Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 24/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 7919/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
(Operator de date cu caracter personal nr.8637)
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2014
PREȘEDINTE: R. P.
GREFIER: V. A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile ce are ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamantul Ș. L., domiciliat în G., .. 3B, Barboși, jud. G., în contradictoriu cu pârâta C. PUTREDĂ G., domiciliată în G., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal care se legitimează cu CI . nr._ CNP –_, asistat de apărătorul acestuia av. Stavire L. în baza delegației de la dosar, pârâta personal, care se legitimează cu CI . nr._ CNP –_, asistată de apărătorul acesteia av. T. D. în baza delegației de la dosar.
ăineală A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, care arată că la data de 18.03.2014 pârâta a depus la dosarul cauzei adeverința cu veniturile realizate pe ultimele 6 luni, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de formulat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, având în vedere că tot ce s-a relatat pe parcursul procesului sunt fapte reale, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul prin apărător solicită respingerea cererii reconvenționale, și solicită exercitarea autorității părintești la comun.
Pârâta prin apărător solicită respingerea prezentei acțiuni ca nefondată, cu cheltuieli d judecată, apreciind că potrivit disp. art. 403 c.p.civ. modificarea măsurilor luate cu privire la minor, este impetuos necesar ca împrejurările care au fost avute în vedere la pronunțarea primei sentințe să se fi schimbat într-un fel, astfel, încât, să se justifice introducerea unei cereri noi. În subsidiar dacă apreciați impetuos necesar pentru binele copilului stabilirea autorității părintești să fie către ambele părți, stabilirea locuinței minorului la pârâtă, având în vedere că este în interesul minorului ca acesta să locuiască așa cum a trăit până acum de la data despărții. Minorul a locuit la pârâtă chiar dacă acesta a solicitat să locuiască la tată.
Pârâta prin apărător arată că reclamantul a încercat să atragă minorul de partea sa cu sume de bani și cu alte cadouri. Această atitudine a pârâtului face ca minorul să nu se înțeleagă cu mama sa. Arată că minorul a ținut legătura permanent cu tatăl său, respectiv reclamantul din prezenta cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, si pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise,
DISPUNE
Amâna pronunțarea cauzei la data de 01.04.2014.
Pronunțată în ședința publică de la 24.03.2014.
Președinte, Grefier,
R. PUȘCAȘUVictoria A. B.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
(Operator de date cu caracter personal nr.8637)
SENTINȚĂ CIVILĂ 3197
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.04.2014
PREȘEDINTE: R. P.
GREFIER: V. A. B.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei Civile ce are ca obiect „exercitarea autorității părintești” formulată de reclamantul Ș. L., domiciliat în G., .. 3B, Barboși, jud. G., în contradictoriu cu pârâta C. PUTREDĂ G., domiciliată în G., ., ..
Din actele si lucrările dosarului precum si din susținerile părților ce au fost consemnate in încheierea din data de 24.03.2014 ce face parte integranta din prezenta, instanța in urma dezbaterii avute a amânat pronunțarea cauzei la data de 01.04.2014.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ din data de 10.04.2013, reclamantul Ș. M. L. a chemat in judecată pe pârâta C. PUTREDĂ G., solicitând exercitarea autorității părintești asupra minorului Ș. A. E. în mod exclusiv de către acesta, stabilirea domiciliului minorului la tată, obligarea pârâtei la plata unei contribuții lunare pentru minor, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că minorul a rezultat din relația de concubinaj a părților, însă de mai mult de trei ani relația dintre aceștia a devenit tensionată, motiv pentru care s-au despărțit în fapt.
A precizat că minorul a locuit în mod permanent cu acesta, însă, la momentul separării părților, pârâta a introdus o acțiune la instanță, prin care a solicitat să îi fie încredințat spre creștere și educare minorul, finalizată prin pronunțarea deciziei nr. 237/19.09.2012 de către Tribunalul G..
A menționat că minorul a fost luat de mama sa la data de 05.03.2013, iar de atunci este într-o continuă agitație, lipsește de la școală și îi solicită permanent să îl ia la el acasă. Au existat zile în care minorul l-a chemat de urgență la școală și a fost nevoit să se deplaseze la protecția copilului pentru a cere sprijinul să intervină, întrucât copilul a spus că va fugi de acasă dacă nu este luat de reclamant.
