Obligaţie de a face. Sentința nr. 7434/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7434/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 20829/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7434/2014
Ședința Publică din data de 04.07.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanta C. V. V. cu domiciliul în G., .. 18, județ G. în contradictoriu cu pârâtul M. G. PRIN PRIMAR cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect obligație de a face .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014 și apoi la data de 04.07.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 25.11.2013 reclamanta C. V. V. a chemat în judecată pe pârâtul M. G. solicitând obligarea pârâtului la eliberarea dispoziției de restituire în natură a imobilului teren situat în G., ., în suprafață de 280 mp, respectiv de restituire a echivalentului bănesc pentru construcția de pe terenul în cauză, care a fost demolată.
A solicitat și obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere în condițiile art.894 Cod proc.civ., precum și aplicarea conducătorului autorității publice a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii a arătat că a devenit proprietara imobilului compus din teren în suprafață de 280 mp și casă de locuit cu două camere în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4523/23.07.1885 de fostul notariat de Stat, prețul fiind achitat cu bani donați de către mama acesteia, I. M., care a semnat contractul în calitate de procurator de fonduri.
Precizează că imobilul a fost preluat de stat în temeiul art.30 alin.3 din Legea nr.58/1974, în anul 1986, în vederea demolării construcției pentru industrializarea zonei.
Precizează că, din cauza problemelor de sănătate, în baza unui mandat verbal, a împuternicit-o pe mama acesteia să formuleze Notificare de restituire în baza Legii nr.10/2001, soluționată prin Dispoziția de respingere nr.2483/SR/26.01.2006.
Apreciază că această dispoziție, a cărei anulare a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului G., a fost în mod greșit emisă cu aprecierea dreptului de proprietate în privința altei persoane decât titularul dreptului.
Mai arată că pentru terenul în cauză a achitat impozit în calitate de proprietar, fiind înscrisă în evidențele organului financiar local, potrivit Adeverinței nr.5234/30.03.1998.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, Legii nr.554/2004, Legii nr.76/2012, Legii nr.165/2013.
În susținerea cererii a depus la dosar, în copie, înscrisuri. (filele 6 – 35, 40 - 55)
Legal informat, pârâtul M. G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
În motivarea excepției a arătat că potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, competența de soluționare a contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite împotriva dispozițiilor/deciziilor de soluționare a cererilor de revendicare aparține tribunalului în a cărui rază teritorială se află persoana juridică deținătoare.
A mai învederat că aceeași competență a fost stabilită și în privința cererilor formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr.10/2001.
În ședința publică din data de 20.06.2014 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
Analizând cu prioritate, în temeiul disp. art. 131 raportat la art.248 Cod proc.civ., excepția invocată, instanța reține următoarele:
În temeiul Contractului de vânzare cumpărare cu procurator de fonduri autentificat sub nr.4523/23.07.1985, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție format din două camere, situat în G., ., cu mențiunea că terenul în suprafață de 279,90 mp a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974, reclamanta dobândind un drept de folosință asupra terenului necesar.
Prin Dispoziția nr.2583/SR/26.01.2006 emisă de Primarul Municipiului G. s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren situat în G., ., formulată de doamna I. M., prin Notificarea nr.174/2001.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ reclamanta a solicitat anularea acestei Dispoziții, cererea fiind respinsă prin Decizia civilă nr.111/19.04.2010 a Curții de Apel G., definitivă prin Decizia civilă nr.1427/18.02.2011 a ÎCCJ.
În cauză, reclamanta solicită a fi obligat M. G. să emită Dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 280 mp situat în ., respectiv prin echivalent a construcției edificată pe acest teren, invocând faptul că notificarea de restituire a fost formulată de I. M., dar nu în nume propriu, ci în calitate de mandatar al acesteia.
În drept conform disp. art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Prin decizia nr. XX/19.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a statut într-un recurs în interesul legii că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Această soluție nu exclude însă dreptul reclamantului de a opta pentru o acțiune având ca obiect "obligația de a face", respectiv obligarea pârâtei să emită o dispoziție motivată. Prin Decizia nr. IX/20.03.2006 pronunțată de aceeași instanță într-un recurs în interesul legii, s-a statut că absența răspunsului persoanei deținătoare echivalează cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal în condițiile legii speciale.
În aceste condiții, dat fiind obiectul cererii de față, prin prisma argumentelor invocate în cererea de chemare în judecată, instanța constată că excepția invocată este întemeiată, astfel că va fi admisă și competența materială de soluționare a cauzei va fi declinată în favoarea Tribunalului G. – Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de pârâtul M. G..
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta C. V. V. cu domiciliul în G., .. 18, județ G. în contradictoriu cu pârâtul M. G. cu sediul în G., ., județ G. în favoarea Tribunalului G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.07.2014
Președinte,
Grefier,
Conform disp. art. 426 alin 4 pentru grefier P. D.
aflat în C.O.semnează grefier șef N. G.
Red. E.L.D./Dact. P.D./14.08.2014/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4423/2014. Judecătoria GALAŢI | Anulare act. Sentința nr. 9197/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
