Contestaţie la executare. Sentința nr. 1182/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1182/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 6205/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1182
Ședința publică de la 07 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe contestator DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., contestator A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR, petent B. R. C. și pe intimat A. L., având ca obiect contestație la executare
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 17.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.01.2014, la data de 31.01.2014 și la data de 07.02.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 14.03.2013 sub doar nr._, contestatoarea Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G. (DRAOV G.), a formulat, în contradictoriu cu intimata A. L., contestație la executarea ce face obiectul dosarului nr. 197/2010 al B. R. C. I. solicitând anularea actelor de executare, precum și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației a arătat că la data de 01.03.2013 a fost primită și înregistrată la sediul său sub nr. 5941/01.03.2013 adresa de înștiințare a înființării popririi emisă în dosarul de executare nr. 197/2010 în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 402/FCA/10.12.2008. Prin adresa de înființare a popririi se comunică instituției că s-a înființat poprirea până la încasarea sumei de_,38 lei din care_ lei reprezentând 34% din drepturile salariale cuvenite conform OUG nr. 71/2009 actualizate cu indicele de inflație și 1594,38 lei reprezentând cheltuieli de executare.
A mai precizat contestatoarea că executarea silită în dosarul de executare 197/2010 a fost inițiată prin Somația de plată înregistrată la A. națională a Vămilor sub nr._/24.09.2010, iar prin sentința civilă nr. 3552/29.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. instanța a admis contestația la executare formulată de DRAOV G. și a dispus anularea actelor de executare emise de B. R. C. I., astfel noua executare ar fi trebuit să înceapă cu o nouă somație, nu cu adresa de înființare a popririi.
Învederează contestatoarea că sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 a Tribunalului B. nu constituie titlu susceptibil de executarea acesta nestabilind o creanță certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, prin încheierea din 28.05.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_ instanța a respins ca nefondată cererea de prin care se solicită completarea dispozitivului sentinței nr. 402/FCA/10.12.2008 .
Afirmă contestatoarea că executarea silită încalcă și dispozițiile OUG 71/2009 actualizată unde se prevede că în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu iar în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 371, 387, 399 C.pr.civ, OUG 71/2009 și OG 22/2002.
În probatoriu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Totodată contestatoarea a solicitat soluționarea cauzei și în lipsa părților.
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri reprezentând comunicări, adrese instituții, procese-verbale, hotărâri judecătorești (filele 7-31).
La data de 12.04.2013 contestatoarea și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând anularea încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008 și anularea încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/196/2010 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite.
Legal citată, intimata A. L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În motivarea excepției, intimata a arătat că acțiunea privește executarea silită a unor drepturi salariale care reprezintă un drept de proprietate privată nu publică, neconstituind venituri publice, datorându-se astfel taxă judiciară de timbru.
A mai invocat intimata și excepția autorității de lucru judecat.
Pin întâmpinare a mai arătat intimata că prin adresa nr. 5396/25.02.2010 DRAOV G. a calculat situația sumelor de achitat pentru fiecare creditor rezultat din titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 402/FCA/2008 iar A. Națională a Vămilor București a solicitat la rândul său Ministerului Finanțelor deschiderea creditelor bugetare pentru punerea în executare a acestui titlu în sensul plății drepturilor bănești cuvenite, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a debitelor și obligațiilor contestatoarei.
A învederat intimata că prin sentința pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010* având ca obiect contestație la executare formulată de aceeași contestatoare s-a admis acțiunea.
Cu referire la motivele de contestație invocate de contestatoare în prezentul dosar, intimata arată, în esență, că nu se pot formula apărăi de fond împotriva titlului executoriu, că poprirea se înființează fără somație conform art. 454 alin. 1 C.proc.civ. și că sumele executate silit nu încalcă prevederile OUG nr. 71/2009 întrucât sentința civilă nr. 402/FCA/2008 a devenit executorie anterior datei de 31.12.2009 iar sumele ce trebuiau achitate în cursul anului 2012 nu țin de execuția bugetară a anilor 2009-2011 pentru a se suspenda de drept executarea silită.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimatul a solicitat respingerea în lipsa motivelor de fapt și de drept ale acestei cereri formulate de contestatoare.