A precizat că, după data de 05.03.2013, a solicitat sistematic informații despre minor și a ținut permanent legătura cu școala. Până la data arătată, pârâta nu a contribuit cu nimic la nevoile copilului și, din punctul său de vedere, condițiile pe care i le oferă minorului sunt neadecvate.
A adăugat că pârâta nu a prestat întreținere minorului din anul 2010 și până la data de 05.03.2013, când copilul a fost luat de la reclamant.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 398, art. 505 alin. 2, art. 483 alin. 2, art. 496 alin. 3, art. 402 C.Civ.
La cerere, au fost anexate în copie, ..07.2011 pronunțată de Judecătoria G. în Dosar nr._, DC nr.52/20.02.2012 pronunțată de Tribunalul G. în Dosar nr._, Decizia civilă nr. 361/R/13.06.2012 a Curții de Apel G., Decizia civilă nr. 237/2012 a Tribunalului G., adrese DGASP, adeverințe școală minor, fișe de consiliere psihologică.
La data de 28.06.2013, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant. A arătat că, datorită comportamentului necorespunzător al reclamantului, a fost nevoită să plece din domiciliul din G., ., împreună cu minorul și fiica sa dintr-o căsătorie anterioară, la domiciliul părinților săi.
A precizat că, pe parcursul procesului anterior, minorul a locuit alternativ la părinții săi, ambii ocupându-se de creșterea și educarea acestora. A tăgăduit afirmația reclamantului conform căreia minorul a fost luat de la aceasta de la data de 05.03.2013, deoarece acesta se afla deja la domiciliul său conform înțelegerii arătate. A adăugat că, după pronunțarea hotărârii definitive de încredințare, începând cu luna mai 2013, minorul a mers la tatăl său la sfârșit de săptămână, fără ca pârâta să îi interzică acest lucru. A menționat că dispune de condiții propice pentru creșterea minorului și, de asemenea, a precizat că împrejurările avute în vedere de instanță în momentul în care a dispus încredințarea către aceasta a minorului, nu s-au modificat.
În subsidiar, a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului în comun de către părți, stabilirea domiciliului minorului la aceasta, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, de la data pronunțării hotărârii și până la majoratul minorului.
Pe parcursul judecății, s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba testimonială, ancheta socială.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Minorul Ș. A. E. este fiul reclamantului și al pârâtei C. Putredă G., iar prin Decizia civilă nr. 237/2012 a Tribunalului G., definitivă și irevocabilă, minorul a fost încredințat spre creștere și educare către mamă, iar pârâtul a fost obligat la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din venitul net obținut.
În acest sens, instanța a reținut că procesul de încredințare a minorului a fost determinat de faptul că cei doi concubini nu mai locuiesc împreună.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere în principal, împrejurarea că, în condițiile în care ambii părinți prezintă condiții materiale și morale corespunzătoare, mama copilului ar crea un climat armonios, propice dezvoltării minorului și ar menține legăturile acestuia cu tatăl său, lucru necesar și obligatoriu pentru o dezvoltare corespunzătoare, spre deosebire de pârât, care a încercat să îl îndepărteze de mama sa.
Față de aceste împrejurări, reclamantul a formulat prezenta cerere, solicitând modificarea măsurilor referitoare la minor.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
În concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța considera că de dispozițiile art. 8 din Convenția de Apărare a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale (ce fac parte integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție), referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, trebuie să beneficieze atât părinții cât și copii, evident cu sublinierea că minorii sunt și trebuie să fie primii beneficiari ai acestui drept, atunci când interesele părinților lor sunt în conflict.
Pentru determinarea interesului minorului,trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copil.
În cauza Monory contra României și în cauza Ignaccolo - Zenide contra României,s-asubliniat cu valoare de principiu că, în cazul în care copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, instanța trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.
Astfel, instanța reține că potrivit art.403 Cod Civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Astfel, în condițiile art.403 din C. Civ., reclamantului îi revenea obligația de a dovedi că s-au schimbat împrejurările avute în vedere de către instanța care a pronunțat decizia privind încredințarea minorului către mamă, justificând reevaluarea măsurilor dispuse cu privire la minorul Ș. A. E. și eventual cu readucerea acestuia la domiciliul tatălui.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată că împrejurările în discuție nu s-au modificat prin raportare la data de 19.09.2012.
