Cereri. Sentința nr. 9120/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9120/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 5431/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9120
Ședința publică din data de 22.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamantul T. I. I. M. în contradictoriu cu pârâta V. A. M. și P. M. G. având ca obiect „alte cereri - atribuire imobil - disjuns din dosarul nr._ ”.
Din actele și lucrările dosarului, precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 08.09.2014 care face p+arte integrantă din prezenta, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
În fapt, prin cererea formulată la data de 11.02.2013, în cadrul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei G., reclamantul T. I. I.-M. a solicitat rectificarea sentinței civile nr. 9034/27.12.2006, în care s-a strecurat o eroare materială, suspendarea prescripției termenului de punere în executare a sentinței nr. 9034/27.12.2006 până la lămurirea situației de către instanță și obligarea Primăriei G. de a-i atribui, cu titlu gratuit o suprafață liberă de construcții de 54 m2.
În motivare, reclamantul a arătat că din actele puse la dispoziție de P. G. reiese că suprafața liberă de construcții cu destinație curte/grădină nu a fost proprietatea bunicului defunct, el având asupra acestei suprafețe doar calitatea de chiriaș, deși nu a existat nici un contract de închiriere.
Pentru cel de-al treilea capăt de cerere, reclamantul a precizat că P. G. a dat dovadă de gravă neglijență la încheierea contractului de închiriere cu bunicul său, întrucât a emis adresa nr. 1730/24.05.2011, în vederea încheierii contractului, la 7 ani de la moartea acestuia.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin încheierea din data de 28.02.2013 instanța a respins capătul de cerere privind îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 9034 din 27.12.2006 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul_ (număr vechi 8192/c/2005), pentru autoritate de lucru judecat. Totodată, în ceea ce a privit celelalte două capete de cerere, respectiv suspendarea prescripției termenului de punere în executare a sentinței nr. 9034/27.12.2006 și obligarea Primăriei G. de a-i atribui, cu titlu gratuit, o suprafață liberă de construcții de 54 m2, instanța a constatat că reprezintă în fapt, cereri noi ale reclamantului T. I. I. – M., care nu au făcut obiectul dosarului nr. 982/2005, astfel încât a dispus disjungerea acestora și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr._ .
La data de 17.10.2013 reclamantul formulează precizări asupra cadrului procesual menționând că înțelege să se judece în contradictoriu cu P. Mun. G., în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect completarea actului de vânzare-cumpărare nr._/22.04.1999 cu suprafața de 54 m2, reprezentând curtea aferentă imobilului situat în G., . și cu Vener M. în ceea ce privește obligarea acesteia la plata sumei de 6.666 euro, la cursul zilei, împreună cu dobânda legală calculată pentru 7 ani, sumă ce reprezintă 1/3 din valoarea imobilului defunctului bunic, al cărui moștenitor rezervatar este.
La data de 10.03.2014 reclamantul își completează din nou cererea solicitând obligarea pârâtei Vener M. la plata sumei de 9.440 euro reprezentând valoarea cotei de 1/3 din valoarea imobilului, cu TVA și 9.364 lei reprezentând alte cheltuieli.
Pârâta, căreia i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată nu a formulat, în termen, întâmpinare și nici nu a fost prezentă în instanță, însă a depus la data de 23.06.2014 un memoriu prin care a arătat, în esență, că a fost de acord cu vinderea, prin bună învoială a bunului succesoral, dar că procedura nu a putut fi finalizată din cauza situației terenului aferent imobilului.
În probațiune, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Cererea este legal timbrată.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, reclamantul T. I. I. – M. a solicitat Judecătoriei G. la data de 12.08.2005, în contradictoriu cu pârâta V. A. M., reducțiunea testamentului întocmit de autorul lor T. V. A. în favoarea pârâtei cu încălcarea rezervei succesorale și ieșirea din indiviziune.
A arătat reclamantul că este nepot de fiu al lui T. V. A., decedat la data de 20.12.2003, în timp ce pârâta este fiica acestuia și totodată are calitatea de legatar al defunctului.
A mai învederat reclamantul că, masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din 1/1 din dreptul de proprietate asupra imobilului amplasat în mun. G., ., compus din teren în suprafață de 163 mp din care 54,3 mp teren liber de construcții și 108,7 mp teren construit.
Prin sentința civilă nr. 9034 din 27.12.2006, instanța a admis acțiunea și a consfințit tranzacția încheiată între părți. Astfel, a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctului T. V. A., a constatat masa succesorală, calitatea și cotele de moștenire ale părților, precum și că acestea au convenit la vânzarea prin bună învoială a bunurilor.
Prin cererea înregistrată în data de 06.07.2012, la Judecătoria G., reclamantul T. I. I. - M. a solicitat instanței îndreptarea erorii materiale din sentința civilă nr. 9034 din 27.12.2006, pronunțată în prezentul dosar.
În motivare, a arătat că din imobilul ce face obiectul succesiunii, rămas de pe urma defunctului T. A., suprafața de 54,3 mp teren liber de construcții (curtea) reprezintă proprietatea Primăriei G. asupra căreia nu avea decât un drept de folosință, proprietatea sa fiind reprezentată doar de suprafața de 108,7 mp teren construit.
