Evacuare. Sentința nr. 4685/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4685/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 9265/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
operator de date cu caracter personal nr. 8637
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4685
Ședința publică de la 09 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civil privind pe reclamant C. T. A. V. și pe pârât B. M.-C.-_, pârât B. I. A., pârât B. M., F. C.-_, având ca obiect evacuare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de apoi la data de 17.04.2014, la data de 24.04.2014, apoi la data de 30.04.2014, la data de 07.05.2014 și la data de 09.05.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2012, sub dosar nr._, reclamantul C. T. A. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. M., evacuarea acestuia din imobilul închiriat, situat în G. . nr. 25, Cămin A, camera 15 și obligarea pârâtului la plata sumei de 500 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin lipsa de folosință a spațiului și la plata sumei de 7313,79 lei reprezentând chirie, utilități și penalități de întârziere restante. Totodată reclamantul a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 638/02.02.2011 încheiat pe o perioadă de luni, care a expirat la data de 01.04.2011, fiind prelungit prin act adițional până la data de 31.12.2011 dar deși nu a mai intervenit prelungirea contractului, pârâtul a refuzat să părăsească spațiul închiriat și să achite chiria ori utilitățile aferente.
Învederează reclamantul că spațiul închiriat este situat într-un cămin de elevi pe care îl administrează și că deși a somat pârâtul să elibereze locuința, acesta nu s-a conformat.
În drept au fost invocate prevederile art. 16 și 28 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, HCL nr. 258/28.06.2011, Legea nr. 146/1997.
La data de 21.02.2013 reclamantul și-a modificat acțiunea, arătând că solicită introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților B. M., B. M. fiul și B. I. A. precum și evacuarea tuturor pârâților din imobil, cu obligarea acestora la plata sumei de_ lei din care 3405 lei reprezintă chirie restantă, utilități și penalități de întârziere, 7588 lei utilități aferente perioadei septembrie 2010-decembrie 2012 iar 7298 lei reprezintă penalități de întârziere la sumele restante conform prevederilor contractuale.
Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata chiriei până la data eliberării efective a spațiului și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a capetelor de cerere reclamantul a reiterat argumentele din cererea inițială introductivă de instanță iar în drept a învederat că își întemeiază acțiunea pe prevederile Legii nr.1/2001, Legii nr. 273/2006, art. 132 C.proc.civ., Legii nr. 215/2001și HVCL nr. 258/28.06.2011.
La cererea de chemare în judecată și cererea modificatoare au fost anexate, în copie, înscrisuri (filele 4-11, 19-33).
Pe parcursul judecății reclamantul a mai depus la dosar înscrisuri, comunicate și părții adverse (filele 42-76, 94-99, 126-128).
Pârâții B. M., B. M., B. M. fiul și B. I. A., legal citați, nu au formulat întâmpinare dar au fost reprezentați în instanță și au solicitat respingerea capătului de cerere privitor la evacuare, învederând că B. M. este decedată iar parte din pretențiile reclamantului au fost achitate.
În susținerea poziției lor, pârâții au depus la dosar înscrisuri (filele 87-91).
La termenul de judecată din data de 20.09.2013 reclamantul a renunțat la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta B. M., instanța luând act de acest aspect.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pentru capătul de cerere privind evacuarea, capătul de cerere privind pretenții fiind scutit de taxă de timbru în baza prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (fila 81).
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza art. 1 pct. 1 și 3 C.proc.civ..
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri iar la solicitarea pârâților și proba cu expertiză contabilă dar a fost administrată numai proba cu înscrisurile aflate la dosar, pârâții renunțând la proba cu expertiză încuviințată.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamantul C. T. A. V. și pârâtul B. M. s-au încheiat succesiv mai multe contracte de închiriere ultimul contract de locațiune (închiriere) cu numărul 638 din data de 02.02.2011 (fila 7), modificat și completat prin act adițional la data de 11.05.2011 (fila 8), valabil până la data de 31.12.2011, având ca obiect spațiul cu destinația de locuință situat în G., . nr. 25, Cămin A, camera 15, în suprafață de 20,70 m.p..