Față de cererile contestatoarei de anulare a încheierii din 12.10.2009 pronunțate de Tribunalul B. și Încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B., intimata soliictă respingerea ca neîntemeiate
În drept au fost invocate prevederile art. 6 paragraf 1 CEDO, cauzele Burdv c. Rusiei, Ș. c. României, Artico c. Italia, Ruianu c. RomânieiV. I. c. României, S. P. c. României, OMFP nr. 2236/2011 și C.proc.civ..
La rândul său intimata a solicitat soluționarea cauzei în lipsa părților și a depus la dosar înscrisuri reprezentând hotărâri judecătorești, adrese instituții, tabele calcul (filele 63-94).
La rândul său, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare apreciind neîntemeiate susținerile intimatei, arătând că excepția invocată de aceasta este nefondată, dat fiind scutirea prin lege de la plata taxelor de timbru și faptul că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar nu este o contestație la titlu sau la toate actele de executare ci vizează numai adresa de înființare a popririi nr. 5941/01.03.2013 emisă de B. R. C. I. în dosarul execuțional nr. 197/2010.
A mai învederat contestatoarea referitor la cererea de suspendare a executării silite că este fondată deoarece popririle îi împiedică desfășurarea activității în bune condiții.
În temeiul art. 7 din OG 22/2002 și art. 1 alin. 2 din OG 32/2005 instanța constată că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii.
La solicitarea instanței fost atașat în copie dosarul de executare nr. 197/2010 al B. C. I. R.. (filele 119-133).
La termenul de judecată din data de 17.01.2014 instanța a pus în discuția părților și a respins excepția netimbrării invocată de intimat, apreciind prin prisma dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, art. 7 din OG 22/2002 și art. 1 alin. 2 din OG 32/2005 că acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii. La același termen de judecată a fost respinsă și excepția autorității de lucru judecat prin prisma precizărilor obiectului prezentei acțiuni făcute de contestatoare odată cu răspunsul la întâmpinare.
Din oficiu, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității capătului de cerere al contestației la executare privind anularea încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și anularea încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/196/2010.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei cu prioritate prin prisma excepțiilor invocate din oficiu și prin întâmpinare, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 04.08.2010, intimata creditoare A. L. a formulat cerere de executare silită a contestatoarei debitoare DRAOV G., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008, cererea fiind înregistrată la B. R. C. I. sub dosar execuțional nr. 197/2010.
Prin sentința civila nr. 402/FCA/10.12.2008 a Tribunalului B., a fost admisă acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care și intimatul M. S., în contradictoriu cu pârâtele Direcția R. Pentru Accize și Operațiuni Vamale și A. Națională a Vămilor, fiind obligate pârâtele să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și până la data plății efective, actualizată cu indicele de inflație (filele 77-81). Hotărârea a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 694/R din 25.06.2009 a Curții de Apel G., prin care s-a respins recursul (filele 82-94).
Prin Încheierea nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/196/2010 s-a încuviințat executarea silită a debitoarelor Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale și A. Națională a Vămilor pentru obligațiile ce decurg din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 402/FCA/2008 a Tribunalului B., la cererea creditoarei A. L..
La data de 23.09.2010 B. R. a comunicat debitoarei somația de plată a sumei de_,11 lei și procesul verbal provizoriu de stabilire a cheltuielilor de executare silită emise la data de 20.09.2010.
Prin Sentința civilă nr. 3552 din 29.04.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010* s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea DRAOV G. și s-au anulat toate actele de executare silită efectuate până la acea dată de B. R. C. I. în dosarul execuțional nr. 192/2010 (filele 14-16).
La data de 22.02.2013 B. R. a emis către Trezpreria G. adresa de înființare a popririi conturilor debitoarei contestatoare DRAOV G. pentru suma totală de_,38 lei din care_ lei reprezentând 34% din drepturile salariale cuvenite conform OUG nr. 71/2009 actualizate cu indicele de inflație și 1594,38 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Împotriva acestei adrese contestatoarea DRAOV G. a formulat prezenta acțiune.
În drept, potrivit art. 137 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea pricinii.
Astfel, constatând că în cauză au fost invocate din oficiu excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva Încheierii din 12.10.2009 pronunțate de Tribunalul B. și Încheierii nr. 2572 din 09.08.2010 pronunțate de Judecătoria B. precum și de către intimat, prin întâmpinare, excepția autorității de lucru judecat, instanța urmează a le analiza cu întâietate.
