Ordin de protecţie. Sentința nr. 1275/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1275/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 20447/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1275/2014
Ședința din Camera de Consiliu din data de 11 Februarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte M. V.
Grefier N.-L. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria G. reprezentat de Procuror C. D.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. E. V., reclamant C. D. A. prin reprezentant legal M. și pe pârât C. R. A., pârât C. R.-A., pârât C. M., pârât C. H. C. T., având ca obiect „ordin de protecție”.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu au răspuns reclamanții M. E. V., legitimată prin CI . nr._, CNP_ asistată de av. G. C. E. și C. D. A. prin reprezentant legal M. E. V. asistată de av. G. C. E., pârâții C. R. A., legitimat prin CI . nr._, CNP_ asistat de av. M. I. M., C. M., legitimată prin CI . nr._, CNP_ asistată de av. M. I. M. și C. H. C. T., legitimată prin CI . nr._, CNP_ asistată de av. M. I. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că nu s-au depus relațiile de la P. de pe lângă Judecătoria G., după care;
Reclamanta învederează instanței că a asigurat prezența martorei M. D., aceasta legitimându-se cu CI . nr._, CNP_.
În temeiul art. 319 NCPC raportat la art. 321 NCPC instanța procedează la audierea martorului, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris, citită de către acesta, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantei aduce la cunoștința instanței că renunță la cererea de chemare în judecată împotriva pârâtei C. H. C. T..
În temeiul art. 352 NCPC instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului C. R. A., apoi pârâtei C. M.. De asemenea, procedează la administrarea probei cu interogatoriu reclamantei M. E. V..
Apărătorul reclamantei învederează instanței că renunță la proba cu interogatoriul pârâtei C. H. C. T..
Părțile prin apărători, arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, reclamanta prin apărător, solicită admiterea cererii și emiterea unui ordin de protecție așa cum a fost precizat.
În ceea ce privește pârâtul C. R., apărătorul reclamantei solicită a se observa acea conversație pe care a depus-o la dosar și care este destul de relevantă în soluționarea acestei cauze. Învederează instanței că pârâtul este cel care amenințat-o pe reclamantă, dovadă fiind și discuția purtată între părți în data de 19._. Totodată, arată că timp de mai mult timp, pârâtul nu a venit să vadă minorul, deși reclamanta a dorit ca pârâtul să păstreze legături personale cu acesta. Precizează că există o rea credință din partea pârâtului, acesta formulând o sesizare la D.G.A.S.P.C G., unde i s-a recomandat să întărească relațiile cu minorul pentru că minorul i se adresează cu apelativul domnul nu tată, tată spunându-i bunicului patern. Minorul nu îl cunoaște pe pârât în calitate de tată. Mai arată că pe timp de vară pârâtul nu a venit mai deloc, spunându-i reclamantei că nu e treaba acesteia dacă vine și când vine. Datorită acestor tensiuni create între părți, pârâtul a dorit să o intimideze pe reclamantă cu scopul de a-l lua pe minor.
În ceea ce privește stabilirea unui program de vizită a minorului, apărătorul reclamantei arată că minorul are dezvoltat un anumit program, acesta, ca de altfel toți copii, dorm după-amiaza, iar uneori acesta o așteaptă pe mama sa, dorind a dormi cu aceasta.
Cu privire la pârâta C. M., învederează că la dosar sunt planșe foto care relevă faptul că, în situația în care se acționa în felul în care a fost argumentat de pârât, situația nu era cea descrisă de acesta. Mai arată că pârâtul a amenințat-o pe reclamantă, spunându-i să aibă grijă pe unde merge. Datorită comportamentului pârâtului reclamanta a suferit o traumă psihică evidentă care se răsfrânge și asupra minorilor, aceștia având totuși nevoie să țină legătura cu tatăl lor.
Solicită admiterea cererea și emiterea unui ordin de protecție pentru cei doi pârâți, precizând că renunță la acțiune împotriva pârâtei C. C. T., având în vedere că aceasta nu are calitate procesuală. Nu se solicită acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Apărătorul pârâților depune la dosar înscrisuri.
Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Solicită ca instanța să aibă în vedere atitudinea reclamantei, aceasta formulând o plângere în ceea ce-l privește doar pe fostul soț, pârâtul C. R.. Există o tensiune între cele două părți, reclamanta încercând prin orice mod să îngrădească dreptul pârâtului de avea contact cu minorul. Subliniază faptul că reclamanta face unele afirmații diferite, vizavi de incidentul din data de 19.10. De asemenea, solicită a se reține faptul că pârâtul nu a amenințat-o pe reclamantă, în momentul în care acesta i-a spus că, în cazul în care nu vor ajunge la o înțelegere, se va adresa instanței de judecată iar reclamanta nu a precizat concret care este temerea pe care i-a provocat-o pârâtul cât și mama acestuia, nu a demonstrat cum acest lucru afectează creșterea minorului, cum a fost afectată din punct de vedere psihic.
Având în vedere că reclamanta nu a demonstrat afirmațiile făcute, solicită respingerea acțiunii ca nefondată. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantului Ministerului Public solicită respingerea cererii având ca obiect ordin de protecție, învederând faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei stări de pericol care să necesite a fi înlăturată pe calea unei acțiuni întemeiată pe disp. Legii 217/2003.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta M. E. V. a chemat în judecată pe pârâtul C. R. A., solicitând instanței să emită un ordin de protecție, prin care să dispună următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, precum și față de minorul C. D. A.;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă al persoanei protejate.
Ulterior, reclamanta și-a modificat acțiunea și a precizat că formulează prezentul ordin de protecție și în numele minorului C. D. A. și solicită chemarea în judecată în calitate de pârâți și a numitelor C. M. și G. H. C. T..
În fapt, reclamanta a arătat că neînțelegerile dintre aceasta și pârâtul C. R. A. durează de mai mulți ani, totul culminând cu pronunțarea divorțului la sfârșitul anului 2012.
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâtul s-a dezinteresat de soarta minorului pe care tatăl nu l-a văzut timp de șase luni, iar când reclamanta l-a chemat pe fostul soț pentru a petrece timp cu minorul care era bolnav, acesta a refuzat.
Mai arată reclamanta că, neînțelegerile dintre părți au culminat în luna octombrie 2013 cu vizita făcută de pârâți la domiciliul reclamantei pentru a vizita minorul, moment în care pârâtele au adoptat un comportament agresiv față de reclamantă.
În drept, acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art.23 din Legea 217/2003 republicată.
La cerere, au fost anexate în copie, formularul prevăzut în anexa Legii nr.217/2003, certificatul de naștere al minorului C. D. A., . nr._, dovada plângerii formulată de reclamantă împotriva pârâtului (f.14-22).
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
Legal citați, pârâții s-au prezentat în instanță și au formulat întâmpinare prin intermediul căreia au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată justificat de faptul că, disensiunile între reclamantă și pârâtul C. R. A. au fost cauzate de dorința reclamantei de a obține în procesul de divorț exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului și de încercările acesteia de a-I restricționa tatălui contactul cu minorul.
Arată pârâtul că, în luna octombrie 2013, acesta a mers la domiciliul reclamantei, după ce în prealabil i-a telefonat acesteia, pentru a lua minorul la programul de vizită, dar s-a lovit de refuzul reclamantei și de atitudinea agresivă a acesteia și a mamei sale.
Mai arată pârâtul că relația sa cu minorul este foarte apropiată și niciodată nu a pus în pericol dezvoltarea armonioasă a minorului prin acte sau fapte necugetate.
În drept, s-a întemeiat pe dispozițiile art.205 NCPC, 315 alin.1 pct.1 NCPC.
În apărare, a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantei.
Pe parcursul judecății, s-a administrat în cauză proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul.
La termenul de judecată din data de 21.01.2014, apărătorul reclamantei a precizat că pârâta G. C. T. și-a schimbat numele de familie și se numește C. C. T., deoarece s-a căsătorit cu pârâtul C. R. A..