Spațiul care a făcut obiectul închirierii este proprietatea Municipiului G. dar se află în administrarea reclamantului conform contractului de administrare nr._ din 11.10.2011 în care se menționează expres că se transferă din administrarea Consiliului Local G. în administrarea Colegiului T. A. V. terenurile și clădirile aferente situate în G., . nr.25 (filele 32-33).
Prin contractul de închiriere încheiat cu reclamantul, pârâtul s-a obligat, printre altele, să plătească prețul locațiunii (chirie și utilități) în condițiile și termenele prevăzute de art. 5 și art. 6 din contract.
Conform prevederilor contractuale (art. 7), neplata la termen a chiriei și utilităților atrage penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, calculate începând cu ziua imediat următoare termenului scadent.
Astfel cum rezultă din fișele locative (filele 94-99) și susținerile ambelor părți, în spațiul închiriat locuiește și în prezent, fără titlu, pârâtul împreună cu cei doi fii ai săi, pârâții B. M. și B. A. I..
Pârâții nu au achitat contravaloarea chiriei și a utilităților, înregistrând, astfel cum rezultă din centralizator (filele 19, 5-6) și listele de plată aflate la dosar (filele 44-76), un debit total de_ lei pentru perioada septembrie 2010 – decembrie 2012, din care 3405 lei chirie restantă, 7588 lei utilități și 7298 lei penalități de întârziere.
Deși inițial a contestat modul de calcul al utilităților și penalităților de întârziere, la ultimul termen de judecată, pârâții prin apărător au recunoscut debitul constând în penalități de întârziere.
În drept, potrivit art. 1.831 C.civ., evacuarea chiriașului se face în baza unei hotărâri judecătorești, chiriașul putând fiind obligat la plata chiriei până la data eliberării efective a locuinței.
Conform art. 555 C.civ., proprietatea privată dă dreptul titularului de a poseda, de a folosi și de a dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. ASTFEL, proprietarul este titularul tuturor prerogativelor conferite de dreptul său, inclusiv al aceluia de a folosi bunul fără vreo imixtiune din partea altei persoane.
Unele dintre atributele dreptului de proprietate, printre care și dreptul de folosință, au fost transferate de către Municipiul G. către reclamant, în temeiul contractului de administrare.
Instanța apreciază că solicitarea reclamantului referitoare la evacuarea pârâților, în urma rezilierii contractului de închiriere, în vederea complinirii atributelor dreptului său și cu atributul folosinței de care a fost privat prin ocuparea imobilului de către pârât este întemeiată.
În aprecierea ca întemeiată a acestui capăt de cerere instanța are în vedere că apărările pârâților privind lipsa veniturilor stabile pot fi apreciate ca parțial întemeiate, în condițiile sociale și economice actuale, însă dreptul de proprietate se bucură la rândul său de protecție juridică deosebită, atât prin legislația internă cât și prin cea comunitară (art. 1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului). Astfel, în chiar jurisprudența CEDO (Cauza Cosic contra Croației) curtea europeană a arătat că măsura evacuării nu reprezintă o ingerință în respectarea dreptului la viață privată și la domiciliu, atunci când este analizată și apreciată proporționalitatea acestei măsuri raportat la scopul legitim urmărit prin acțiune.
Or în cauza de față, în condițiile în care reclamantul a tolerat ocuparea locuinței fără titlu încă din ianuarie 2012 iar pârâții nu au înțeles să achite decât ocazional parte din chirie și utilitățile consumate acumulându-se sume ridicate cu titlu de restanțe, nu ar putea fi obligat să suporte în continuare o situație care îi restrânge atributele dreptului de administrare a spațiului și îi creează prejudicii de natură financiară.
Instanța apreciază că măsura evacuării pârâților urmărește un scop legitim (acela al protejării drepturilor reclamantului) și este proporțională scopului urmărit. De altfel instanța o apreciază și echitabilă în condițiile în care pe tot parcursul litigiului pârâții au avut și posibilitatea stingerii debitului, chiar pe parcursul judecății învederând că vor face aceasta.
