Plângere contravenţională. Sentința nr. 02/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 10089/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul M. R. C. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – POLIȚIA MUN. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 02.11.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 03.06.2014 sub dosar nr._, petentul M. R.-C. în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. – Biroul Rutier, a solicitat anularea procesului–verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la 19.05.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este proprietarul dar că nu el a fost persoana care a condus autoturismul Citroen C4 pe . data de 17.05.2014, ci un prieten căruia i-o împrumutase în acea dimineață și care promisese să încheie și asigurare obligatorie RCA. A menționat că acel prieten a împrumutat autoturismul pentru câteva ore și că l-a adus fără a fi încheiat asigurarea. În opinia sa, petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât trebuia sancționat conducătorul auto și nu proprietarul autovehiculului. Procesul verbal a fost încheiat la două zile după așa-zisa contravenție, cu motivarea că autovehiculul a fost implicat într-o tamponare, aspect nereal întrucât autoturismul nu avea nicio urmă de avarie.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii a depus la dosar un exemplar din procesul verbal de contravenție atacat, citația emisă de I. – Biroul Rutier(filele 6-7) și a solicitat audierea în calitate de martor a lui B. T..
Legal informată cu privire la cererea petentului în condițiile art. 201 NCPC, intimata nu a formulat întâmpinare dar pentru primul termen de judecată cu părțile legal citate, a depus la dosar raportul agentului constatator și cazierul auto al petentului (filele 13-18), arătând că fapta săvârșită nu face parte din categoria celor care se constată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice certificate și/sau verificat metrologic.
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu audierea martorei B. T., declarația acesteia fiind consemnată la dosar la fila 32.
Instanța este competentă să soluționeze cauza în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 și art. 94 alin. 4 NCPC.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată că plângerea formulată de petent nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul–verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 9.05.2014, petentul M. R. C. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 1000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 48 raportat la art. 64 din Legea nr. 136/1995..
Agentul constatator a reținut că, la data de 17.05.2014, petentul a condus auto Citroen_ pe . a fi asigurat obligatoriu la una din societățile de asigurare.
S-au consemnat obiecțiunile petentului în sensul că nu a condus el autoturismul în ziua de 17.05.2014.
În dovedirea stării de fapt susținute de petent, acesta a administrat proba cu declarația martorei B. T. (fila 26).
În drept, potrivit art. 48 din Legea nr. 136/1995 actualizată, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.
De asemenea, potrivit art. 64 din același text normativ, încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.
În urma verificării, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin 1 din O.G. nr.2/2001, a legalității procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind identificate nici motive de nulitate absolută și nici motive de nulitate relativă care să fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
De asemenea, instanța constată că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării și sancționării contravenției, fiind menționate și obiecțiunile petentului în sensul că nu el a condus autoturismul.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reamintește că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât agentul constatator a observat personal fapta, procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, petentului revenindu-i îndatorirea de a face dovada unei alte stări de fapt.
În aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiuea aplicată petentului a fost redusă.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în Ordonanța nr.2/2001, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din vechiul Cod civil.
Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămână nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.
Petentul a invocat o stare de fapt contrară, respectiv că nu el avea obligația de a încheia polița de asigurare obligatorie a autovehiculului, întrucât nu el a condus autoturismul_ în data de 17.05.2014.
Faptul că petentul nu a condus autoturismul_ în data de 17.05.2014 a fost confirmat de martora B. T.. Instanța reține însă că petentul nu a contestat niciun moment că ar fi proprietarul acestui autovehicul, or, așa cum menționam anterior, legea sancționează proprietarul care nu încheie polița de asigurare obligatorie, nu conducătorul auto.
Atât timp cât petentul, în calitatea sa de proprietar al autoturismului nr._, nu a încheiat polița de asigurare obligatorie și a permis ca acest autovehicul să circule pe drumurile publice din mun. G., instanța va reține că acesta este în culpă pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, fiind fără relevanță pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției faptul că nu petentul a condus autoturismul în data de 17.05.2014.
Faptul de a fi atenționat pe conducătorul auto asupra lipsei asigurării obligatorii anterior împrumutării autoturismului nu îl exonerează pe petent, în calitatea sa de proprietar, el având posibilitatea de a refuza solicitarea prietenului său.
În aceste condiții, instanța va reține că probele administrate de petent nu au condus la înlăturarea prrezumției de legalitate și temeinicie a actului atacat, astfel că nu există niciun motiv de anulare a procesului verbal de contravenție.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea amenzii fiind aplicată la minimul prevăzut de lege. Totodată, instanța apreciază că această sancțiune este justificată în raport de pericolul social al faptelor, tradus prin riscul ridicat pe care conduita petentului îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere, polița de asigurare obligatorie fiind menită a proteja tocmai proprietarii autovehiculelor care pot fi implicate în accidente rutiere.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M. R.-C. în contradictoriu cu intimata I. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.05.2014 și va menține ca legal și temeinic procesul verbal și sancțiunea contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul M. R. C., CNP_, cu domiciliul în G., ., nr. 82, jud. G., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Poliția mun. G., cu sediul în G., ., județul G..
Menține procesul verbal de contravenție atacat, având . și nr._ întocmit la data de 19.05.2014.
Numai cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/09.12.2014 .>Acest
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2787/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 16/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
