Plângere contravenţională. Sentința nr. 2845/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2845/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 5453/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.2845
Ședința publică din data de 21.03.2014
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petenta C. M. domiciliată în G., . ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimata POLIȚIA L. G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 19.02.2014 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2013, petenta C. M., în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., a formulat plângere contravențională împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 18.02.2013, solicitând anularea acestuia și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat, în sinteză, că a fost nevoită să execute branșamentul datorită situației de necesitate în care s-a aflat, care a constat în întreruperea apei potabile de către vecinul său, fiind demarată procedura de obținere a autorizației la momentul controlului.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, a depus înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 5-29, 62-86).
Intimata Poliția L. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, motivat de faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001.
A arătat intimata că petenta a fost sancționată contravențional, cu amendă în sumă de 100.000 lei și sancțiunea complementară a desființării, în termen de 3 zile, a racordurilor și branșamentelor executate ilegal și aducerea terenului la starea inițială, întrucât a executat ilegal un branșament de apă, pe sub carosabilul străzii Oltului, prin săparea unui tunel în pământ, neconsolidat, din curtea imobilului pe care îl are în proprietate situat în . până la tunelul tehnic în care sunt montate rețelele publice de apă și canalizare și s-a racordat fraudulos la conducta de apă potabilă, prin perforarea conductei.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și ale OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
A solicitat judecata cauzei și în lipsă.
A depus înscrisuri în copie (f. 37-56).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor coroborat cu prevederile art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, fiind înregistrată la Registratura instanței la data de 04.03.2013 (f. 1), procesul verbal fiind semnat de petentă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 18.02.2013, petenta C. M. a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 100.000 lei, pentru fapta prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și sancționată de alin. 2 lit. a al aceluiași articol.
Conform celor reținute în actul contestat, la data de 13.02.2013, ora 10:15, în urma controlului efectuat la imobilul proprietatea petentei situat în G., .-53 cu ieșire în . constatat executarea fără autorizație de construire a unui branșament ilegal de apă și a unui racord de canalizare, lucrarea de branșare-racordare realizându-se pe sub carosabilul . unui tunel în pământ, din curtea imobilului din . până la tunelul tehnic, prin spargerea acestuia, racordarea frauduloasă fiind realizată prin perforarea conductei.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator și a petentului.
Potrivit art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, constituie contravenție executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora,de către investitor și executant iar potrivit alin. 2 lit. a, contravențiile prevăzute la alin. 1 lit. a, săvârșite de persoanele fizice sau juridice, se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei.
Relativ la temeinicia procesului-verbal contestat, instanța reține faptul că, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal este întocmit ca urmare a constatării faptei de către agentul constatator, iar petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute prin actul sancționator.
Mai mult, petenta nu a contestat situația de fapt reținută în actul contestat și anume că au fost efectuate lucrări de branșare - racordare fără autorizație de construire, ci a arătat că lucrările au fost efectuate datorită stării de necesitate, stare care a constat în sistarea furnizării apei potabile.
Potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul stării de necesitate.
Conform art. 45 alin. 2 C.pen. (forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei), este în stare de necesitate acela care săvârșește fapta pentru a salva, de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc.
În cauză, sistarea furnizării apei potabile nu constituie o stare de necesitate, nefiind îndeplinite condițiile impuse de textul legal menționat, astfel încât nu pot fi reținute apărările petentei cu privire la acest aspect.
Din înscrisurile depuse la dosar (f. 11-19, 26-27) a rezultat că petenta a realizat branșamentul și racordul la rețea fără a avea autorizație de construire, certificatul de urbanism fiind eliberat la data de 11.03.2013, deci ulterior constatării contravenției.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din această perspectivă, instanța constată că nu rezultă din actul de constatare și sancționare a contravenției, dar nici din probele administrate, că fapta petentei a produs urmări în realitatea obiectivă (de exemplu surparea terenului, etc.), chiar dacă au rezultat împrejurări care să conducă la concluzia unui pericol social ridicat, astfel încât apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi situată între maximul special și minimul special al amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, respectiv de 10.000 lei.
În concluzie, pentru considerentele expuse și în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica în parte procesul verbal . nr._ din data de 18.02.2013, în sensul că reduce sancțiunea cu amendă aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 61/1991 republicată, de la 100.000 lei la 10.000 lei și va menține celelalte prevederi ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. M. domiciliată în G., . ., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G..
Modifică în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 18.02.2013, în sensul că reduce sancțiunea cu amendă aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 51/1991 republicată, de la 100.000 lei la 10.000 lei.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal menționat.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2014.
Președinte Grefier
Red.E.P/. Dact.GO / 5 ex /12.05.2014
.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 274/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 11/2014.... → |
|---|
