Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2014. Judecătoria GALAŢI
Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 30-12-2014 în dosarul nr. 7662/233/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
„Operator de date cu caracter personal „nr.8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 30 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. S.
Grefier C.-D. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent E. M. și pe intimat POLIȚIA M.. G., având ca obiect plângere contravetionala
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.12.2014, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 19.12.2014 și la 30 12.2014, când a pronunțat următoarea încheiere
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2011 sub nr._ petentul E. M. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 30.03.2011, precizând că motivele plângerii le va formula ulterior.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2000.
A depus copia procesului verbal contestat, copia C.I, copia dovezii . NR._, copia plicului prin care i s-a comunicat procesul verbal de contravenție f. 3-5
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare. A depus raportul agentului constatator ( f. 11).
Printr-o cerere ulterioară petentul a depus motivele plângerii. În motivarea plângerii petentul a arătat că procesul verbal este netemeinic. A menționat că la data de 30.05.2011, în jurul orelor 12-13, a avut de rezolvat probleme economice la APIA (ce are sediul în . . care a parcat autovehiculul proprietatea petentului în parcarea din . . terminarea treburilor, plecând spre casă, a ieșit din parcare în . sensul de mers către .-200 m. a fost apelat telefonic de un funcționar APIA, solicitându-i-se să se întoarcă pentru a mai da niște explicații. După ce a semnalizat schimbarea direcției de mers a intrat cu autovehiculul în spațiul ce constituie . M. G.. A precizat petentul că în acel moment pe întreaga porțiune a . se mai afla nici un alt autovehicul. Când a privit în oglinda retrovizoare a văzut un autovehicul de poliție care oprise în spatele său un lucrător de poliție venind la petent și spunându-i că a efectuat manevra de schimbare a direcției de mers fără a acorda prioritate, urmând ca petentul să fie sancționat.
A arătat că procesul verbal nu a fost întocmit în prezența sa, iar martorul asistent menționat în procesul verbal nu era în preajmă la momentul când a predat actele agentului constatator sau în momentul când acestea i-a eliberat dovada de circulație.
A precizat că în autoturism împreună cu petentul se afla martorul E. S., care avusese și el probleme agricole la APIA, care are permis de conducere, cunoscând normele rutiere.
A apreciat că nu se face vinovat de cele reținute în procesul verbal și a solicitat anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor fapta fiind săvârșită pe raza circumscripției Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31, alin. (1) din O.G. 2/2001
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială prin audierea martorului E. S. (f. 40). Totodată, instanța a efectuat demersuri pentru identificarea conducătorului auto al autovehiculului cu nr de înmatricularea_ căruia se presupune că petentul nu i-a prioritate, însă, dat fiind răspunsul IGPR(fila 24 din dosarul de rejudecare) conform căruia conducătorul auto era agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție, instanța a revenit asupra probei testimoniale, apreciind că nu poate avea calitatea de martor agentul constatator care a sancționat contravenția, el acționând prin exercitarea atribuțiilor de serviciu, în numele intimatei, care este deja parte în dosar si care și-a formulat apărarea prin raportul agentului constatator( fila 28 din dosarul de primă instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 30.03.2011 de cătreIPJ G. - Poliția Municipiului G. petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 268 de lei (4 puncte de amendă) luându-se și măsura reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiilor art. 100 al. 3 lit. c din OUG 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că în ziua de 30.03.2011, orele 12,20,în G., . V.A. Urechia, a condus autoturismul RENAULT cu nr. de înmatriculare_ pe și la punerea în mișcare de pe loc nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului_ ce circula regulamentar pe . conducătorul auto să frâneze brusc pentru a evita coliziunea.
Potrivit temeiului juridic indicat în procesul verbal de contravenție constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.
Sub aspectul legalității si temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat actul constatator atât din perspectiva OG 2/2001 dar si din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind incorporate in dreptul intern, având in același timp o forța juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constata ca procesul-verbal respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea, deși procesul verbal de contravenție nu conține semnătura petentului, agentul constatator a procedat la identificarea unui martor asistent, respectiv a numitului Echimu I. în vederea atestării faptului că petentul a refuzat să semneze actul constatator și sancționator al contravenției.
Instanța va respinge criticile aduse de către petent cu privire la faptul că martorul asistent care a semnat procesul verbal de contravenție nu a fost de față la săvârșirea faptei, întrucât în sistemul OG nr. 2/2001 martorul asistent nu are rolul de a confirma săvârșirea faptei de către contravenient ci doar împrejurarea că acesta nu a putut nu a vrut să semneze sau nu era de față. Chiar și în ipoteza absenței martorului asistent, sancțiunea nu este nulitatea absolută a procesului verbal ci nulitatea relativă, petentul neinvocând vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundențială de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat ca domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând in sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, in latura sa penala. Astfel, Curtea a subliniat in mod repetat si pertinent (cauza ZILIBERBERG vs Republica M.) faptul ca elementul esențial pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil in latura sa penala, este caracterul preventiv si sancționator al sancțiunii aplicate sau aplicabile petentului.
In speță, sancțiunea aplicabila petentului consta in amendă, scopul sancțiunii fiind atât unul de constrângere cat si de prevenire a săvârșirii de noi fapte. Aceasta sancțiune nu privește si nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o funcție represiva si preventiva.
Instanța, reținând aplicabilitatea in speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, in latura sa penala in mod evident este ținută si de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice in domeniul penal. Printre aceste garanții se număra si cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție.
