Plângere contravenţională. Sentința nr. 5905/2014. Judecătoria GALAŢI
Comentarii |
|
Sentința nr. 5905/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 15492/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
(*operator de date cu caracter personal nr. 8637)
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR 5905/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. Z.
Grefier C.-D. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. V. și pe intimatul I. G., având ca obiect plângere contravetionala CP NR._.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de succesiv la data de 06.06.2014, când a hotărât urmatoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.08.2013 pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, petentul V. V., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 12.08.2013, solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat, în esență, că inițial a fost înștiințat de agentul constatator că va fi sancționat pentru faptul că a depășit limita de viteză legală, însă ulterior, din cauza faptul că nu exista nicio înregistrare video, a fost sancționat pentru că ar fi depășit pe linia continuă.
Petentul a mai arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La cerere a fost atașat, în original, procesul verbal contestat (fila 4).
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Serviciul Rutier nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator, precum și cazierul auto al petentului (filele 17-20).
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.94, pct.4 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G., iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 11.04.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu martorul M. I., a cărui declarația a fost luată în ședința publică din data de 16.05.2014 și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 12.08.2013, petentul V. V. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă în cuantum de 320 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea fapteir prevăzute de art. 100, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 12.08.2013, ora 20.53, petentul a condus autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe DN 25 în afara localității Șendreni, jud. G., circulând dinspre G. către T., a efectuat manevra de depășire a auto marca Mercedes cu nr._, aflat în mișcare, trecând peste marcajul longitudinal continuu simplu care desparte cele două sensuri de mers, circulând pe sensul opus de mers, aflându-se în zona de acțiune a indicatorului „depășire interzisă”.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ din 12.08.2013, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, așa cum susține petentul în plângerea formulată. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea procesul verbal poartă semnătura contravenientului și mențiunea conformă căreia acesta recunoaște că a greșit, având o intervenție.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Astfel, referitor la contravenția săvârșită, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă), precum și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nerespectarea regulilor privind depășirea.
Totodată, potrivit art. 120 alin. 1 lit. i din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Din art. 45 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rezultă definiția depășirii, care este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.
Instanța urmează ca în soluția o ce va pronunța, să nu țină seama de cele menționate în cuprinsul declarației de martor a numitului M. I., întrucât deși acesta nu face parte din categoria persoanelor indicate în cuprinsul art. 315 alin. 1 C. Proc. Civ., instanța apreciază că acesta a avut o atitudine subiectivă în timpul audierii.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Conducătorul auto V. V. nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator. Mai mult decât atât, petentul a precizat la rubrica „alte mențiuni” faptul că a greșit.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație diferită de cea reținută în procesul-verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că fapta a fost în mod corect constatată și individualizată de către agenții constatatori.
Referitor la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege și măsura suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile este legală, fiind prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate.
Totodată, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent de a conduce cu încălcarea dispozițiilor legale privind efectuarea manevrei de depășire, prezintă un grad ridicat de pericol social, tradus prin pericolul provocării de accidente rutiere, de natura a periclita viața și sănătatea persoanelor participante la trafic, inclusiv a sa și a pasagerilor, precum și integritatea bunurilor.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal . nr._ din 12.08.2013 a fost în mod legal și temeinic întocmit, astfel încât plângerea formulată de petentul V. V. apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. V. domiciliat în G., .. 37, ., . cu intimatul I.P.J. cu sediul în G., . împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 12.08.2013.
Numai cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțata în ședință publică astăzi, 06.06.2014.
Președinte, Grefier,
A. Z. C.-D. P.
(CO)
semnează conform disp. art. 426 alin.(4) N.C.pr.civ .
grefierul șef G. A. N.
Redactat AZ./Tehnoredactat CDP
5ex. – 28.07.2014
..07.2014
← Pretenţii. Sentința nr. 4613/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 29/2014. Judecătoria GALAŢI → |
---|