Contestaţie la executare. Sentința nr. 468/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 468/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 12541/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 468
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata I. B. N. V. prin I. B. N.V. AMSTERDAM Suc București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 02.07.2013, sub nr._, disjunsă din dosar nr._, contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu I. B. NV AMSTERDAM - Sucursala București, contestație la executare împotriva somației nr. 180/2013 emise de B. M. C. și B. F., în dosarul execuțional aferent, în care este executată pentru suma de 1.626.491,18 Euro și 184.356,22 lei, titlurile executorii fiind contracte de împrumut, acte adiționale la contractul de împrumut, contracte de facilitate de credit, contrat de fidejusiune și 96.828,85 lei cheltuieli de executare.
A solicitat contestatoarea și suspendarea executării silite în temeiul art. 718 NCPC.
În motivarea în fapt a cererii, a arătat că suma pentru care este executată nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă, aparținând împrumutatului principal . altă persoană juridică. A solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a actelor adiționale prin care a fost introdusă ca garant în raportul dintre creditoare și debitor întrucât conțin clauze abuzive.
A arătat contestatoarea că prin actul adițional nr. 3 încheiat la data de 29.10.2009 la contractul de împrumut nr._ de . creditoarea, a dobândit calitatea de garant al debitoarei principale, alături de .:
Cu privire la contractul de împrumut și la actele adiționale la acesta, contestatoarea a afirmat că ar cuprinde clauze abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, fiind evidentă imposibilitatea negocierii acestor acte adiționale.
A mai arătat că la data de 22.01.2013 . intrat în procedura insolvenței, prin sentința comercială nr. 5/CC/2013 din dosar nr._, în cadrul căruia creditoarea I. B. a formulat cerere de înscriere în tabelul de creanțe pentru suma de 7.242.031,45 lei, creanța fiind acceptată. A invocat și faptul că întregul plan de organizare al debitoarei . bazează pe activitatea sa și a celeilalte societăți garante, . și că oricum, banca are înscrise ipoteci imobiliare cu privire la o . imobile ale debitoarei principale, astfel că nu este prejudiciată în niciun fel.
A precizat și faptul că obligațiile ce decurg din actele adiționale la contractul de împrumut sunt prin efectul lor cumulat deosebit de împovărătoare, activitatea sa fiind practic întreruptă, astfel că obligația de loialitate și de bună credință ce guvernează negocierile precontractuale și faza încheierii contractului a fost încălcată.
Contestatoarea s-a apărat invocând și faptul că a încercat o propunere oficială de eșalonare a datoriilor recunoscute aparținând . stingerea prin plăți lunare tocmai pentru se evita poprirea.
În final a menționat că apreciază ca fiind abuzive următoarele acte: actul adițional nr. 3/29.10.2009, actul adițional nr 4/25.05.2010, actul adițional nr. 5/24.05.2012, actul adițional nr. 17/04.05.2012, contractul de fidejusiune nr._/CF1/29.10.2009.
În drept, s-au invocat prevederile art. 711-719 NCPC.
În susținerea poziției sale, contestatoarea au depus la dosarul cauzei înscrisuri: somația nr. 180/2013, propunerea de eșalonare a datoriei către creditoare, dovada înscrierii creanței creditoarei în tabelul preliminar al creanțelor al . de înființare a popririi ( filele 6-10).
Legal informată cu privire la cererea contestatoarei, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și nelegală.
Intimata a invocat faptul că a încheiat cu debitoarea . de facilitate de credit nr._/21.06.2006 pentru o facilitate de 930.000 Euro, contractul fiind constant actualizat și reformulat prin acte adiționale, inclusiv actul adițional nr. 17/24.05.2012, precum și contractul de împrumut nr._/06.06.2008, de asemenea modificat și completat, pentru o facilitate de credit de 1.000.000 Euro.
Rambursarea celor două contracte a fost garantată cu mai multe garanții printre care și contractul de fidejusiune nr._/CF1/29.10.2009, încheiat între bancă și cele două contestatoare în calitate de garanți.
A invocat intimata că în cadrul acestui contract, cele două garante au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune, s-au obligat în solidar cu împrumutatul față de bancă și au garantat în mod irevocabil și necondiționat obligațiile prezente și viitoare ale împrumutatului. A menționat și faptul că potrivit clauzei nr, 15 din contractul de facilitate de credit nr._/21.06.2006, garantul se obligă integral obligațiile rezultate din contract, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune și permițând băncii ca printr-o simplă cerere, să solicite efectuarea oricărei plăți din cadrul contractului.