Aceasta prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare fata de săvârșirea faptei, cât si sarcina probei. De asemenea, prezumpția de nevinovăție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate. Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 și art.255 C.pr.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petentul a solicitat instanței administrarea probei testimoniale, cu martorul E. S., care se afla în mașină cu petentul atunci când acesta a fost sancționat de către organul constatator pentru săvârșirea contravenției.
Declarația martorului audiat la solicitarea petentului, respectiv a martorului E. S. urmează să fie înlăturată, instanța apreciind declarația martorului ca nesinceră, fiind făcută pro causa, pentru a-l exonera pe petent de răspunderea contravențională.
Deși petentul l-a indicat pe martor încă de la data formulării plângerii contravenționale ca fiind o persoană care se afla cu el în autovehicul, din declarația acestui martor precum și din modul în care s-a desfășurat audierea acestuia instanța apreciază că în realitate martorul nu s-a aflat la fața locului.
Astfel,așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 09.04.2013, termen la care martorul a fost audiat, petentul a fost invitat să părăsească sala întrucât îi spunea martorului ce să răspundă la întrebările instanței iar martorul fiind întrebat dacă faptele s-au petrecut lângă biblioteca V.A. Urechia, a negat acest lucru, spunând că s-au petrecut în cu totul altă parte, deși, potrivit procesului verbal de contravenție, fapta contravențională a petentului a fost săvârșită de acesta pe . biblioteca V. A. Urechia.
De asemenea la convingerea instanței că martorul nu se afla de față la momentul sancționării petentului a contribuit în mod esențial și împrejurarea că martorul a descris o cu totul altă situație de fapt decât cea precizată de către petent în motivarea plângerii sale.
Dacă petentul a susținut în plângerea sa că după ce a rezolvat problemele la APIA a plecat din parcarea aflată la intersecția străzilor Basarabiei și M. B. apoi a fost nevoit să se întoarcă și a intrat în parcarea Comisariatului M. G., moment la care a venit agentul constatator, în varianta martorului E. S., după rezolvarea problemelor pe care le-au avut la APIA, au mers la autoturismul aflat parcat în fața fostului Centru militar agentul constatator sancționând petentul înainte de a pleca de pe loc.
Din toate aceste elemente instanța apreciază că de fapt martorul, fratele petentului, nu se afla la fața locului la data când a fost săvârșită contravenția pentru care petentul a fost sancționat.
Având în vedere toate aceste împrejurări instanța concluzionează că declarația martorului a fost nesinceră, fiind făcută pro causa, doar pentru a-l exonera pe petent de răspunderea contravențională.
De asemenea,instanța, efectuând demersuri pentru aflarea identității persoanei căreia se presupune că nu i-a fost acordată prioritatea de trecere, a constatat că de fapt, petentul nu i-a acordat prioritate de trecere agentului constatator care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, patrulând pe mașina din dotarea intimatei, ce avea nr de înmatriculare_ . Astfel, deși instanța nu a audiat agentul constatator în calitate de martor, întrucât acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu pentru intimată, acționând în numele intimatei, și fiind asimilat unei părți al acestui proces, totuși la dosarul cauzei se află raportul acestuia cu privire la contravenția pe care a constatat-o, raport care conține relatarea faptică a situației de fapt ulterior consemnată și sancționată în procesul verbal de contravenție, putând fi asimilată unei depoziții.
Deși petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție întrucât agentul constatator a sancționat fapta de a nu-i acorda prioritate de trecere chiar acestuia, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și patrulând cu mașina având numărul de înmatriculare_, totuși instanța constată că acest caz nu se încadrează în motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG 2/2001. De altfel, textul legal care prevede conduita reținută în sarcina petentului drept contravenție, respectiv fapta de a nu acorda prioritate de trecere vehiculelor care au prioritate, prevăzută de art. 100 alin 3 lit c din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice( varianta în vigoare la momentul săvârșirii contravenției), nu face distincția conform căreia participanții la trafic nu pot săvârși această contravenție împotriva unui agent constatator, ci, având caracter general, sancționează conduita rutieră necorespunzătoare raportată la orice alt participant la trafic, inclusiv la un agent constatator care se află patrulând la volanul unei mașini din dotare, având nr de înmatriculare_ .
Nu în ultimul rând instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Astfel,având în vedere că, prin probele aflate la dosar, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța concluzionează că procesul verbal de constatare și sancționare corespunde adevărului, fiind legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate în cauză, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite – agentul constatator aplicând minimul amenzii contravenționale, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Totodată, instanța constată faptul că sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută de textele normative incidente în speță iar reținerea permisului de conducere reprezintă o măsură administrativă care trebuie luată de agentul constatator la constatarea săvârșirii unei contravenții prevăzute de disp. art. 100 al. 3 (așa cum rezultă din disp. art. 111 al. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002).
Pentru toate aceste considerente, instanța va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ din 30.03.2011 în totalitate, urmând să respingă plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul E. M. domiciliat în com. SLOBOZIA C., . verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr_ din 30.03.2011 emis de POLIȚIA M.. G., cu sediul în G., .
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 30.12.2014, în ședință publică.
P., Grefier,
Jud. A. A. S. P. C. D.
Red AS/dact PCD/4 exp/30.12.2014/.>
← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6708/2014.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI → |
---|