Din analiza sentinței civile nr. 9034 din 27.12.2006, instanța a reținut că aceasta cuprinde tranzacția încheiată de părți, semnată personal de acestea, în care apare imobilul în suprafață de 163 mp., compus din teren ocupat de construcții în suprafață de 108,4 mp și teren liber de construcții în suprafață de 54,3 mp. Aceste date apar și în motivele acțiunii, ca parte a masei succesorale rămase de pe urma defunctului T. V. A..
Astfel, instanța a observat că nu se poate reține o eroare materială în ceea ce privește suprafața imobilului care constituie masa succesorală, atât timp cât aceasta a fost menționată în acțiune și cuprinsă în tranzacție motiv pentru care prin încheierea camerei de consiliu din data de 12.09.2012 a respins cererea.
Prin cererea înregistrată în data de 11.02.2013, la Judecătoria G., reclamantul T. I. I. - M. a solicitat instanței rectificarea sentinței civile nr. 9034 din 27.12.2006, pronunțată în prezentul dosar, în care s-a strecurat o eroare materială, suspendarea prescripției termenului de punere în executare a sentinței nr. 9034/27.12.2006 până la lămurirea situației de către instanță și obligarea Primăriei G. de a-i atribui reclamantului o suprafață liberă de construcții de 54 m.p..
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 28.02.2013 instanța a respins noua cerere de îndreptare a erorii materiale pentru autoritate de lucru judecat și, în ceea ce a privit celelalte două capete de cerere, urmărind suspendarea prescripției termenului de punere în executare a sentinței nr. 9034/27.12.2006 și obligarea Primăriei G. de a-i atribui reclamantului o suprafață liberă de construcții de 54 m.p., s-a dispus disjungerea acestora, cu formarea unui nou dosar și trimiterea acestuia spre repartizare aleatorie.
Dosarul astfel format a primit numărul_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea reclamantului nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 33 din H.G. nr. 20/1996 privind normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, astfel cum au fost modificate și completate prin H.G. nr. 11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Așadar, aceste suprafețe de teren, care depășesc suprafața aferentă construcțiilor ce sunt dobândite în baza Legii nr. 112/1995, nu pot fi atribuite cumpărătorilor locuinței.
Instanța apreciază că nu poate interveni și modifica contractul ce, fiind un domeniu al intereselor private, nu poate fi cenzurat în lipsa constatării nevalabilității dispozițiilor contractuale. Acestui fapt i se opune atât principiul disponibilității cât și principiul rolului activ al instanței, cu limitarea impusă de imposibilitatea pronunțării extra petit.
De altfel, art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau folosință pe durata construcției, în vederea construirii de locuințe sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora.
Prin urmare, textul citat se aplică terenurilor care, înainte de anul 1989 au fost atribuite de către stat în folosință persoanelor care erau proprietari ai construcțiilor. Odată cu apariția Legii nr. 18/1991, cei care erau proprietari ai construcțiilor au putut solicita atribuirea în proprietate și a terenului aferent pe care până la acest moment l-au deținut cu titlu de folosință.
Conform art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, "terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Conform art. 36 alin. 6 din Legea nr. 18/1991, "atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor".
Conform art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, "hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire", iar potrivit alineatului al doilea al art. 53, "împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Conform art. 54 alin.1 din Legea nr. 18/1991, "dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III", iar conform alineatului al doilea al art. 54, "dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile".
Reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii acestor proceduri, pentru a se constata refuzul autorităților competente de a-i atribui suprafața solicitată, motiv pentru care instanța va respinge capătul de cerere vizând obligarea Primăriei G. de a-i atribui reclamantului o suprafață liberă de construcții de 54 m.p.
În ceea ce privește solicitarea urmărind suspendarea prescripției termenului de punere în executare a sentinței nr. 9034/27.12.2006, instanța constată că potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, suspendarea efectelor unei hotărâri judecătorești poate fi dispusă numai în materia căilor de atac, respectiv art. 300, art. 319 și art. 325 C.proc.civ. și cea a executării silite, respectiv art. 403 C.proc.civ.
Având în vedere faptul că reclamantul nu se află în niciuna dintre situațiile ce pot permite instanței să procedeze la suspendarea executării unei hotărâri, urmează ca și acest capăt de cerere să fie respins.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect pretenții, formulat în contradictoriu cu pârâta Vener M., instanța constată că reclamantul nu și-a probat sub nici un aspect susținerile.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1073 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, legea instituind în favoarea creditorului un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația de a dovedi existența acesteia iar debitorul de a dovedi executarea obligației sale.
Pentru aceste motive instanța va respinge și acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulate de reclamantul T. I. I. M. având CNP_, domiciliat în C., .,., . în contradictoriu cu pârâta V. A. M. având CNP_ domiciliată în G., ., județ G. și P. M. G. cu sediul în G., ., cod poștal_ având ca obiect „alte cereri - atribuire imobil - disjuns din dosarul nr._ ”.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.09.2014.
Președinte Grefier
Judecător A. B. S.-M. B.
Red AB./ Dact. S.M.B. /5 ex / 29.10.2014
.>
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7777/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
