Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 7701/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7701/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-07-2014 în dosarul nr. 9813/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7701/2014
Ședința publică din 11.07.2014
Președinte – E. P.
Grefier – A.-D. R.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic” formulată de reclamanții D. G. I. și D. P., în contradictoriu cu pârâtul I. I..
Dezbaterile cu privire la obiectul prezentei cauze au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 03.07.2014 și 11.07.2014, când a dispus următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.05.2013, reclamanții D. G. I. și D. P., în contradictoriu cu pârâtul I. I., au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate intervenită vânzarea – cumpărarea imobilului apartament situat în G., ., .. Nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, la data de 07.05.2001, reclamantul D. G. I. a încheiat cu pârâtul I. I. un precontract de vânzare – cumpărare prin care pârâtul s-a obligat să îi vândă, prin act autentic, imobilului apartament situat în G., ., . fiind de 17.500 USD.
Au precizat reclamanții că, la data încheierii antecontractului, s-a achitat pârâtului suma de 15.000 USD cu titlu de arvună.
Au învederat reclamanții că, tot la data de 07.05.2001, reclamantul D. P. (tatăl reclamantului D. G. I.) a încheiat cu pârâtul I. I. un precontract de vânzare – cumpărare prin care pârâtul s-a obligat să îi vândă același apartament, prin act autentic, reclamantul D. P. achitând pârâtului suma de 2.500 USD, reprezentând restul de preț până la 17.500 USD.
Au menționat reclamanții că actul autentic urma a fi perfectat în formă autentică în ianuarie 2002 și că au intrat în posesia în fapt a imobilului în perioada următoare încheierii precontractului iar, din martie 2003 au renovat imobilul în totalitate.
Au precizat reclamanții că, în ciuda faptului că ei și-au îndeplinit obligația de plată a prețului, finalizarea vânzării nu a putut fi realizată pe cale amiabilă întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația contractată, deși a fost notificat în mai multe rânduri, ultima notificare fiind înaintată prin executor judecătoresc la data de 21.03.2013.
Au mai arătat reclamanții că au promovat și o acțiune în justiție prin care au urmărit ca pârâtul să fie obligat să încheie actul autentic, acțiune care însă s-a perimat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969-971 și art. 1073 C.civ. de la 1864.
În susținerea cererii formulate, reclamanții au depus înscrisuri în copie (f. 5-8, 10, 17-18).
Pârâtul I. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtul a arătat că, în cursul anului 2001, a convenit cu reclamanții să le vândă apartamentul situat în G., ., ., la prețul de circulație de la data respectivă.
A menționat pârâtul că, la momentul încheierii precontractului de vânzare-cumpărare, imobilul nu putea fi înstrăinat prin act autentic deoarece făcea obiectul unui sechestru asigurător instituit într-un dosar penal în care a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, existând, la momentul încheierii actelor, premisele ca măsura asiguratorie să fie ridicată.
A precizat pârâtul că reclamanții au fost de rea – credință și au formulat plângere penală împotriva sa pentru înșelăciune, dosar în care a fost însă achitat.
A învederat pârâtul că a primit de la reclamanți suma de 17.500 USD, reprezentând o parte din contravaloarea imobilului, urmând ca diferența de preț să fie achitată la momentul încheierii actului autentic dar că, deși reclamanții s-au mutat și au locuit efectiv în imobil, nu au mai achitat diferența de preț și nici nu i-au solicitat acordul pentru lucrările efectuate în imobil.
A arătat pârâtul că el este cel care a achitat impozitul pentru imobil în toată această perioadă și că nu este de acord să vândă imobilul reclamanților iar suma de 17.500 USD achitată de reclamanți este mult inferioară contravalorii chiriei pe care aceștia ar fi trebuit să i-o achite pentru cei 13 ani în care au locuit în imobil.
În drept, a invocat art. 205 C.proc.civ.
Cererea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 2.790,36 lei (f. 85,91,95,110,111,118) și timbru judiciar de 5 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza, în baza art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ.
Prin Încheierea din data de 18.06.2014, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului D. G. I., invocată din oficiu și a fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul D. G. I., pentru considerentele reținute în încheiere.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin precontractul de vânzare – cumpărare din data de 07.05.2001 (f. 5), pârâtul I. I. s-a obligat să îi vândă reclamantului D. P. iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere, prin act autentic, imobilului apartament situat în G., ., ., în schimbul prețului total de 17.500 USD, preț ce a fost achitat integral la data încheierii și semnării actului (art. 3).
Prin contractul menționat, părțile au convenit ca vânzarea – cumpărarea să fie perfectată în formă autentică până în ianuarie 2002, reclamantul intrând în stăpânirea de fapt a imobilului la data de 30.06.2001 (art. 4).
Pârâtul I. I. a recunoscut, prin întâmpinare, că i s-a achitat suma de 17.500 USD.
Din adeverința nr. 6/27.11.2012, eliberată de Asociația de proprietari nr. 127 bis (f. 7) și din adresa nr. 8660/02.10.2013 eliberată de . (f. 17), a rezultat că, în imobilul din litigiu, locuiește reclamantul D. P., fapt necontestat de părți.
Tot prin precontractul de vânzare – cumpărare din data de 07.05.2001 (f. 6), pârâtul I. I. s-a obligat să îi vândă reclamantului D. G. I. iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere, prin act autentic, același imobil apartament situat în G., ., ., în schimbul prețului total de 17.500 USD, reclamantul achitând o arvună de 15.000 USD la data încheierii și semnării actului (art. 3).
Având în vedere că, așa cum s-a arătat, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului D. G. I. și a fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea formulată de reclamantul D. G. I., instanța nu va mai analiza acest din urmă precontract de vânzare-cumpărare.
La data de 19.06.2013, pârâtul a notificat reclamantul D. G. I. să elibereze imobilul din litigiu (f. 10).
În drept, potrivit art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în situația în care, după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
De asemenea, potrivit art. 1073 C.civ. de la 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare.
În speță, prin precontractul de vânzare – cumpărare din data de 07.05.2001, pârâtul I. I. s-a obligat să îi vândă reclamantului D. P. iar acesta din urmă s-a obligat să cumpere, prin act autentic, imobilului apartament situat în G., ., ., în schimbul prețului total de 17.500 USD, preț ce a fost achitat integral la data încheierii și semnării actului, pârâtul având obligația să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică până în ianuarie 2002, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o, astfel încât cererea reclamantului (care și-a îndeplinit obligația contractuală) de emitere a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este întemeiată.
În consecință, pentru considerentele expuse, constatând că reclamantul are dreptul de a beneficia de îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către pârât, va admite cererea și va constata intervenită vânzarea – cumpărarea imobilului apartament situat în G., ., ..
Totodată, va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite acțiunea formulată de reclamantul D. P. cu domiciliul în G., .. 118, județ G., în contradictoriu cu pârâtul I. I. cu adresă aleasă de corespondență în București, ., ., ..
Prezenta hotărâre ține loc de contract de vânzare – cumpărare între reclamantul D. P., în calitate de cumpărător și pârâtul I. I., în calitate de vânzător, cu privire la imobilul situat în G., ., ..
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Dispune comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, către AJFP G. și către OCPI G..
Cu apel în termen 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.07.2014.
PREȘEDINTE,
P. E. GREFIER,
R. A.-D.
Red. E.P./tehn.A.D.R. /6 ex./18.08.2014/4 ex. .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6287/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2176/2014.... → |
|---|