Astfel, cu privire la condițiile materiale ce pot fi oferite de părți pentru creșterea minorului, instanța constată că nu au intervenit schimbări substanțiale față de momentul pronunțării deciziei la care se va face raportarea, minorul locuind împreună cu aceleași persoane și la aceeași adresă, astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială întocmit la domiciliul mamei, dar și din răspunsul reclamantului la întrebarea cu numărul 11 a interogatoriului luat acestuia. Mai mult decât atât, pârâtul a recunoscut faptul că nu a plătit pensia de întreținere la care a fost obligat prin hotărâre judecătoreasă, cu toate că mama acestuia a încercat să o obțină, nerefuzând plata, astfel cum rezultă din declarația martorei P. D.. În privința pârâtei, instanța observă că aceasta nu a fost obligată la plata pensiei de întreținere către minor, având în vedere că locuința minorului a fost stabilită la mamă, prestația fiind considerată executată în natură.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește educația școlară a minorului, instanța constată că problemele acestuia referitoare la situația școlară s-au menținut prin raportare la decizia anterioară, cu toate că a fost schimbată școala ale cărei cursuri le frecventează minorul, astfel cum rezultă din probele administrate. Însă, reclamantul nu a demonstrat faptul că pârâta ar fi întreprins acest demers împotriva voinței sale.
Instanța constată că între părți continuă să existe animozități și o stare tensionată puternică, născută pe fondul unor orgolii derivând, în realitate, din destrămarea raporturilor de concubinaj, însă, in opinia instanței, aceste manifestări nu sunt de natură a limita dreptul părților de a păstra o relație de apropiere cu copilul, minorul continuând să aibă doi părinți, față de care se impune să dezvolte relații de afectivitate și respect, și să le recunoască autoritatea.
De asemenea, instanța observă că reclamantul nu și-a schimbat atitudinea prin raportare la decizia pronunțată anterior, punând accentul pe condițiile materiale pe care le poate oferi minorului, aceste valori fiind transmise și copilului părților, care, fiind audiat, a susținut faptul că dorește să locuiască cu tatăl său întrucât are camera sa în locuința acestuia și, de asemenea, pentru că tatăl îi cumpără tot ce își dorește, spre deosebire de mama sa, care îi cumpără mai puțin.
Astfel cum rezultă din declarația martorilor audiați, G. D. S. și P. D., reclamanta nu a împiedicat, ci chiar a susținut menținerea relației tată-fiu, prin deplasarea minorului la domiciliul tatălui. De asemenea, chiar și reclamantul a recunoscut, prin răspunsurile la întrebările numărul 13 și 14 la interogatoriu, faptul că a petrecut timp împreună cu minorul, realizând diverse activități. La momentul audierii din data de 28.02.2014 în camera de consiliu, minorul a declarat faptul că mama îi permite să își viziteze tatăl în weekend.
Față de toate aceste considerente, instanța constată că reclamantul nu a dovedit în nici un mod împrejurarea că s-ar fi schimbat împrejurările avute în vedere de instanță, la momentul pronunțării Deciziei civile nr. 237/2012 a Tribunalului G., în sensul art.403 Cod Civil, astfel încât să fie necesară schimbarea măsurilor dispuse.
Prin urmare, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta C. Putredă G..
Astfel, față de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea principală, instanța consideră că nu mai este necesară analizarea cererii reconvenționale, având în vedere că a fost formulată ca o cerere cu caracter subsidiar, pentru ipoteza în care instanța ar fi apreciat necesară modificarea măsurilor cu privire la minor.
De asemenea, în baza art. 453 C.proc.civ., instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea formulată de reclamantul Ș. M. domiciliat în G., .. 3B, Barboși, jud. G., în contradictoriu cu pârâta C. PUTREDĂ G., domiciliată în G., ., ..
Obligă reclamantul la plata sumei de 1500 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2014.
Președinte Grefier
R. P. V. A. B.
RED. RP/DACT. AB – 5 EX./03.04.2014
..04.2014
*Vă atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI | Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 7574/2014.... → |
|---|