La termenul de judecată din data de 04.02.2014 apărătorul pârâților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. T., iar la termenul din data de 11.02.2014 reclamanta a precizat că renunță la formularea acțiunii în contradictoriu cu pârâta C. C. T., astfel încât instanța a constatat ca rămasă fără obiect excepția invocată privind această pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,părțile s-au căsătorit la data de 16.10.2010, iar din această căsătorie a rezultat minorul C. D. A., născut la data de 10.09.2011, potrivit certificatului de naștere . nr._ (f.44)
Potrivit declarației martorei M. D., a cărei declarație a fost atașată la dosarul cauzei, relațiile dintre cele două părți au fost tensionate în ultima perioadă ca urmare a exercitării de către pârât a dreptului de a avea legături personale cu minorul, iar în luna octombrie 2013 pârâtul, însoțit de mama acestuia și de actuala soție au sunat insistent la sonerie, au lovit cu încălțările în poarta imobilului reclamantei pentru a li se deschide și a lua minorul.
Potrivit răspunsurilor date de pârâți la interogatoriu, aceștia s-au deplasat la domiciliul reclamantei în data de 19.10.2013, dar reclamanta și pârâta au refuzat să le permită accesul în imobil pentru ca pârâtul să-și poată exercita dreptul să-și vadă copilul și în plus, reclamanta și mama acesteia au adoptat un comportament agresiv față de pârâți.
În drept, art.2 din Legea nr. 217/2003, definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
Ca urmare, potrivit art. 26 din lege, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Analizând cererea formulată prin prisma textelor de lege anterior menționate, instanța o apreciază ca nefiind fondată, în condițiile în care se constată că reclamanta nu a făcut dovada în mod clar a unor manifestări agresive din partea pârâților, de natură să creeze o stare de pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei sau a minorului, astfel încât să se impună emiterea unui ordin de protecție.
În ceea ce privește relația pârâtului cu fiul părților în vârstă de 2 ani, instanța nu poate reține că pârâtul este un părinte de o moralitate îndoielnică sau o persoană care prin manifestările sale să pună în pericol dezvoltarea armonioasă a fiului său.
Instanța constată că relațiile dintre cele două părți sunt tensionate, în special ca urmare a destrămării relațiilor de familie, dar cu toate acestea apărările reclamantei se pot circumscrie cel mult ca apărări specifice unui proces de divorț sau exercitare autoritate părintească.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată cererea introductivă având ca obiect ordin de protecție.
Disp. art.453 alin.1 C.proc.civ. stabilesc că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielilor de judecată efectuate, alin.2 al art.451 C.proc.civ. prevede o excepție, în sensul că instanța poate mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont și de circumstanțele cauzei.
Disp. art.451 alin.2 C.proc.civ. au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri prin convenirea între avocat și client a unor onorarii vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării, menționatele dispoziții fiind declarate constituționale prin Decizia nr.401/2005 a Curții Constituționale și confirmate prin jurisprudența CEDO care le recunoaște doar în măsura în care sunt rezolvabile, necesar și reale.
Diminuând cuantumul onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul instanța nu intervine în contractul de asistență dintre avocat și parte, nu-l modifică ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care le datorează.
În speță, instanța apreciază funcție de toate criteriile și aspectele invocate că se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată pe care partea căzută în pretenții ar urma să le suporte. Astfel în ceea ce privește cuantumul onorariului de avocat – 6000 lei-, instanța constată că întinderea lor se aplică exclusiv părților contractului de asistență juridică.
Față de complexitatea cauzei, numărul termenelor de judecată și volumul efectiv de muncă necesar pregătirii apărării va stabili un cuantum rezonabil al onorariului de avocat și îl va reduce la suma de 1500 lei.
Pe cale de consecință, în baza art.451 alin.1 și 2 C.pr.civ. instanța va admite în parte cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și o va obliga pe aceasta la plata către pârâți a sumei de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea privind emiterea ordinului de protecție, formulată și modificată de către reclamanta M. E. V., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului C. D. A., cu domiciliul în G., ..13, jud. G., în contradictoriu cu pârâții C. R. A., domiciliat în G., ., ., . și C. M., cu același domiciliu.
Obligă reclamanta la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.02.2014.
PREȘEDINTE Grefier
Red VM/tehnored CNL/4ex/21.02.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6475/2014. Judecătoria GALAŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8675/2014.... → |
|---|