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 24, 52-82), a rezultat că în perioada valabilității contractului de închiriere septembrie 2010-decembrie 2011, pârâții nu și-au îndeplinit, în mod culpabil, obligația de plată a chiriei și a utilităților, aceștia figurând în evidențele contabile ale reclamantului cu o datorie de_ lei pentru perioada septembrie 2010 – decembrie 2012, din care 3405 lei chirie restantă, 7588 lei utilități și 7298 lei penalități de întârziere chirie și utilități.
Valoarea chiriei (pentru suprafața de 20,70 m.p., suprafață ocupată de pârâți) a fost stabilită prin decizie emisă anual de către reclamant, în baza hotărârilor de consiliu local.
Pentru neplata la termen a obligațiilor contractuale, reclamantul a calculat penalități de întârziere conform prevederilor contractuale în vigoare la acel moment, respectiv codul de procedură fiscală.
În cauză, pârâții au beneficiat de toate utilitățile pentru imobilul închiriat, fără însă a achita contravaloarea acestora, iar pe perioada motiv pentru care este întemeiată cererea reclamantului de reziliere a contractului de închiriere.
Neplata utilităților a continuat și după încetarea titlului locativ, în plus pârâții ocupând spațiul, astfel că reclamantul a fost prejudiciat prin lipsa de folosință a imobilului, prejudiciul evaluat de acesta la contravaloarea chiriei care putea fi încasată și a utilităților fiind apreciat de instanță ca întemeiată.
Susținerile pârâților privind numărul persoanelor care locuiesc în imobil și cu privire la care s-au calculat penalități de întârziere au fost apreciate de instanță ca neîntemeiate, în condițiile în care din fișele lunare de plată rezultă că numărul locatarilor camerei închiriate de pârâți a fost același, diminuându-se la decesul unuia dintre membrii familiei, în plus chiar pârâții recunoscând valoarea penalităților și sumelor datorate, chiar indirect, prin renunțarea la administrarea probei cu expertiză tehnică contabilă.
Mai mult, deși prin concluziile scrise depuse la dosar pârâții susțin achitarea unor sume importante din valoarea pretențiilor reclamantului, conform înscrisurilor de la dosar aceștia nu au efectuat decât o plată de 2000 lei conform facturii fiscale nr. M._ din 18.03.2013 (fila 91) care va fi dedusă de instanță.
Instanța apreciază ca întemeiată și cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata contravalorii chiriei până la evacuare și eliberarea efectivă a spațiului, aceasta reprezentând contravaloarea prejudiciului suportat de reclamantă pentru lipsa d efolosință a respectivului spațiu.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea, astfel cum a fost modificată și precizată, va dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în G., . nr. 25, Cămin A, camera 15, jud. G. și îl va obliga pe pârât la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând chirie și utilități restante, aferente perioadei septembrie 2010-decembrie 2012. Totodată instanța va admite capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei reprezentând chirie, până la evacuare.
Întrucât a fost admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtului, capăt de cerere pentru care reclamantul a achitat taxă de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, în baza art. 274 C.proc.civ, este întemeiată și cererea privind cheltuielile de judecată. Astfel, ca părți căzute în pretenții, instanța va obliga pârâții la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul C. T. A. V., cu sediul în G., . nr. 25, jud. G., în contradictoriu cu pârâții B. M. C._, B. M. C._ și B. I. A., toți cu domiciliul în G., . nr. 25, Cămin A, camera 15, jud. G..
Dispune evacuarea pârâților din imobilul situat în G., . nr. 25, Cămin A, camera 15, jud. G..
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de _ lei reprezentând chirie, penalități de întârziere și utilități restante, aferente perioadei septembrie 2010-decembrie 2012.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a chiriei până la evacuarea spațiului.
Obligă pârâții la plata, către reclamant, a sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. ManeaElena B.
RedAMM /tehored. E.B/6ex/29.07.2014/4ex .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4243/2014.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 27/2014.... → |
|---|