Cu privire la înscrierea băncii în tabelul preliminar al creanțelor împrumutatului principal, intimata a arătat că toate acțiunile judiciare și măsurile de executare silită începute împotriva . suspendate de drept, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006. Creditoarea poate însă continua executarea împotriva garanților, formularea cererii de înscriere pe tabelul creditorilor, nereprezentând un impediment la recuperarea creanței în mod distinct pe alte căi legale.
Arătând că nu și-a recuperat creanța, banca a arătat că în mod legal a început executarea împotriva garanților față de care are o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatând în sumele restante din cele două contracte de credit cu actele adiționale aferente și contractul de fidejusiune, care reprezintă titluri executorii în condițiile legii. A invocat intimata că la data de 05.10.2012, a informat cele două societăți despre neîndeplinirea angajamentelor de plată de către împrumutatul principal precum și cu privire la declararea de către bancă a exigibilității anticipate a facilităților de credit.
A precizat intimata că prevederile Legii nr. 193/2000 nu sunt aplicabile în speță întrucât numai persoanele fizice beneficiază de protecția acesteia, precum și faptul că cele două contestatoare nu au invocat nici un motiv de nulitate a actelor de executare, pentru ca instanța să poată anula toate formele de executare întocmite.
În drept, a invocat prevederile art. 205 și urm. NCPC.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
În susținerea poziției sale, intimata a depus la dosar notificările adresate contestatoarei la 05.10.2012 (filele 20-22).
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, contestatoarea a făcut dovada că a obținut suspendarea provizorie a executării silite a celor două dosare execuționale în dosarul nr._ ale Judecătoriei G..
Pentru acest termen de judecată a fost atașată și copia dosarului execuțional nr. 180/2013 al B. M. C. și B. F..
Pentru termenul de judecată din 15.10.2013, contestatoarea a depus la dosar copie după cauțiunea achitată în dosarul de suspendare provizorie a executării silite și a solicitat instanței suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Tot pentru acest termen de judecată, intimata a depus la dosar o adresă prin care a detaliat componența sumelor cu privire la care a solicitat executarea silită, atât în ceea ce privește suma exprimată în Euro cât și în ceea ce privește suma exprimată în lei.
La termenul din 29.10.2013, contestatoarea a solicitat proba cu expertiză contabilă și a depus la dosar obiectivele aferente.
La acest termen de judecată, la întrebarea instanței, contestatoarea a arătat că va depune precizări cu privire la faptul că se contestă sumele solicitate.
Prin încheierea din 29.10.2013 instanța a admis cererea contestatoarei de suspendare a executării silite începute în dosar execuțional nr. 180/2013 al B. M. C. și B. F. până la soluționarea contestației la executare.
Pentru termenul din 26.11.2013, contestatoarea a depus precizări în sensul că această contestație la executare are două motive: caracterul abuziv al actelor adiționale nr. 3, 4 și 5 la contractul nr._/2008, actul adițional nr. 17 la contractul nr._/2006 și contractul de fidejusiune - garanție personală din 29.10.2009.
A contestat în cadrul acestor acte adiționale faptul că a fost forțată să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune, angajându-se să ipotecheze în favoarea băncii toate clădirile existente și viitoare care se vor construi pe terenurile ipotecate către bancă. A invocat faptul că s-a inserat în aceste acte adiționale că banca este împuternicită să procedeze în mod unilateral la transformarea în lei a tuturor tragerilor în Euro, în cazul în care Leul se depreciază brusc cu mai mult de 20% în termen de o săptămână.
A invocat caracterul abuziv a clauzei privind dobânda din actul adițional nr. 17/2012, clauzele 8.1 – 8.3 și clauza 13.
A arătat că în ceea ce privește contractul de fidejusiune acesta nu menționează numele împrumutatului pe care garanții ar trebui să plătească, urmare a neîndeplinirii obligațiilor principale.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, contestatoarea a invocat că sumele solicitate de bancă în 2012 diferă de cele solicitate prin cererea de executare silită.
Pentru termenul din 14.01.2014, intimata a depus note scrise cu privire la precizările depuse de contestatoare pentru termenul anterior reiterând faptul că Legea nr. 193/2000 nu este aplicabilă în cauză, iar contestatoarea nu a considerat aceste clauze ca fiind abuzive decât când s-au început demersurile pentru executarea silită a sumelor restante deși a semnat actele adiționale cu mult timp în urmă.
A precizat intimata că se impune timbrarea suplimentară a cererii de anulare a actelor adiționale.
A reiterat și apărările referitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, neexistând incongruențe între notificările adresate contestatoarei și cererea de executare silită. De altfel, contestatoarea nu a contestat creanța și nu a solicitat informații suplimentare când a primit notificarea din 2012 care conținea creanța.
Intimata a precizat din nou componența sumelor solicitate în cadrul executării silite, cu precădere în ceea ce privește suma în lei datorată.
