2011 a furnizat pârâtei servicii de internet, telefonie și TV, emițând pentru aceste servicii mai multe facturi, patru dintre acestea nefiind achitate de pârât nici în prezent.

S-a arătat, de asemenea, că pentru neplata la termen a contravalorii facturilor debitoarea datorează și penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 3 pct. 3.5 și 3.6 din contractul de furnizare servicii de telefonie.

Totodată, a arătat că debitoarea datorează și clauze penale în valoare totală de 415 euro, conform art. art. 5 pct. 5.5 din contract. Astfel arată reclamanta că sumele pretinse cu acest titlu reprezintă contravaloarea decodoare, smartcarduri, cartele sim și a echipamentului EcoLife predate pârâtei pe bază de procese-verbale, iar 68 euro reprezintă contravaloarea abonamentelor datorate pentru rezilierea contractului înainte de expirare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 125-1032 NCPC.

În dovedirea cererii creditoarea a uzat de proba cu înscrisuri și a depus la dosar, în fotocopii purtând mențiunea „conform cu originalul”, următoarele înscrisuri: mod calcul penalități, extrase ORC cu privire la datele reclamantei și ale pârâtei, contractul unic pentru furnizare servicii nr._/27.04.2011 împreună cu anexele, acte adiționale din datele de 01.03.2012 și 15.06.2012, procese verbale de instalare, declarație debitor, acte identitate, procese-verbale de predare-primire echipamente și facturile fiscale nr._/18.01.2013, nr._/19.02.2013 și nr._/19.03.2013 (filele 7-63).

Pârâta, deși legal informată, în condițiile art. 1029 alin. 3 NCPC despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat răspuns ori întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei reprezentând taxă de timbru, conform art. 6 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

În fapt, prin contractul unic pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice nr._/27.04.2011, încheiat între reclamanta . și pârâta . s-a convenit furnizarea, către pârâtă, de servicii de telefonie, internet și televiziune prin cablu (filele 12-32). La datele de 01.03.2012 și 15.06.2012 contractul de furnizare servicii a fost modificat și completat prin acte adiționale (filele 36-42, 45-50).

În temeiul contractului încheiat între părți, reclamanta a emis în lunile ianuarie-martie 2013 facturile fiscale nr._/18.01.2013 cu scadența la 28.02.2013, nr._/19.02.2013 cu scadență la 31.03.2013 și nr._/19.03.2013 cu scadență la 30.04.2013 (filele 58-63), în valoare totală de 543,57 lei, facturi neachitate și necontestate de pârâtă.

Conform anexei privind calculul penalităților (fila 7), la data de 15.01.2014, pentru neachitarea acestor facturi creditoarea a calculat penalități în cuantum de 315,51 lei.

În drept, potrivit art. 969 C.civ. de la 1864 (act normativ în vigoare la momentul încheierii contractului), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, pârâtul fiind obligată la executarea lui întocmai. În caz contrar, reclamanta are dreptul la dezdăunare, care cuprinde în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.

Deși a beneficiat de serviciile reclamantei, în temeiul contractului de furnizare servicii nr._/27.04.2011, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea acestora, înregistrând în prezent un sold de 543,57 lei la care se adaugă penalitățile aferente. Existența acestei creanțe rezultă din clauzele contractului de prestări servicii sus menționat, care reprezintă un act de creanță, precum și din facturile emise de către creditoare.

Potrivit clauzei contractuale nr. 3.5 partea debitoare, beneficiarul din contract, s-a obligat să achite contravaloarea abonamentului până la sfârșitul fiecărei luni.

De asemenea, print clauza nr. 3.6 din contractul anterior menționat, părțile au convenit ca în caz de neplată a contravalorii facturilor până la expirarea termenului, creditoarea să poată percepe, începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.

Potrivit art. 1079 alin. 2 pct. 2 C.civ. de la 1864, debitorul este de drept în întârziere când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesară notificarea.

Prin urmare creanța datorată de pârâtă, debit principal și penalități este certă și întemeiată.

De asemenea creanța este lichidă, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de reclamantă este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat.

