Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 16008/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința Publică din data de 23.10. 2014
Președinte – S. N.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulată de formulată de petent G. L., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.09.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 22.09.2014, la data de 08.10.2014, la data de 17.10.2014 și apoi la data de 23.10.2014, când a pronunțat următoarea sentință.
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată la data de 29.08.2013 pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul G. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata ITM G., anularea procesului-verbal . nr._/02.08.2013 și, pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că, la data de 29.07.2013, inspectori din cadrul ITM G. s-au prezentat la punctul său de lucru din cartier Micro 39, .. 67, ., ocazie cu care s-a constatat că schela pe care lucrau muncitorii la izolarea termică a unui . de securitate în muncă.
Petentul a menționat faptul că persoanele în cauză erau prieteni ai săi și împreună s-au decis să ajute la realizarea unei lucrări de izolații termice a unui . totuși tratați ca niște angajați astfel că petentul le-a acordat o remunerație modică, dar fără ca prestația lor să aibă caracterul unei activități de muncă, fiind mai degrabă vorba despre o într-ajutorare prietenească.
Ca urmare a acestei situații de fapt, petentul a susținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 319/2006, această lege specială având un domeniu de reglementare distinct, care nu include și situația petentului, acest nefiind angajator iar prietenii lui nefiind angajați.
În drept petentul a invocat dispozițiile Codului de procedură Civilă și cele ale Legii nr. 319/2006.
În dovedirea plângerii, petentul a cerut administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.08.2013 (filele 7 - 9) și proba cu martori.
La data de 27.03.2014 intimata a depus întâmpinare prin care a cerut anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată.
Pe fond intimata a arătat că petentul a cerut anularea procesului-verbal de control și nu a celui de constare și sancționare a contravențiilor și, prin urmare, solicită judecarea legalității și temeiniciei numai a acestui proces-verbal.
A mai arătat intimata că, la data controlului s-a constatat că schela pe care lucrau muncitorii nu corespundea prevederilor 4.1.1.2 și 4.3.4 din anexa 2 la HG nr. 1146/2006, în lipsa scărilor trecerea de la un nivel la altul făcându-se prin cățărare și existau goluri periculoase între componentele planșeelor și o parte din dispozitivele verticale de protecție.
De asemenea, intimata a mai arătat că susținerile petentului în sensul că el nu e angajator și că împreună cu cei 3 prieteni sau oferit să reabiliteze termic un . nu locuia sunt greu de luat în seamă.
În drept intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, Legii nr. 319/2006, HG nr. 1149/2006 și HG nr. 300/2006.
Pentru dovedirea celor afirmate, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens dovada comunicării procesului-verbal (fila 25), procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (filele 27-29), procesul-verbal de control (filele 31-33), procesul-verbal de sistare a activității (fila 34), fișele de identificare a lucrătorilor (filele 37-39) și fotografii (filele 35-36).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și pentru petent proba testimonială cu martorul G. M. I., care a fost audiat la termenul din date de 05.09.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că taxa de timbru a fost plătită prin chitanța de la fila 15.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._, încheiat de intimată la data de 02.08.2013, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3500 lei, în baza art. 39 alin. 5 prin raportare la art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, reținându-se în fapt că aceasta nu a construit schela metalică fixă în conformitate cu normele de protecție prevăzute de HG nr. 1146/2006.
Cu privire la cele arătate de către intimată, în sensul că petentul a formulat prezenta cerere de chemare în judecată doar împotriva procesului-verbal de control și nu împotriva celui de sancționare și constatare a contravențiilor, instanța va reține netemeinicia acestora.
Deși în cererea ce chemare în judecată petentul vorbește despre procesul-verbal de control, el indică . numărul procesului-verbal de sancționare și constatare a contravențiilor.
Mai mult decât atât, întreaga apărare a petentului și probele solicitate în cauză sunt pentru dovedirea nelegalității sau a netemeiniciei procesului-verbal de sancționare și constatare a contravențiilor.
Prin urmare, instanța va analiza legalitatea și temeinicia acestui proces-verbal.
În drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, legiuitorul a prevăzut obligația petentului de a asigura echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată, în conformitate cu art. 39 alin. 5 din același act normativ, cu amendă de la 3500 lei la 7000 lei.
Așadar, prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, instanța apreciază că aceasta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, petentul a susținut că, la data efectuării controlului, respectiv 29.07.2013, cele trei persoane depistate se aflau la punctul de lucru în calitate de prieteni și nu de angajați.
Coroborând mențiunile din fișele de identificare cu declarația martorului G. M. I. se constată faptul că, între petent și cele trei persoane care au completat fișele de identificare (printre care și martorul audiat în prezenta cauză) existau raporturi de muncă.