La termenul din 14.01.2014, instanța a apreciat că cererea contestatoarei a fost legal timbrată de la început și că nu se mai impune timbrarea acesteia.
De asemenea, la același termen de judecată, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a respins proba cu expertiza contabilă solicitată de contestatoare întrucât obiectivele acestei expertize exced motivelor de contestație cu care a fost investită instanța.
Analizând materialul probator existent la dosar, instanța reține că cererea contestatoarei este neîntemeiată și o va respinge pentru următoarele considerente:
În fapt, . încheiat cu I. B. NV Amsterdam – Sucursala București un contract de facilitate de credit_/21.06.2006, actualizat prin 17 acte adiționale, ultimul din ele încheiat la data de 24.05.2012, prin care practic părțile au rescris contractul inițial, pentru o facilitate care a variat în timp, până la suma de 930.000 Euro.
Actul adițional nr. 17/24.05.2012 a fost semnat de contestatoare în calitate de garant.
La data de 05.10.2012, banca a declarat scadența anticipată a acestui contract de credit, înregistrând la acel moment un sold de 972.000 Euro, astfel cum rezultă din notificarea adresată de aceasta contestatoarei la 05.10.2012.
De asemenea, . încheiat cu I. B. NV Amsterdam - Sucursala București și contractul de împrumut nr._/06.06.2008, pentru o facilitate de 1.000.000 Euro.
Prin actele adiționale nr. 3/29.10.2009, respectiv nr. 4/25.05.2010 și nr. 5/24.05.2012, . și Premio Service SRL și-au asumat calitatea de garanți în raport cu împrumutul contractat de . la I. B. NV Amsterdam, obligându-se în solidar și indivizibil cu împrumutatul în ceea ce privește obligațiile asumate de acesta din urmă în baza contractului, renunțând în mod expres, necondiționat și irevocabil la beneficiile de diviziune și discuțiune.
De asemenea, cele două garante au încheiat cu creditoarea și contractul de fidejusiune nr._/CF1/29.10.2009 prin care au arătat că se obligă în solidar cu împrumutatul față de bancă și garantează în mod irevocabil și necondiționat executarea promptă și în întregime a obligațiilor rezultate din contractul de împrumut nr._/21.06.2006.
La data de 09.10.2012, creditoarea a notificat contestatoarei, în calitatea sa de garantă, declararea scadenței anticipate a celor două credite, solicitând achitarea de îndată a sumei de 1.638,719 Euro.
La data de 22.01.2013, . din cele două contracte, a intrat în procedura insolvenței, prin sentința civilă nr. 5/CC/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._ .
În aceste condiții, banca a formulat cerere de executare silită a contestatoarei la data de 01.02.2013, în vederea executării silite a celor două contracte de împrumut, cu actele adiționale aferente și contractul de fidejusiune nr._/CF1/29.10.2009, pentru o sumă totală de 693.896,92 Euro în ceea ce privește contractul nr._/06.06.2008 și respectiv 932.594,26 Euro și 87.527,37 lei în ceea ce privește contractul nr,_/21.06.2006.
Cererea sa a fost înregistrată la B. M. C. și B. F., formând obiectul dosarului execuțional nr. 180/2013, și a fost încuviințată prin încheierea nr. 1936/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._ .
Contestatoarea a contestat somația nr. 180/2013, solicitând anularea acesteia ca urmare a inexistenței unei creanțe certe, lichide și exigibile bazate pe un titlu executoriu valabil.
În drept, potrivit art. 711 NCPC, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 712 alin. 2 NCPC, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Contestatoarea a invocat ca și motiv de nulitate a titlurilor executorii nulitatea lor în întregime întrucât conțin clauze abuzive în sensul în care garanții obligațiilor asumate de . de creditoarea I. B. NV Amsterdam au fost forțați să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune, garantând cu întreg patrimoniul aceste obligații în solidar cu împrumutatul, banca inserând în aceste înscrisuri o . clauze care au creat
Potrivit art. 969, 1073 și 1074 din Codul Civil 1864, sub imperiul căruia au fost încheiate contractele de împrumut și respectiv fidejusiune dintre părți, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În caz contrar, are dreptul la dezdăunare, care cuprinde în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale (art. 2 alin. 1 Legea 193/2000).
Așadar, spre deosebire de persoanele fizice, persoanele juridice nu se bucură de un statut similar de consumator și de protecția legală pe care legislația specială în materie o reglementează. Justificarea acestei diferențe stă în prezumarea statutului de comerciant profesionist a persoanei juridice.
În aceste condiții, instanța constată că nu este aplicabilă în cauză Legea 193/2000, întrucât actele adiționale contestate și contractul de fidejusiune au fost încheiate de o persoană juridică cu o altă persoană juridică.