În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la scadenței fiecărei facturi.

Or așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate.

Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal și penalități de întârziere sunt scadente.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 188,29 lei reprezentând echivalentului în lei al clauzelor penale, instanța apreciază că acesta este nefondat.

Potrivit clauzei 3.7 din contractul de prestări servicii nr._/27.04.2011, „dacă beneficiarul nu a efectuat plata, în termen, contractul poate fi considerat, în funcție de propria apreciere a R.&R. ca fiind reziliat de drept, potrivit pct. 5, fără să fie necesară punerea în întârziere a beneficiarului, fără posibilitatea acordării unui termen și fără intervenția instanței.”

De asemenea, conform clauzei 5.5 din contract în cazul încetării contractului din orice motiv (reziliere, denunțare unilaterală, anulare, etc.), dacă abonatul nu restituie bunurile primite în custodie sau cumpărate cu plata în rate și neachitate integral în stare de funcționare, respectiv în aceeași stare în care le-a primit cu uzura normală pentru perioada de utilizare, precum și în caz de fraudă ori în cazul în care abonatul a pierdut, deteriorat sau i s-a furat telefonul mobil și/sau cartela sim și/sau echipamentele și/sau smartcardul și/sau modemul de cablu sau de date și/sau telefonul fix, abonatul se obligă să achite către R.&R., în mod necondiționat toate sumele restante și/sau penalitățile de întârziere, precum și cu titlu de clauză penală echivalentul în lei al sumei menționate drept clauză penală pe procesul-verbal de predare primire echipament. Totodată abonatul se obligă să achite și echipamentul în lei a sumei de 20 Euro pentru fiecare zi de întârziere până la momentul când R.&R. primește echipamentele respective în stare corespunzătoare.

Prin natura sa, clauza prin care se stipulează un pact comisoriu de ultim grad conferă creditorului posibilitatea de a opta în caz de neexecutare între a solicita executarea obligațiilor asumate, ceea ce presupune implicit un contract în ființă și a invoca pactul comisoriu în temeiul căruia contractul se consideră desființat de plin drept.

Dreptul de opțiune însă privește întregul contract și nu poate fi exercitat doar pentru o parte din drepturi ori obligații.

Așadar, creditorul nu poate în același timp să invoce și desființarea contractului și obligația debitorului de a plăti sumele pretinse în temeiul contractului, întrucât desființarea convenției lipsește de temei juridic însuși dreptul de a solicita executarea obligației în temeiul răspunderii contractuale.

În cauză, creditorul a solicitat instanței obligarea părții debitoare la plata sumelor datorate în baza contractului de servicii anterior menționate.

Or, în această situație, partea creditoare nu poate să invoce desființarea contractului și să ceară obligarea părții debitoare la plata sumelor stabilite cu titlu de clauză penală.

Reținând că societatea creditoare și-a dovedit parțial pretențiile, în baza art. 1030 NCPC, instanța urmează să admită în parte prezenta cerere de valoare redusă și o va obliga pe pârâtă să achite reclamantei suma de 543,57 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de comunicații electronice prestate și suma reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă de debitului principal de 543,57 lei, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cauzelor penale.

În baza art. 1031 NCPC, pârâta, ca parte căzută în pretenții, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., CUI_. J40/_/1994, cu sediul în București, sector 5, .. 75, Clădirea Forum 2000, Faza I, în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, J_, cu sediul în G., ., .. 101, jud. G..

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 543,57 lei cu titlu de debit restant rezultat din neachitarea facturilor fiscale nr._/18.01.2013, nr._/19.02.2013 și nr._/19.03.2013.

Obligă pârâta să achite reclamantei penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate pentru suma de 543,57 lei, de la data scadenței fiecărei facturi restante și până la data plății efective a debitului.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la plata sumelor reprezentând clauze penale.

Obligă pârâta să plătească suma de 200 lei reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..

Cercetată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 27.05.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

A. M. ManeaElena B.

RedAMM /tehored. E.B/4ex/28.05.2014.2014/2ex .>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5370/2014. Judecătoria GALAŢI