Mai mult decât atât, chiar petentul recunoaște că, pentru activitatea pe care o desfășurau, cele trei persoane erau remunerate de către el, raporturile de muncă neexcluzând relațiile de prietenie.
De asemenea, martorul G. M. I. precizează că la momentul controlului inspectorilor se afla la muncă pe schela în cauză.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate instanța constată că petentul avea calitatea de angajator și trebuia astfel să respecte obligațiile art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006 și de art. 3 alin. 1 din HG nr. 1146/2006 care prevede că: „Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ca echipamentul de muncă pus la dispoziția lucrătorilor din întreprindere și/sau unități să corespundă lucrului prestat ori să fie adaptat acestui scop și să poată fi utilizat de către lucrători, fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea lor.”
În acest sens, cu privire la obligațiile care aparțineau petentului în ceea ce privește schela metalică pe care lucrau muncitorii, în anexa 2 la HG nr. 1146/2006, pct. 4.1.1.2 prevede că: „Cel mai potrivit mijloc de acces la posturile de lucru temporare la înălțime trebuie să fie ales în funcție de frecvența de circulație, de înălțimea la care trebuie să se ajungă și de durata de utilizare. Alegerea făcută trebuie să permită evacuarea în caz de pericol iminent. Trecerea, într-un sens sau în altul, între mijlocul de acces și platforme, planșee sau pasarele nu trebuie să creeze riscuri suplimentare de cădere.”
De asemenea pct. 4.3.4 al aceleiași anexe stabilește că: „Dimensiunile, forma și dispunerea planșeelor unei schele trebuie să fie adecvate naturii lucrării care urmează să fie executată și adaptate la sarcinile ce urmează a fi suportate și să permită lucrul și circulația de o manieră sigură. Planșeele unei schele trebuie să fie montate de așa manieră încât componentele să nu poată să se deplaseze în cazul unei utilizări normale. Niciun gol periculos nu trebuie să existe între componentele planșeelor și dispozitivele verticale de protecție colectivă împotriva căderii.”
Cu privire la constatarea nerespectării acestor obligații prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța are în vedere jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în materie; Curtea a reținut în jurisprudența sa (N. G. c. România) că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării și prezumția de nevinovăție.
Martorul G. M. I. propus de către petent a confirmat cele constatate cu ocazia controlului, în sensul că trecerea de la un nivel al altuia al schelei se făcea prin cățărare, neexistând scări, iar în anumite porțiuni schela nu avea bară de susținere existând spații mari în care muncitorii nu avea de ce să se sprijine, fiind în pericol de cădere.
De asemenea, din planșele foto depuse la dosar se poate observa că schela în cauză avea goluri foarte mari prin care muncitorii ar fi putut cădea. Totodată nu este vizibile nici o scară care să facă trecerea de la un nivel la altul al schelei.
Prin urmare, instanța constată că petentul nu a propus probe pentru a înlătura prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal în privința faptei constatate, chiar proba testimonială propusă de el confirmând ceea ce s-a constatat prin procesul-verbal de contravenție.
În concluzie, se va reține temeinicia faptei reținute prin procesul-verbal.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentului o amendă în cuantum de 3500 lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 39 alin. 5 din Legea nr. 319/2006.
Instanța urmează să ia în considerare faptul că la data controlului a fost încheiat și procesul-verbal de control nr._/02.08.2013, fiind prevăzute în anexă constatările referitoare la modul cum se respectă prevederile actelor normative în domeniul stabilirii relațiilor de muncă, fiind aplicată o singură sancțiune cu amendă contravențională. De asemenea, prin procesul verbal de control au fost stabilite măsurile impuse petentului pentru înlăturarea neconformităților față de prevederile actelor normative în domeniul stabilirii relațiilor de muncă, securității și sănătății în muncă.
Fapta este una gravă și are în vedere în primul rând protecția celui care prestează o muncă în beneficiul angajatorului, pentru a-și desfășura activitatea într-un mediu sigur, prin înlăturarea sau, cel puțin, diminuarea riscurilor de accidentare. Sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate, însă scopul preventiv-educativ al acesteia nu poate fi realizat la nivel social decât prin aplicarea efectivă a sancțiunii.
Având în vedere elementele prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, considerând că fapta comisă nu este de o gravitate redusă astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gravitatea faptei săvârșite, iar agentul constatator a procedat la o corectă individualizare a acestora.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, în temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. L. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.08.2013 și va menține procesul-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Respinge plângerea contravențională formulată de petent G. L., domiciliat în G. ..13 ., în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ G., cu sediul în G. . nr.46A, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/02.08.2013 ca temeinic și legal întocmit.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. S.N. / Dact. M.O. / 5 ex /25.11.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2014.... → |
|---|