Contestatoarea a avut posibilitatea de a studia fiecare clauză contractuală și de a o renegocia, fiindu-i oferită și alternativa de a nu garanta obligația împrumutatului principal dacă a considerat că aceasta era excesiv de împovărătoare.
Constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 193/2000, instanța nu va mai proceda la cercetarea caracterului abuziv al fiecărei clauze invocate de contestatoare, întrucât nu s-a identificat norma juridică ce i-ar permite să purceadă la o astfel de analiză.
În consecință, instanța va respinge contestația la executare în ceea ce privește înlăturarea actelor adiționale nr. 3, 4 și 5 la contractul nr._/2008, actul adițional nr. 17 la contractul nr._/2006 și a contractului de fidejusiune - garanție personală din 29.10.2009 întrucât conțin clauze abuzive
Cu privire la celălalt motiv de nulitate a somației de executare, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, în primul rând, instanța observă că a fost respins motivul privind absența caracterului cert, lichid și exigibil al datoriei, pentru lipsa unui titlu executoriu valabil, actele adiționale și contractul de fidejusiune fiind menținute ca valabil întocmite.
Pe de altă parte, în ceea ce privește componența sumei de executat, creditoarea a depus la dosarul cauzei tabelul care detaliază sumele datorate, atât în Euro cât și în lei. Mai mult, în dosarul execuțional, au fost depuse extrase de cont din care rezultă soldurile aferente celor două contracte.
Nu există nicio contradicție între extrasul de cont depus la dosar de contestatoare la termenul din 29.10.2013 (fila 114) și extrasul de cont depus de creditoare la dosarul execuțional (fila 104), diferența constând în faptul că la dosarul cauzei, contestatoarea a depus doar o parte a extrasului de cont.
Simpla afirmație a contestării unor sume din partea contestatoarei nu este suficientă în opinia instanței, atât timp cât nu se menționează în mod expres ce anume din sumele respective se contestă, existența, cuantumul, stingerea sau nu, totală sau parțială, a datoriei.
Este real că s-au formulat o . obiective la expertiza contabilă solicitată de contestatoare, prin care se aduceau anumite critici sumei solicitate de creditoare, însă proba a fost respinsă tocmai pentru că aceste critici, cuprinse în obiective, nu se regăseau în solicitările depuse în scris sau formulate oral în dosar ca și motive ale contestației la executare. Astfel, proba solicitată de contestatoare excedea motivelor de contestație la executare invocate.
S-a invocat și faptul că împrumutatul . intrat în insolvență, iar creditoarea s-a înscris în tabelul creanțelor cu suma de 7.242.031,45 lei, având posibilitatea de a-și recupera creanța din bunurile împrumutatului principal.
Instanța nu poate reține acest argument pentru a constata că în prezent creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, întrucât nu s-a făcut dovada de către contestatoare a recuperării pe această cale a vreunei sume de bani de către creditoare.
În mod evident, în măsura în care creditoarea va recupera în procedura insolvenței de la debitorul principal o parte din debit ca urmare a valorificării bunurilor sale, contestatoarea va putea opune în mod valabil creditoarei aceste plăți în orice fază procesuală.
În aceste condiții, în care creditoarea a făcut cu înscrisuri dovada caracterului cert, lichid și exigibil al sumei de executat, iar contestatoarea, deși a invocat lipsa acestui caracter, nu a indicat niciun motiv pentru care a înțeles să critică suma solicitată, instanța va respinge și acest motiv de contestație la executare.
Se reține și faptul că în realitate contestatoarea a recunoscut suma de executat, ba chiar a înaintat creditoarei o ofertă de eșalonare a plății acestei sume, ofertă care nu a fost însă acceptată de creditoare.
Contestatoarea a invocat și reaua credință a creditoarei care a refuzat această eșalonare a plății, apărare pe care nu poate fi reținută, fiind prerogativa exclusivă a creditorului de a mai acorda eșalonări în faza de executare silită a creanței, neexercitarea acestui drept neechivalând cu un abuz de drept.
În concluzie, instanța va respinge contestația la executare formulată de . împotriva somației nr. 180/2013 emise în dosar execuțional nr. 180/2013 al B. M. C. și B. F., ca neîntemeiată.
Instanța observă că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, în condițiile art. 453 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către ., J_, cu sediul în G., ., cam. 2, jud. G., în contradictoriu cu I. B. N. V. prin I. B. N.V. AMSTERDAM Suc București, J40/_/1994, RO_, cu sediul în București, ., nr. 48, parter+etaj1+etaje 5-12, sector 1.
Numai cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/03.03.2014 .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 470/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