Potrivit art. 401 alin. 1 lit.a C.proc. civ., contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Prin completarea la cererea introductivă, depusă la dosarul cauzei la data de 12.04.2013, contestatoarea a solicitat instanței anularea încheierii prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul cu nr._, precum și anularea încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/196/2010 prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a aceluiași titlu executoriu.
Analizând actele de la dosarul cauzei, instanța reține că debitoarea contestatoarea a avut cunoștință despre începerea urmăririi silite împotriva sa, la cererea creditorului M. S., încă din anul 2010, odată cu primirea somației dosar nr. 197/2010 emisă de B.E.J. C. I. R., luând astfel cunoștință și de existența și conținutul celor două încheieri atacate pe această cale.
În cadrul dosarului nr._/233/2010* al Judecătoriei B., care a avut ca obiect prima contestație la executare formulată de debitoare împotriva dosarului nr. 192/2010 al B. R. C. I., contestatoarea nu a înțeles să atace și aceste două încheieri.
Or, instanța observă că anularea acestora putea fi solicitată de către contestatoare cu ocazia formulării primei contestații, respectiv în termen de 15 zile de la primirea somației, fiind în situația în care se contestă întreaga executare silită.
Ca atare, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește anularea încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și anularea încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/196/2010 și va respinge acest capăt de cerere ca tardiv formulat.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că principalul argument al contestatoarei este acela că titlul executoriu - sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 a Tribunalului B. nu reprezintă o creanță certă lichidă și exigibilă.
Raportat la acesta, instanța apreciază că afirmația este incorectă deoarece existența creanței și caracterul său cert rezultă din însuși conținutul dispozitivului unde se specifică obligația de plată a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004 și până la data efectivă, actualizate cu indicele de inflație. În ceea ce privește lichiditatea, art. 379, alin. 2 C.pr.civ. prevede că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul. Or prin adresa nr. 5396/25.02.2010 (filele 69-75) DRAOV G. recunoaște că are de achitat către intimatul M. S. suma totală de_ lei reprezentând cuantumul drepturilor salariale și al suplimentelor rezultate din Sentința civilă nr. 402/FCA/2008, sume actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea, creanța este și exigibilă întrucât sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 a Tribunalului B. a căpătat acest caracter la data rămânerii ei definitive și irevocabile.
De altfel, prin sentința civilă nr. 3552/29.04.2011, Judecătoria B. a admis contestația la executare și a dispus anularea formelor de executare emise de B. R. C. I. în dosarul de executare nr. 197/2010 dar a constat cu putere de lucru judecat faptul că sentința civilă nr. 402/FCA/2008 pronunțată de Tribunalul B. este susceptibilă de executare, executorul judecătoresc având posibilitatea de a cuantifica sumele datorate (filele 14-15).
Un alt argument invocat de contestatoare în susținerea prezentei acțiuni este acela că poprirea nu este legală și pentru faptul că urmare a pronunțării sentinței civile nr. 3552/29.04.2011 a Judecătoriei B., instanța a admis contestația la executare formulată de DRAOV G. și a dispus anularea actelor de executare emise de B. R. C. I., executorul având obligația să emită o nouă somație.
Instanța apreciază că nici această apărare nu este întemeiată întrucât potrivit art. 454, alin. 1 C.pr.civ. poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată, dispoziție legală care a fost respectată.
Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora executarea silită încalcă dispozițiile OUG 71/2009 actualizată unde se prevede că în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu iar în anul 2013 se plătește 10 % din valoarea titlului executoriu, instanța reține următoarele.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, în forma în vigoare la data de 19.02.2013, data înființării popririi și singura la care instanța se poate raporta, „plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) in anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) in anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) in anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) in anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) in anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 71/2009, în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
În mod evident, prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sunt aplicabile raporturilor dintre contestatoarea Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și intimata C. M.. Ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009 și este aplicabilă tuturor sumelor obținute pe cale de hotărâre judecătorească în sectorul bugetar.
Prin urmare, poprirea înființată la data de 22.02.2013 în dosar execuțional nr. 197/2010 al B. R. C. I. este lovită de nulitate absolută, executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 402/FCA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, fiind suspendată de drept până la data de 31.12.2016.
