Ordin de protecţie. Sentința nr. 2895/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2895/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 21855/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
(Operator de date cu caracter personal nr.8637)
SENTINȚĂ CIVILĂ 2895
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 24.03.2014
PREȘEDINTE: R. P.
GREFIER: V. A. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria G. a fost reprezentat de
Procuror - E. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile ce are ca obiect „ordin de protecție”, formulată de reclamanta D. Z., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul D. N., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta personal care se legitimează cu Ci . nr._ CNP –_, pentru pârât a răspuns reprezentantul acestuia av. G. C., cu delegație la dosar, fila 73 dosar.
ăineală A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care;
Reprezentantul pârâtului arată instanței că a formulat concluzii și solicită cuvântul pe acestea.
Reclamanta arată instanței că nu mai are alte probe de administrat în prezentul dosar.
Instanța conf. disp. art. 392 NCPC constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat pe prezentul dosar acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta arată instanței că își susține concluziile din acțiunea introductivă.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea prezentei acțiuni ca nefondată, având în vedere că, față de probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru emiterea ordinului de protecție. În conformitate cu art. 23 din Legea nr. 217/2003, „ persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligațiile sau interdicțiile indicate expres de lege.
Reprezentantul pârâtului depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea prezentei acțiunii, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că se impune emiterea ordinului de protecție.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamanta D. Z. a chemat în judecată pe pârâtul D. N. solicitând instanței să emită un ordin de protecție, prin care să dispună următoarele măsuri:
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de victimă, precum și față de minorul D. I.;
- obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
- suportarea de către pârât a cheltuielilor școlare și a întreținerii minorului, în cuantum de 500 lei.
În fapt, reclamanta a arătat că soțul său îi agresează fizic, psihic și verbal, atât pe ea, cât și pe copilul său în vârstă de 16 ani. A susținut că a sărit cu cuțitul asupra lor,a strâns-o de gât, alungând-o din casă împreună cu minorul. De asemenea, a precizat că o deranjează la locul de muncă, precum și la noua locuință, stabilită la mama acesteia, B. Sofița.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere, au fost anexate în copie, formularul prevăzut în anexa Legii nr.217/2003, certificatul de naștere al reclamantei, certificatul de căsătorie . nr._/21.06.1997, CI a reclamantei.
În dovedirea acțiunii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Din dispoziția instanței, la dosar au fost comunicate relații de către IPJ G. – Postul de Poliție Schela, cu privire la conflictele intervenite între părți (filele 11-16), precum și relații de la P. de pe lângă Judecătoria G. cu privire la dosarele penale înregistrate pe numele părților (fila 10).
Pe parcursul judecății, s-a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 21.06.2997, iar din această căsătorie a rezultat minorul D. I..
Reclamanta a susținut că pârâtul are manifestări violente asupra sa și asupra minorului, precum și faptul că o deranjează la locul de muncă, precum și la noua locuință.
În drept, art.2 din Legea nr. 217/2003, definește noțiunea de „violență în familie” ca fiind „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru al familiei împotriva unui alt membru al aceleiași familii, care provoacă sau poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu aceste acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, respectiv violența verbală, violența psihologică, violența fizică, violența sexuală, violența economică, violența socială, violența spirituală (art. 2 ind. 1 din actul legislativ anterior enunțat).
Ca urmare, potrivit art. 26 din lege, „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora”.
Analizând cererea formulată prin prisma textelor de lege anterior menționate, instanța o apreciază ca nefiind fondată, în condițiile în care se constată că reclamanta nu a făcut dovada în mod clar a unor manifestări agresive din partea pârâtului după mutarea acesteia împreună cu minorul din domiciliul conjugal, prin deplasarea soțului la locuința mamei sale sau la locul de muncă, de natură să creeze o stare de pericol pentru integritatea fizică și psihică a reclamantei sau a minorului, astfel încât să se impună emiterea unui ordin de protecție cu măsurile solicitate.
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, propuși de reclamantă, reiese faptul că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal de mai multe ori împreună cu fiul acestuia, fără a avea cunoștință de motivele care au determinat-o să plece. De asemenea, au arătat că pârâtul pleacă să muncească în Maramureș din două în două săptămâni și are grijă de băiat, dându-i bani de C. și pentru cheltuielile școlare. Martorii au precizat că nu au cunoștință despre incidente implicând violență între părți, și nici de plângeri formulate de reclamantă referitoare la conflicte de acest gen. În plus, martora D. P. a susținut faptul că pârâtul nu s-a comportat violent față de copilul acestuia și nici reclamanta nu i-a relatat nimic în acest sens.
Instanța observă că, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat pe numele pârâtului, incidentul datând din data de 07.12.2013 a fost unul singular, acesta fiind sancționat contravențional pentru fapta sa, iar din probele administrate în cauză nu reiese că incidente de acest gen s-ar fi repetat după acest moment. Mai mult decât atât, instanța va lua în considerare modificarea circumstanțelor cauzei prin raportare la acel moment, având în vedere că reclamanta și minorul nu mai locuiesc împreună cu pârâtul, ci la domiciliul mamei acesteia, numita B. Sofița.
De asemenea, instanța constată că, pe numele pârâtului, nu au fost înregistrate plângeri penale referitoare la acte de violență îndreptate împotriva reclamantei sau a minorului.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată cererea introductivă având ca obiect ordin de protecție.
DISPUNE:
Respinge ca nefondată cererea privind emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta D. Z., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul D. N., domiciliat în ..
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2014.
Președinte, Grefier,
Judecător R. P. V. A. B.
Red RP/dact. .AB/5 ex/ 26.03.2014
.>
.
„Va atragem atentia ca datele mentionate in prezentul document, se inscriu in cele prevazute de Legea nr.677/2001, fapt ce confera obligativitatea protejarii, conservarii si folosirii acestora doar in scopul prevazut de lege
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8675/2014.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Încheierea... → |
|---|