Cu privire la O.U.G. nr. 71/2009, instanța reține ca atitudinea Guvernului României nu a fost de a refuza plata drepturilor salariale suplimentare recunoscute prin hotărâri judecătorești, ci de a eșalona plata acestora pentru a se evita dezechilibrele bugetare. Modalitățile de executare astfel reglementate au fost impuse de situația de excepție generată de proporția semnificativă a creanțelor acumulate pe această cale împotriva statului și de rațiunile de stabilitate economică a statului român in actualul context de acuta criza economică națională și internațională.
În acest context, instanța constată că limitarea exercițiului dreptului intimatului este una temporară, expres și concret legiferată, printr-o normă care se bucură de atributul predictibilității, care nu aduce atingere dreptului pe fond și care, în temeiul art. 44 din Constituție se bucură de toate garanțiile Statului.
În plus, instanța apreciază că este în speță vorba despre o măsură necesară față de situația economică dificilă a României, dar și proporțională. Instanța se referă la proporționalitate în sensul dezvoltat de jurisprudența CEDO, potrivit căreia măsura trebuie să asigure un just echilibru între interesul privat și cel public, al statului. Astfel, punând în balanță problemele economice ale Statului, care are ca obiectiv în această perioadă asigurarea fondurilor necesare plății salariilor bugetarilor, cu interesele acestor categorii de salariați bugetari care doresc plata unor sume suplimentare (datorate de Stat tot din vina acestuia, pentru neplata la timp), se constată că drepturile celor din urmă, printre care și intimata, nu sunt în mod nerezonabil înlăturate. De altfel, este vorba despre o eșalonare care face mai previzibilă în viitor executarea silită și care, în mod expres, este dublată de actualizarea fiecărei tranșe cu indicele de inflație, ceea ce acoperă, măcar în parte, inconvenientul suportat de salariați prin neplata imediată a drepturilor salariale câștigate.
Nu in ultimul rând instanța reține că, în cauza D. și alții contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că mecanismul de eșalonare stabilit de Guvern prin O.U.G. nr. 71/ 2009 poate fi considerat ca unul rezonabil.
Cu privire la această cauză pronunțată de CEDO, chiar în contradictoriu cu statul român, trebuie menționat faptul că drepturile patrimoniale invocate de către reclamanți priveau drepturi de natură salarială, iar Curtea a avut în vedere actele normative emise de Guvern, de eșalonare și suspendare a executărilor silite.
Astfel, instanța reține că aceste aspecte reținute de Curtea Europeană sunt aplicabile mutatis mutandis și în cauza de față, creditoarea intimată aflându-se într-o situație asemănătoare, iar în aceste condiții, în temeiul jurisprudenței recente a Curții Europene, se justifică și reorientarea practicii judiciare interne, în sensul reținerii aplicabilității dreptului intern, care nu apare ca fiind în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene.
Pentru toate argumentele de mai sus, instanța constată că, potrivit art. 1 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 71/2009, doar 5% din valoarea titlului executoriu devine scadent în anul 2012, inclusiv din suma obținută de intimată, astfel încât executarea silită prin poprirea înființată, în baza titlului executoriu arătat, pentru 34% din suma datorată de contestatoare este nelegală, cu atât mai mult cu cât, potrivit O.U.G. nr. 71/2009 s-au suspendat de drept toate executările pornite cu privire la drepturi salariale în sectorul bugetar.
În aceste condiții, actele de executare silită îndeplinite în cauză începând cu 22.02.2013 în dosarul de executare nr. 197/2010 al B.E.J. R. C. I. sunt lovite de nulitate absolută, motiv pentru care instanța va admite contestația la executare și va anula adresa de înființare a popririi emisă la data de 22.02.2013 și actele de executare subsecvente acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite instanța urmează a o respinge ca fiind rămasă fără obiect. În acest context, instanța reține că, potrivit art. 403 alin. 1 C.proc.civ., „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță”. D. fiind faptul că instanța a reținut contestația la executare spre soluționare, apreciază că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității contestației la executare în ceea ce privește anularea încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și anularea încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/196/2010.
Respinge capătul de cerere al contestației la executare privind anularea încheierii din data de 12.10.2009 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și anularea încheierii nr. 2572/09.08.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/196/2010, ca tardiv formulat.
Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale G., cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata A. L., domiciliată în B., ., ., ., jud. B..
Anulează adresa de înființare a popririi din data de 22.02.2013 și actele de executare subsecvente acesteia, emise în dosarul de executare nr. 197/2010 al B.E.J. R. C. I..
Respinge capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/4ex/07.07.2014/2ex .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6860/2014.... → |
|---|
